ÖZALP c. TÜRKİYE et 1 autre affaire

Publicată pe 2 februarie 2026 Secțiunea a doua Cereri n 14951/24 și 15056/24 Șemsihan ÖZALP și Sait ÖZALP împotriva Türkie și Hazal AKDO T.A.) care au avut loc în timpul operațiunilor de securitate desfășurate în sud-estul Türkiye începând cu sfârșitul anului 2015, după ce au avut loc asediul asupra incendiilor din cauza deteriorării situației în materie de securitate în vara anului 2015 (pentru detalii, a se vedea Selahattin Demirtaș c. Turcia (n [GC], n 14305/17, § 39, 22 decembrie 2020 și Ahmet Tunç și alții (dec.) n 4333/16 și 31542/16, §§ La 21 februarie 2017, procurorul general al Republicii a ordonat restricția accesului reclamanților la dosarul anchetei, iar a doua zi a dat faliment și nu a fost notificată reclamanților.

Potrivit elementelor dosarului prezentat Curții, părțile interesate nu au putut consulta dosarul anchetei. La opoziție formulată de reclamanți a fost respinsă de instanța de pace și au introdus acțiuni individuale în fața Curții Constituționale. Prin hotărârea din 2 noiembrie 2023, Curtea Constituțională a alăturat cererile și a concluzionat că partea materială a dreptului la viață al rudelor nu fusese încălcată. Cu toate acestea, întrucât decizia de restricționare a accesului la dosar a afectat asocierea reclamanților la procedură, aceasta concluzionează încălcarea componentei procedurale a dreptului la viață. Ea a alocat rudelor defuncților suma de 120 000 de lire turcești pentru prejudiciul moral (aproximativ 3 993 EUR (EUR) în funcție de cursul de schimb în vigoare la data pronunțării hotărârii) pentru fiecare cerere.

În fața Curții, reclamanții invocă o încălcare a articolului 2 din Convenție asupra componentei sale materiale. Ei susțin că recurgerea la foră n a era nici legitimă, nici proporională.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Dreptul rudelor reclamanților la viață, consacrat prin art. 2 din convenție, a fost încălcat în speță prin recurgerea la forță a autorităților în cadrul operațiunilor de securitate (Guliani și Gaggio c. Italia [GC], nr 23458/02, § 208-210, CEDH 2011 (extracturi), McCann și alții c. Regatul Unit, 27 septembrie 1995, § 146-150, seria A n 324 , și Erdo 19807/92, §§ 65-69, 25 aprilie 2006) Autoritățile responsabile cu planificarea și conducerea operațiunilor de securitate au pus în aplicare vigilența necesară pentru a se asigura că orice pune în pericol viața lui a fost redusă la minimum ( McCann și alții c. Regatul Unit, citată anterior, § 195-213, Tagayeva și alții c. Rusia, n 26562/07 și 6 altele, § 562-563, 13 aprilie 2017; și Perk și altele, cum ar fi Turcia, nr. 50739/99, §§ 53-73, 28 martie 2006) Guvernul este rugat să furnizeze dosarul anchetei penale privind faptele care constituie obiectul prezentelor cereri.

Publié le 2 février 2026

DEUXIÈME SECTION

Requêtes n os 14951/24 et 15056/24 Șemsihan ÖZALP et Sait ÖZALP contre la Türkiye et Hazal AKDOĞAN contre la Türkiye introduites respectivement le 14 mai 2024 et le 17 mai 2024 communiquées le 16 janvier 2026

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes concernent les décès des proches des requérants (M.Ö. et T.A.) survenus lors des opérations de sécurité menées dans le sud-est de la Türkiye à partir de la fin de l’année 2015, après l’instauration des couvre ‑ feux en raison de la détérioration de la situation sécuritaire en été 2015 (pour les détails, voir Selahattin Demirtaș c. Turquie (n o 2) [GC], n o 14305/17, §§ 29 ‑ 39, 22 décembre 2020, et Ahmet Tunç et autres c. Turquie (déc.) n os 4133/16 et 31542/16, §§ 7-9, 29 janvier 2019). Deux enquêtes pénales furent ouvertes et jointes par la suite. Le 21 février 2017, le procureur de la République ordonna la restriction de l’accès des requérants au dossier de l’enquête. Le lendemain, il rendit un non-lieu.

Cette décision ne fut pas notifiée aux requérants. Selon les éléments du dossier soumis à la Cour, les intéressés ne purent consulter le dossier de l’enquête. L’opposition formulée par les requérants fut rejetée par le juge de paix. Ils introduisirent alors des recours individuels devant la Cour constitutionnelle. Par un arrêt du 2 novembre 2023, la Cour constitutionnelle joignit les requêtes et conclut que le volet matériel du droit à la vie des proches des requérants n’avait pas été violé. Toutefois, considérant que la décision de restriction de l’accès au dossier avait nui à l’association des requérants à la procédure, elle conclut à la violation du volet procédural du droit à la vie. Elle alloua aux proches des défunts la somme de 120 000 livres turques au titre du préjudice moral (soit environ 3 993 euros (EUR) selon le taux de change en vigueur à la date du prononcé de l’arrêt) pour chaque requête.

Devant la Cour, les requérants allèguent une violation de l’article 2 de la Convention sur son volet matériel. Ils soutiennent que le recours à la force n’était ni légitime ni proportionné.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le droit des proches des requérants à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce par le recours à la force des autorités lors des opérations de sécurité ( Giuliani et Gaggio c. Italie [GC], n o 23458/02, §§ 208-210, CEDH 2011 (extraits), McCann et autres c. Royaume-Uni , 27 septembre 1995, §§ 146-150, série A n o 324 , et Erdoğan et autres c. Turquie , n o 19807/92, §§ 65-69, 25 avril 2006) ? 2. Les autorités en charge de la planification et de la direction des opérations de sécurité avaient-elles déployé la vigilance voulue pour s’assurer que toute mise en danger de la vie d’autrui eût été réduite au minimum ( McCann et autres c. Royaume-Uni , précité, §§ 195-213, Tagayeva et autres c. Russie , n os 26562/07 et 6 autres, §§ 562-563, 13 avril 2017 , et Perk et autres c. Turquie , n o 50739/99, §§ 53-73, 28 mars 2006) ? Le Gouvernement est prié de fournir le dossier de l’enquête pénale concernant les faits qui constituent l’objet des présentes requêtes.