VARDARLI c. TÜRKİYE

Publicată pe 2 februarie 2026 A DOUA SECȚIUNE Cererea nr 4211/24 Sedat VARDARLI împotriva Türkiye introdusă la 15 ianuarie 2024, comunicată la 16 ianuarie 2026 DE LA LEFFARE Cererea se referă la întârzierea autorităților de a rambursa reclamantului, după achitarea sa, o amendă pe care o plătise pentru executarea unei pedepse care îi fusese impusă. Reclamantul a fost condamnat la plata unei amenzi de 52 000 de lire turce (TRY) (aproximativ 21 241 de euro (EUR) la data plății), care a fost efectuată la 6 decembrie 2011. La 11 decembrie 2014, a fost achitat la sfârșitul redeschiderii procedurii. Pentru a solicita rambursarea sumei plătite, acesta sesizează instanțele administrative care s-au declarat incompetente și a depus apoi o cerere de despăgubire în temeiul articolului 141 din Codul de procedură penală.

Instanța de judecată a acceptat cererea de despăgubire a reclamantului și a condamnat administrația să-i plătească o sumă de bani pe care o plătise, însoțită de dobânzi aferente ratei legale. Prin hotărârea din 8 aprilie 2019, Curtea de Casație a respins hotărârea pronunțată de instanța judecătorească din jurul statului membru în cauză potrivit căreia reclamantul ar fi trebuit să solicite rambursarea administrației. La 12 iunie 2019, reclamantul a depus o cerere în fața Direcției departamentului de finanțe publice. A rămas fără răspuns din partea conducerii, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ. Tribunalul administrativ a dat câștig de cauză la oi.

Între timp, Curtea reexaminează cauza privind cererea de despăgubire formulată în temeiul articolului 141 din Codul de procedură penală și octoya reclamantului de despăgubiri de 52 000 TRY pentru prejudicii materiale (aproximativ 5 029 EUR în funcție de cursul de schimb în vigoare la data confirmării hotărârii) și 1 500 TRY cu titlu de prejudiciu moral (aproximativ 145 EUR), însoțite de dobânzi restante la rata legală de la data plății. La 11 octombrie 2021, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. La 23 februarie 2023, Curtea Administrativă Regională a acceptat cererea interiegată de administraie în mod definitiv cu referire la hotărârea din 11 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Casaie.

Reclamantul sesizează Curtea Constituțională cu privire la o acțiune individuală pentru a se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil și a dreptului său la respectarea bunurilor referitoare la procedura în fața instanțelor administrative. La 7 noiembrie 2023, Curtea Constituțională a declarat obiecțiile întemeiate pe durata excesivă a procedurii incompatibile cu dispozițiile Constituției și obiecțiile întemeiate pe dreptul la respectarea bunurilor netaiate. Invocând art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de neexecutarea sentinței prin care a fost achitat prin refuzul autorităților de a-i rambursa suma pe care o plătise.

Reclamantul și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că ar fi trebuit să ramburseze integral suma de bani pe care a plătit-o administrației, după caz, că ar fi fost victima unei încălcări a Convenției, în sensul articolului 34 din convenție, prezenta cauză se referă la bunuri existente sau la o speranță legitimă de a dobândi bunuri (S.A. Dangeville c. Franța, n 36677/97, §§ 48 CEDH 2002-III; și Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, § 40, CEDO 2002-III) A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a avea acces la o instanță de drept, garantat prin art. 6 alineatul (1) din convenție și/sau dreptul său la respectarea bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, din cauza întârzierii autorităților de a-i rambursa suma de plătit (Bourdov c. Rusia (n, 33509/04, §§ 65-70, CEDO 2009, și Do

Publié le 2 février 2026

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 4111/24 Sedat VARDARLI contre la Türkiye introduite le 15 janvier 2024 communiquée le 16 janvier 2026

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le retard des autorités de rembourser le requérant, après son acquittement, une amende qu’il avait payée pour exécuter une peine qui lui avait été infligée. Le requérant fut condamné au paiement d’une amende de 52 000 livres turques (TRY) (soit environ 21 241 euros (EUR) à la date du paiement), lequel avait été effectué le 6 décembre 2011. Le 11 décembre 2014, il fut acquitté à l’issue d’une réouverture de la procédure. Pour demander le remboursement de l’amende qu’il avait payée, il saisit les juridictions administratives qui se déclarèrent incompétentes. Il introduisit alors une demande d’indemnisation sur la base de l’article 141 du code de procédure pénale. La cour d’assises accepta la demande d’indemnisation du requérant et condamna l’administration à lui verser l’amende qu’il avait payée, assortie d’intérêts moratoires au taux légal.

Par un arrêt du 8 avril 2019, la Cour de cassation cassa le jugement rendu par la cour d’assises indiquant que le requérant aurait dû demander le remboursement à l’administration. Le 12 juin 2019, le requérant fit ainsi une demande auprès de la direction départementale des finances publiques. Resté sans réponse de la part de la direction, le requérant saisit le tribunal administratif. Le tribunal administratif donna gain de cause à l’intéressé. Entretemps, la cour d’assises réexamina l’affaire concernant la demande d’indemnisation introduite sur la base de l’article 141 du code de procédure pénale et octroya au requérant des indemnités de 52 000 TRY à titre du préjudice matériel (soit environ 5 029 EUR selon le taux de change en vigueur à la date de confirmation du jugement) et de 1 500 TRY à titre du préjudice moral (soit environ 145 EUR), assortie d’intérêts moratoires au taux légal à compter de la date du paiement.

Le 11 octobre 2021, la Cour de cassation confirma ce jugement. Le 23 février 2023, la cour administrative régionale accepta l’appel interjetée par l’administration de manière définitive en référence à l’arrêt du 11 octobre 2021 rendu par la Cour de cassation. Le requérant saisit la Cour constitutionnelle d’un recours individuel pour se plaindre d’une violation de son droit à un procès équitable et de son droit au respect des biens concernant la procédure menée devant les juridictions administratives. Il déplora la durée de la procédure, le refus des juridictions internes d’exécuter le jugement d’acquittement et de lui rembourser la somme qu’il avait versée ainsi que la perte de valeur de celle-ci.

Le 7 novembre 2023, la Cour constitutionnelle déclara les griefs tirés de la durée excessive de la procédure incompatibles ratione materiae avec les dispositions de la Constitution et les griefs tirés du droit au respect des biens non-étayés. Invoquant l’article 6 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, le requérant se plaint de la non-exécution du jugement par lequel il était acquitté par le refus des autorités de lui rembourser l’amende qu’il avait payée.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant s’est-il vu rembourser l’intégralité de l’amende qu’il avait payé à l’administration ? – Le cas échéant, peut-il toujours se dire victime d’une violation de la Convention, au sens de l’article 34 de la Convention ? 2. La présente affaire a-t-elle trait à des biens existants ou une espérance légitime d’acquérir des biens ( S.A. Dangeville c. France , n o 36677/97, §§ 46 ‑ 48, CEDH 2002-III, et Bourdov c. Russie , n o 59498/00, § 40, CEDH 2002-III) ? 3. Y a-t-il eu violation du droit du requérant d’accès à un tribunal, garanti par l’article 6 § 1 de la Convention, et/ou de son droit au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, du fait du retard des autorités de lui rembourser l’amende qu’il avait payée ( Bourdov c. Russie (n o 2) , n o 33509/04, §§ 65-70, CEDH 2009, et Doğangün c. Turquie , n o 30302/03, §§ 22-27, 2 juin 2009) ?