CtEDO 27.09.2017 Auto

DÜZGÜN v. TURKEY and 1 other application

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
27.09.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
DÜZGÜN v. TURKEY and 1 other application (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 27 septembrie 2017 SECȚIUNE Cereri nr. 30252/11 și 17606/11 Savaș DÜZGÜN și Serpil ARSLAN DÜZGÜN împotriva Turciei și Nazire AYATA CİVELEK împotriva Turciei depuse la 15 februarie 2011 și, respectiv, 31 decembrie 2010, subiectul CAUZA Reclamanții se referă la condamnarea reclamanților pentru sprijinirea unei organizații armate ilegale, DHKP-C (Partiul Popular Eliberare Revoluționară Frontul) în temeiul articolului 169 din fostul Cod penal, din cauza participării lor la o serie de demonstrații și la alte reuniuni publice, a presupusului lor rol în două asociații legal stabilite, și anume Asociația pentru Drepturile și Libertățile Fundamentale și Asociația Tineretului, precum și documentele elaborate de un anumit M.Y. Potrivit acestor documente, primul reclamant a fost deținut anterior în reținere, al doilea reclamant a fost considerat adecvat pentru desfășurarea activităților în favoarea DHKP-C și al treilea reclamant a participat la organizarea diferitelor activități în contextul lucrărilor asociațiilor menționate anterior, în vederea recrutării de susținători în favoarea DHKP-C. Documentele în cauză au fost găsite în discuri informatice la sediul unui periodic în timpul unei cercetări efectuate presupus în încălcarea cerințelor procedurale referitoare la cercetările domiciliare. În 2010 condamnarea penală a reclamanților a devenit finală. În 2012, ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 6352, hotărârea condamnării reclamanților a fost revizuită și au fost condamnate pentru infracțiunile în temeiul articolului 220 § 7 și 314 din Codul Penal. Reclamanții se plâng de încălcarea drepturilor lor în temeiul articolelor 6, 7, 9, 10, 11, 13, 14 din Convenția. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea acuzației penale împotriva acestora, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, (a) Instanțele naționale au examinat legalitatea căutării sediilor periodice „Ekmek ve Adalet” și verifică fiabilitatea și exactitatea dovezilor obținute astfel (a se vedea mutatis mutandis) Prade v. Germania , nr. 7215/10, 3 martie 2016)? Existau garanții procedurale în ceea ce privește afirmația reclamanților privind modul în care căutarea a fost efectuată (a se vedea, mutatis mutandis Bykov v. Rusia [GC], nr. 4378/02, 10 martie 2009; Lisica v. Croația , nr. 20100/06, 25 februarie 2010; Horvatić v. Croația , nr. 36044/09, 17 octombrie 2013; și Layijov v. Azerbaidjan , nr. 22062/07, 10 Aprilie 2014)? (b) Incapacitatea reclamanților și avocaților acestora de a avea acces la documentele din discuri hard, disquete și discuri compacte care au fost găsite la sediul periodic “Ekmek ve Adalet” și utilizarea rapoartelor de poliție referitoare la documentele din discuurile menționate anterior de către instanța de primă instanță a încălcat dreptul lor la un proces echitabil (a se vedea Natunec c. Finlanda) , nr. 21022/04, 31 martie 2009) (c) Hotărârea instanței de primă instanță conține motive adecvate pentru condamnarea reclamanților în temeiul articolului 169 din fostul Cod Penal (a se vedea Hoseynli și alții c. Azerbaidjan , nr. 67360/11 și altele 2, 11 februarie 2016)? A existat o încălcare a dreptului reclamanților la libertatea de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenție, sau a dreptului lor la libertatea de reuniune, în contravenție cu art. 11 din Convenție, din cauza condamnărilor lor?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă