Vermeersch împotriva Belgiei

Comunicat la 26 ianuarie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 49652/10 Frank VERMEERSCH împotriva Belgiei, introdusă la 12 august 2010 Instanța se referă la lipsa de claritate și previzibilitate, în momentul faptelor din speță, a dreptului și a jurisprudenței interne în materie de prescripție a creanțelor aflate în sarcina statului a cărui aplicare a condus la o prescripție a cererii în despăgubire formulată de solicitant. Reclamantul invocă o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță, astfel cum este garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Hotărârea instanțelor interne de a declara impusă cererea de despăgubire formulată de reclamant a adus atingere dreptului său de acces la o instanță astfel cum este garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție?

La interpretarea reținută de instanțele din fondul art. 101 alin. (2) fosta legislație coordonată din 17 iulie 1991 privind contabilitatea statului era suficient de clară și previzibilă în momentul faptelor în litigiu și, în special, la introducerea de către reclamant a acțiunii sale în anulare în fața Consiliului de Stat Refuzul Cu r ii de Casaie d… având în vedere art. 4 din legea menționată anterior care nu a fost aplicată imediat decât acțiunilor care au fost declarate prevăzute printr-o decizie luată în forță de lucru judecat împotriva căreia nu a fost introdus un recurs în casație

Communiquée le 26 janvier 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 49652/10 Frank VERMEERSCH contre la Belgique introduite le 12 août 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’absence alléguée de clarté et de prévisibilité, au moment des faits de l’espèce, du droit et de la jurisprudence internes en matière de prescription des créances à charge de l’État dont l’application a abouti à l’irrecevabilité pour prescription de la demande en dommages et intérêts introduite par le requérant. Le requérant invoque une violation de son droit d’accès à un tribunal tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

La décision des juridictions internes de déclarer prescrite la demande en dommages et intérêts introduite par le requérant a-t-elle porté atteinte à son droit d’accès à un tribunal tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier : a) L’interprétation retenue par les juridictions du fond de l’article 101 alinéa 2 ancien des lois coordonnées du 17 juillet 1991 sur la comptabilité de l’État était-elle suffisamment claire et prévisible au moment des faits litigieux et, en particulier, lors de l’introduction par le requérant de son recours en annulation devant le Conseil d’État ? b) Le refus de la Cour de cassation d’appliquer l’article 2244 du Code civil tel que modifié par la loi du 25 juillet 2008 modifiant le Code civil et les lois coordonnées du 17 juillet 1991 sur la comptabilité de l’État remplissait-il l’exigence de prévisibilité et respectait-il les principes de prééminence du droit et de sécurité juridique, eu égard à l’article 4 de ladite loi qui n’exclut son application immédiate qu’aux actions ayant été déclarées prescrites par une décision passée en force de chose jugée contre laquelle un pourvoi en cassation n’a pas été introduit ?