TAYLAN c. TURQUIE

Comunicat la 10 septembrie 2018 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 40888/07 Hüseyin TAYLAN împotriva Turciei introdusă la 4 septembrie 2007 DE LA L Potrivit reclamantului, procedura de expropriere nu s-a încheiat. Cu toate acestea, la o dată nespecificată, la o dată a intrat în posesia bunurilor. În 2005, reclamantul, care figura încă ca proprietar în registrul funciar, a introdus în fața Tribunalului de Mare Instanță din Pendik o acțiune pentru expropriere de facto.

La 28 decembrie 2005, TGI l-a dezmoștenit pe solicitant, declarând în hotărârea sa că terenul în cauză ar fi fost expropriat în temeiul unei declarații de interes public la 18 octombrie 1973 și că decizia de expropriere ar fi fost notificată reclamantului la 8 ianuarie 1977. în cazul în care notificarea reclamantului ar fi fost invalidă, cererea reclamantului nu ar fi putut fi primită, deoarece termenul de prescripție prevăzut la art. 38 din lege 2942 mai precis, care prevede că drepturile proprietarilor de bunuri imobile alocate pentru utilizarea serviciului public sunt prevăzute în termen de douăzeci de ani de la data la care au ocupat aceste bunuri mai târziu a expirat înainte de anularea acestei dispoziții de către Curtea Constituțională în 2003. Curtea de Casație a confirmat această hotărâre.

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de o absență a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză. RĂSPUNSURI LA PĂMÂNȚI Guvernul este invitat să furnizeze copii ale documentelor referitoare la exproprierea bunurilor în cauză și la plata acestora. În plus, în cazul în care a fost vărsată într-un cont special deschis în acest scop, guvernul este invitat să prezinte o copie a elementelor care arată că reclamantul a fost informat cu privire la deschiderea contului în cauză. În caz contrar, a fost încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta proprietatea, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, din cauza ocupației terenului său de către: … 2942 în cazul de față a constituit o sarcină excesivă care rupe echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor (a se vedea mutatis mutandis I.R.S.

și alții c. Turcia, nr. 26338/95, §§ 49-56, 20 iulie 2004) Părțile sunt invitate să prezinte un raport de expertiză, de preferință în justiție, cu privire la valoarea bunului în litigiu și trebuie să precizeze toate datele obiective pe care își bazează concluziile.

Communiquée le 10 septembre 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 40888/07 Hüseyin TAYLAN contre la Turquie introduite le 4 septembre 2007

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’expropriation d’un terrain dont le requérant était copropriétaire. En 1974 et 1977, l’Administration décida d’exproprier le terrain litigieux et fit apposer sur le registre foncier une mention à cet égard ( istimlak șerhi ). D’après le requérant, la procédure d’expropriation ne fut pas menée à son terme. Toutefois, à une date non précisée, l’Administration prit possession du bien. En 2005, le requérant, qui figurait toujours comme propriétaire sur le registre foncier, introduisit devant le tribunal de grande instance de Pendik (« le TGI ») une action pour expropriation de fait. Le 28 décembre 2005, le TGI débouta le requérant.

Il affirma dans son jugement que le terrain litigieux aurait été exproprié en vertu d’une déclaration d’utilité publique en date du 18 octobre 1973 et que la décision d’expropriation aurait été notifiée au requérant le 8 janvier 1977. Il conclut qu’en tout état de cause, même dans l’hypothèse où la notification faite au requérant aurait été invalide, la demande du requérant ne pouvait pas être accueillie, puisque le délai de prescription posé à l’article 38 de la loi n o 2942 – lequel disposait que les droits des propriétaires d’entamer une action relative aux biens immobiliers affectés à l’utilisation du service public sont prescrits dans les vingt ans suivant la date de l’occupation de ces biens – avait expiré avant l’annulation de cette disposition par la Cour constitutionnelle en 2003. La Cour de cassation confirma ce jugement.

Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, le requérant se plaint d’une absence d’indemnisation pour l’expropriation du terrain litigieux.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le terrain litigieux a-t-il été formellement exproprié par l’Administration ? Dans l’affirmative, le requérant a-t-il reçu une notification relative à l’expropriation et une indemnisation correspondant à la valeur de son bien ? Le Gouvernement est invité à fournir les copies des documents relatifs à l’expropriation du bien en cause et au versement de l’indemnité. Par ailleurs, si l’indemnité a été versée sur un compte spécialement ouvert à cet effet, le Gouvernement est invité à présenter une copie des éléments montrant que le requérant a été informé de l’ouverture du compte en question.

2. Dans la négative, y a-t-il eu atteinte au droit du requérant au respect de son bien, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1, en raison de l’occupation de son terrain par l’Administration ? En particulier, l’application de l’article 38 la loi n o 2942 au cas d’espèce a-t-elle constituée une charge excessive rompant le juste équilibre devant régner entre les exigences de l’intérêt général et la sauvegarde des droits fondamentaux des individus (voir, mutatis mutandis , I.R.S. et autres c. Turquie , n o 26338/95, §§ 49-56, 20 juillet 2004) ? Les parties sont invitées à fournir un rapport d’expertise, de préférence judiciaire, sur la valeur du bien litigieux. Celui-ci devra préciser toutes les données objectives sur lesquelles il fonde ses conclusions.