AYDIN v. TURKEY

Comunicat la 2 octombrie 2017 SECȚIUNE Cerere nr. 20419/07 Ramazan AYDIN împotriva Turciei depusă la 18 aprilie 2007 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o serie de proceduri de compensare introduse de reclamant împotriva Ministerului Afacerilor Interne, care de facto și-a expropriat terenurile. În primul proces, instanța a acordat suma solicitată de reclamant, dar a determinat o valoare mai mare pentru terenul care nu este de acord cu concluziile martorilor experți pe care i-a desemnat pentru evaluarea valorii terenului. După această decizie a fost susținută de Curtea de Casație, reclamantul, care și-a rezervat drepturile pentru compensare suplimentară în primul proces, a depus o a doua procedură care a solicitat o parte din valoarea rămasă a terenului înainte de aceeași instanță. Curtea a hotărât în favoarea sa, repetând în partea de raționare concluzia sa cu privire la valoarea terenului, evaluată în primul proces. După aceea, reclamantul a depus o a treia și ultima procedură care a susținut întreaga sumă rămasă. În acest proces, cu toate acestea, instanța a constatat împotriva reclamantului pe baza valorii terenului evaluat de martorii experți în prima procedură, mai degrabă decât suma mai mare stabilită de instanța respectivă în cursul aceleași proceduri. Prin urmare, Comisia a afirmat că reclamantul nu a putut solicita nicio compensație suplimentară și a adăugat că reclamantul nu a acționat în totalitate în a doua judecată. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, dar în niciun scop. Decizia a devenit finală la 22 februarie 2007. Reclamantul se plânge că a fost refuzat un proces echitabil din cauza refuzului instanțelor interne de a atribui restul cererii sale prin luarea ca bază a constatărilor martorilor experți în primul proces, în loc de valoarea per măsurar pătrat determinată de instanța în acest proces. Reclamantul susține în continuare că Curtea de Casație în hotărârea sa din 22 de judecată. Februarie 2007 a respins recursul reclamantului fără a răspunde la obiecțiile reclamantului. QUESTIONS TO PARTE A avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligației sale civile în cadrul celui de-al treilea proces, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat dreptul reclamantului la o decizie motivată? A existat vreo interferență cu bucuria pașnică a populației reclamantei, astfel cum este garantat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza refuzului instanțelor interne de a atribui reclamantului în a treia procedură suma corespunzător valorii rămase a terenurilor sale, astfel cum este evaluată de instanță în primul proces?

Communicated on 2 October 2017

SECOND SECTION

Application no. 20419/07

Ramazan AYDIN

against Turkey

lodged on 18 April 2007

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns a series of compensation proceedings brought by the applicant against the Ministry of Internal Affairs, which

de facto

expropriated his land. In the first lawsuit, the court awarded the amount claimed by the applicant, but determined a higher value for the land disagreeing with the findings of the expert witnesses which it had appointed for the appraisal of the land’s value. After that decision was upheld by the Court of Cassation, the applicant, having reserved his rights to additional compensation in the first lawsuit, filed a second lawsuit claiming part of the remaining amount of the land’s value before the same court. The court ruled in his favour reiterating in the reasoning part its conclusion regarding the land’s value as appraised in the first lawsuit. Thereafter, the applicant filed a third and final lawsuit claiming the whole remaining amount. In this lawsuit, however, the court found against the applicant on the basis of the value of the land appraised by the expert witnesses in the first proceedings, rather than the higher amount established by that court during the same proceedings. It therefore held that the applicant could not claim any additional compensation. It added that the applicant, by not claiming the remaining amount in its entirety in the second lawsuit, had acted in bad faith. The applicant appealed against this decision, but to no avail. The decision became final on 22 February 2007.

The applicant complains that he was denied a fair trial on account of the domestic courts’ refusal to award the remainder of his claim by taking as a basis the findings of the expert witnesses in the first lawsuit instead of the per-square meter value determined by the court in those proceedings. The applicant further claims that the Court of Cassation in its decision of 22

February 2007 rejected the applicant’s appeal without responding to the applicant’s objections.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of his civil rights and obligation in the third lawsuit, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, was the applicant’s right to a reasoned decision respected?

2.

Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of his possessions as guaranteed under Article 1 of Protocol

No.

1 to the Convention on account of the refusal of the domestic courts to award the applicant in the third lawsuit the amount corresponding to the remaining value of his land as appraised by the court in the first lawsuit?