Vuerinckx împotriva Belgiei

Comunicat la 27 septembrie 2017 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNS nr. 25503/10 Franciscus VAVERINCKX împotriva Belgiei, introdusă la 21 aprilie 2010 CU PRIVIRE LA LEFFAR o procedură penală care a început la 26 februarie 2004 printr-o vizită la domiciliul reclamantului. După depunerea cererii în fața Curții, reclamantul a fost trimis în fața Tribunalului corecțional din Louvain printr-o hotărâre a Camerei pentru punerea sub acuzare a instanței judecătorești de la Bruxelles din 14 iunie 2012 și a fost citat să se prezinte la 22 noiembrie 2013. În martie 2015, Tribunalul de Primă Instanță din Louvain a decis că măsurile de prevenire aflate în sarcina reclamantului au fost oprite din cauza prescripției, însă reclamantul a fost condamnat pe plan civil să plătească despăgubiri.

Prin hotărârea din 20 februarie 2017, tribunalul de apel din Bruxelles a declarat că recursul părților civile admisibile și întemeiate a mărit substanțial valoarea despăgubirilor. Atât camera de acuzare, cât și curtea de apel au refuzat să constate depășirea termenului rezonabil. Reclamantul a formulat o plângere cu privire la o încălcare a dreptului la un proces echitabil (art. 6 alin. (1) din cauza depășirii termenului rezonabil al procedurii penale împotriva sa. De asemenea, consideră că există o încălcare a dreptului la o cale de atac eficientă (art. 13). A dispus reclamantul de o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, pentru a-și exercita competența în temeiul articolului 6 alineatul (1) din cauza întârzierilor în procedura împotriva sa (a se vedea J.R.

c. Belgia, nr. 56367/09, § 70-89, 24 ianuarie 2017 și Hiernaux c. Belgia, n 28022/15§ 44-63, 24 ianuarie 2017)?

Communiquée le 27 septembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 25503/10 Franciscus VUERINCKX contre la Belgique introduite le 21 April 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure pénale dont l’instruction commença le 26 février 2004 par une visite au domicile du requérant. Après l’introduction de la requête devant la Cour, le requérant fut renvoyé devant le tribunal correctionnel de Louvain par un arrêt de la chambre des mises en accusation de la cour d’appel de Bruxelles du 14 juin 2012 et fut cité à comparaître le 22 novembre 2013. Par jugement du 24 mars 2015, le tribunal de première instance de Louvain décida que les préventions à charge du requérant étaient éteintes pour cause de prescription. Le requérant fut toutefois condamné sur le plan civil à payer des dommages et intérêts. La cour d’appel de Bruxelles déclara, par un arrêt du 20 février 2017, l’appel des parties civiles recevable et fondé et augmenta substantiellement le montant des dommages et intérêts.

Tant la chambre des mises en accusation que la cour d’appel refusèrent de constater le dépassement du délai raisonnable. Le requérant se plaint d’une violation du droit à un procès équitable (article 6 § 1) en raison du dépassement du délai raisonnable de la procédure pénale menée contre lui. Il y voit également une violation du droit à un recours effectif (article 13).

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La durée de la procédure menée contre le requérant a-t-elle été compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable » au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. Le requérant disposait-t-il d’un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention, pour faire valoir son grief tiré de l’article 6 § 1 à raison des retards dans la procédure menée contre lui (voir J.R. c. Belgique , n o 56367/09, §§ 70-89, 24 janvier 2017, et Hiernaux c. Belgique , n o 28022/15 §§ 44-63, 24 janvier 2017)?