KOWALCZYK v. POLAND

Comunicat la 27 septembrie 2017 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 9068/16 Katarzyna și Mariusz KOWALCZYK împotriva Poloniei depusă la 9 februarie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților, dna Katarzyna Kowalczyk (primul reclamant) și dl Mariusz Kowalczyk (al doilea reclamant) este o mamă și un fiu. Ele sunt resortisanți polonezi, născuți în 1984 și respectiv în 2000. Ambele trăiesc în Cracovia. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Z. Cichoń, un avocat practicant în Cracovia. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au prezentat reclamanții, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 martie 2014, Curtea de districtă Cracovia a ordonat plasarea celui de-al doilea reclamant într-un centru de îngrijire educațională ( placówka opiekunczo-wychowawcza ) din cauza faptului că a cauzat probleme legate de educația sa. Curtea a făcut referire la un raport elaborat de un ofițer de bunăstare care a declarat că băiatul a refuzat să asiste la școală, a fost verbal agresiv față de părinții săi, a folosit cuvinte vulgare către mama sa și nu și-a petrecut nopțile acasă. A avut, de asemenea, un venit dintr-o sursă necunoscută. Părinții au spus Curții că ei nu puteau exercita nici o influență asupra băiatului și nu-și putea face să-și schimbe comportamentul. La 28 mai 2014, directorul Facilității de îngrijire educațională din Cracow a trimis o scrisoare gratuită cu privire la al doilea reclamant la Curtea de districtul Cracow. El a remarcat că al doilea reclamant a primit cea mai mare evaluare a tuturor studenților din acest centru. La sfârșitul anului școlar din 27 iunie 2014, al doilea reclamant a primit o diplomă specială din școala secundară la care a participat pentru o performanță excepțională (cea mai mare marcă medie din clasă, foarte bună prezență și perseveranță în depășirea dificultăților). Se pare că, la o dată necunoscută, al doilea reclamant a evadat ulterior din instalație. La 17 decembrie 2014, Curtea de District Cracow a hotărât să își modifice decizia anterioară și a plasat al doilea reclamant într-un centru educațional pentru tineret (młodzieżowy ośrodek wychowaczy ) pentru durata procedurilor privind deținerea unei cantități mici de droguri (0,9 grame de marijuana). Curtea a numit, de asemenea, un tutore pentru a supraveghea executarea autorității parentale asupra celui de-al doilea reclamant. Curtea a susținut că băiatul a evadat din centrul de asistență educațională în care a fost plasat și că locul său era necunoscut. Chiar dacă s-ar fi stabilit unde se afla, ar fi inutil să-l pună înapoi în locul de care a scăpat, în special pentru că măsurile educaționale aplicate nu au fost suficiente. La 2 iulie 2015, primul reclamant a depus o cerere de modificare a deciziei. Ea a remarcat că fiul ei a obținut rezultate foarte bune la școală în iunie 2014. Aceste rezultate au justificat eliberarea sa din centrul de îngrijire educațională, dar asta nu s-a întâmplat. În plus, el a suferit de comportamentul violent altor minori din acest centru. Acesta a fost motivul pentru care a scăpat. La 7 iulie 2015, Curtea de District Cracovia a respins cererea. Curtea a afirmat că faptul că cel de-al doilea reclamant se ascunde a confirmat că a arătat „semne de degradare morală (moralizacja) În opinia instanței, părinții nu au putut garanta că va urma un proces educațional corespunzător, iar al doilea reclamant se pare că a stat o vreme cu mătușa sa, însă, mama nu a informat curții că era conștientă de locul unde îi era, iar o astfel de abordare trebuia considerată ca fiind ajutor și, în consecință, ca un obstacol pentru colaborarea cu instanța de familie. La 15 septembrie 2015, primul reclamant a apelat, susținând că Curtea de District nu a luat în considerare un aviz expert dat de un ofițer de bunăstare, A.Z. (kurator ). În opinia sa, din 11 iunie 2015, A.Z. a declarat că al doilea reclamant ar putea reveni la îngrijirea părinților săi pe baza procesului. El a remarcat, de asemenea, că al doilea reclamant nu a provocat nici o problemă în timpul șederii sale la centrul de îngrijire. În plus, el a avut rezultate de succes la școală. La 7 decembrie 2015, Curtea Regională Cracovia și-a respins recursul, referindu-se la motivele prezentate de Curtea de District. Curtea a susținut că faptul că al doilea reclamant s-a ascuns de atât de mult timp a arătat un proces continuu de degradare morală. Acesta a remarcat faptul că afirmația conform căreia reclamantul a suferit de comportamentul violent al altor persoane din cadrul centrei de îngrijire educațională nu a fost susținută de nici o dovadă. Măsurile educaționale care au fost aplicate până în prezent în ceea ce privește al doilea reclamant nu au fost eficiente. În special, el se ascundea de câteva luni și nu era cunoscut locația și condițiile de viață. În plus, nu era clar dacă părinții săi aveau nici o influență asupra lui, așa cum au afirmat că nu aveau legătura cu el. Curtea a remarcat că, pur și simplu deoarece al doilea reclamant a absolvit în iunie 2014 cu rezultate foarte bune și rapoartele sale școlare au fost pozitive, nu înseamnă că se poate concluziona că nu a suferit un proces de degradare morală. Având în vedere aceste factori, a existat o indicație clară că măsura educațională aplicată în ceea ce privește al doilea reclamant ar trebui modificată și că ar trebui plasată într-o instituție diferită și mai strictă. În plus față de procedurile aplicabile tinerilor care au comis infracțiuni penale și care au vârsta între 13 și 17 ani, Legea juvenilă din 26 octombrie 1982 (ustawa o postępowaniu w sprawach nieletnich ) reglementează, de asemenea, măsurile de corecție în ceea ce privește minorii care au manifestat un comportament antisocial care nu este interzisă prin lege, numită „semne de degradare morală (demoralizacja În mod normal, procedurile sunt conduse de o instanță de familie. Principalele elemente ale Actului juvenil au fost prezentate în hotărârea Curții în cazul Adamkiewicz c. Polonia (nr. 54729/00, §§ 51-62, 2 martie 2010) și Grabowski c. Polonia (nr. 57722/12, §§ 22-27, 30 iunie 2015). În conformitate cu secțiunea 6 alineatul (9), un minor care prezintă „semne de degradare morală” poate fi plasat de o instanță de familie într-un centru educațional pentru tineret (młodzieżowy ośrodek wychowaczy Secțiunea 79 alineatul (1) prevede că o instanță de familie poate, în orice moment, modifica sau ridica măsuri educaționale. Reclamanții se plâng în temeiul articolelor 6 și 8 din Convenție cu privire la decizia de a plasa al doilea reclamant într-un centru educațional pentru tineret și la o interferență rezultată cu dreptul lor la respectarea vieții lor de familie. În sensul articolului 8 § 1 din Convenție, a existat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții lor de familie, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, având în vedere hotărârile instanțelor interne din 17 decembrie 2014, 7 iulie 2015 și 7 decembrie 2015 privind plasarea celui de-al doilea reclamant într-un centru educațional pentru tineret (młodzieżowy ośrodek wychowczy )? Dacă da, a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în ceea ce privește art. 8 § 2 (a se vedea, de exemplu, Olsson c. Suedia (n. 1) (24 martie 1988, § 68, Serie A nr. 130)?

Communicated on 27 September 2017

FIRST SECTION

Application no. 9068/16

Katarzyna and Mariusz KOWALCZYK

against Poland

lodged on 9 February 2016

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Ms Katarzyna Kowalczyk (the first applicant) and Mr

Mariusz Kowalczyk (the second applicant) are a mother and son. They are Polish nationals, born in 1984 and 2000 respectively. They both live in Cracow. They are represented before the Court by Mr Z. Cichoń, a lawyer practising in Cracow.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

On 11 March 2014 the Cracow District Court ordered the placement of the second applicant in an educational care facility (

placówka opiekunczo-wychowawcza

) on the grounds that he had caused problems pertaining to his education. The court referred to a report prepared by a welfare officer who stated that the boy refused to attend school, was verbally aggressive towards his parents, used vulgar words to his mother and did not spend his nights at home. He also had an income from an unknown source. The parents told the court that they could not exercise any influence over the boy and could not make him change his behaviour.

On 28 May 2014 the director of the Educational Care Facility in Cracow sent a complimentary letter concerning the second applicant to the Cracow District Court. He noted that the second applicant had received the highest evaluation of all the students at the facility.

At the end of the school year on 27 June 2014 the second applicant received a special diploma from the secondary school he had attended for an outstanding performance (the highest average mark in the class, very good attendance and perseverance in overcoming difficulties).

It appears that on an unknown date the second applicant subsequently escaped from the facility.

On 17 December 2014 the Cracow District Court decided to change its previous decision and placed the second applicant in a youth educational centre (

młodzieżowy ośrodek wychowaczy

) for the duration of proceedings concerning the possession of a small amount of drugs (0.9

grams of marijuana). The court also appointed a guardian to supervise the execution of parental authority over the second applicant. The court held that the boy had escaped from the educational care facility in which he had been placed and that his whereabouts were unknown. Even if it was established where he was, it would be purposeless to put him back in the place he had escaped from, in particular because the educational measures applied there had not been sufficient.

On 2 July 2015 the first applicant lodged an application for a modification of that decision. She noted that her son had obtained very good school results in June 2014. Those results had justified his release from the educational care facility, but that had not happened. Moreover, he had suffered from the violent behaviour of other minors in the facility. It was for those reasons that he had escaped.

On 7 July 2015 the Cracow District Court dismissed the application. The court held that the fact that the second applicant was in hiding confirmed that he showed “signs of moral degradation (

demoralizacja)

”. In the court’s view, the parents could not guarantee that he would follow a proper educational process. The second applicant had apparently stayed for a time with his aunt, however, the mother had failed to inform the court that she was aware of his whereabouts. Such an approach had to be viewed as aiding him and, consequently, as an obstacle to collaboration with the family court.

On 15 September 2015 the first applicant appealed, submitting that the District Court had failed to consider an expert opinion given by a welfare officer, A.Z. (

kurator

). In his opinion, of 11 June 2015, A.Z. stated that the second applicant could return to his parents’ care on a trial basis. He further noted that the second applicant had not caused any problems during his stay at the care facility. Moreover, he had had successful school results.

On 7 December 2015 the Cracow Regional Court dismissed her appeal, referring to the reasons given by the District Court. The court held that the fact that the second applicant had been in hiding for such a long time showed an ongoing process of moral degradation. It noted that the allegation that the applicant had suffered from the violent behaviour of others at the educational care facility had not been supported by any evidence. The educational measures which had so far been applied in respect of the second applicant had not been effective. In particular, he had been in hiding for several months and his whereabouts and living conditions had not been known. Moreover, it was not clear whether his parents had any influence on him as they had claimed they had not been in contact with him. The court noted that simply because the second applicant had graduated in June 2014 with very good results and his school reports were positive did not mean it could be concluded that he had not undergone a process of moral degradation. In view of such factors, there was a clear indication that the educational measure applied in respect of the second applicant should be modified and that he should be placed in a different, stricter institution.

B.

Relevant domestic law and practice

In addition to procedures applicable to juveniles who have committed criminal offences and are aged between thirteen and seventeen, the Juvenile Act of 26 October 1982 (

ustawa o postępowaniu w sprawach nieletnich

) also regulates correctional measures with respect to minors who have displayed anti-social behaviour not prohibited by law, referred to as “signs of moral degradation (

demoralizacja

)”. The proceedings are normally conducted by a family court.

The principal features of the Juvenile Act were set out in the Court’s judgment in the case of

Adamkiewicz v. Poland

(no. 54729/00, §§ 51-62, 2

March 2010) and

Grabowski v. Poland

(no. 57722/12, §§ 22-27, 30

June 2015).

Under section 6(9) a minor who shows “signs of moral degradation” may be placed by a family court in a youth educational centre (

młodzieżowy ośrodek wychowaczy

).

Section 79(1) provides that a family court can at any time modify or lift educational measures.

COMPLAINTS

The applicants complain under Articles 6 and 8 of the Convention about the decision to place the second applicant in a youth educational centre and of a resulting interference with their right to respect for their family life.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicants’ right to respect for their family life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, in the light of the decisions of the domestic courts of 17 December 2014, 7

July 2015 and 7

December 2015 regarding the placement of the second applicant in a youth educational centre (

młodzieżowy ośrodek wychowawczy

)? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2 (see, for example,

Olsson v.

Sweden

(no.

1) (24 March 1988, § 68, Series A no.

130)?