Comunicat la 4 octombrie 2017 A DOUA RĂSPUNSURI NR 6218/12 Nusret çAKMAK împotriva Turciei introdusă la 12 decembrie 2011 FOARTE DE LA Întrunire Cererea se referă în principal la o acuzație de pedeapsă inumană din cauza stării de sănătate mentală a reclamantului care a fost încarcerat. La 5 aprilie 2010, reclamantul a fost condamnat la 11 ani și opt luni de închisoare. După confirmarea acestei hotărâri de către Curtea de Casație la 25 mai 2011 (hotărâre notificată la 7 iulie 2011), reclamantul a fost încarcerat între 22 august 2011 și 26 septembrie 2014, data eliberării sale în libertate. Două rapoarte medicale din partea altor instituții de sănătate indicau faptul că reclamantul suferea de anumite afecțiuni mentale. Un document al prefecturii Malatya semnala că starea reclamantului impunea suportarea sa de către o terță parte. Invocând articolele 2, 3 și 5, reclamantul se plângea că încarcerarea sa, în timp ce a fost afectată de o tulburare mentală, era incompatibilă cu interzicerea pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Având în vedere rapoartele din 24 octombrie 2007 ale centrului psihiatric Elaz Regatul Unit, n 2729/95, § 111-115, CEDO 2001 III, Riviere c. Franța, n 33834/03, § 59-64 și §§ 74-77, 11 iulie 2006 și Sławomir Musiał Polonia, n 28300/06, § 85-98, 20 ianuarie 2009) Menținerea reclamantului în detenție în penitenciare a fost compatibilă cu starea sa psihică în conformitate cu art. 3 din convenție, ținând seama de raportul din 29 noiembrie 2010 al spitalului civil Malatya care a încheiat o infirmitate de 80% și de documentul din 11 noiembrie 2014 din prefectura Malatya, conform căreia reclamantul urma să fie preluat de către o terță parte Care erau condițiile materiale ale deținerii sale de către aceasta? Este aceasta văzută oferind îngrijiri adecvate în momentul deținerii sale și, în mod legal, cât de des și cât de des ar fi fost aceasta? Care (s) etai(en)t (s) motiv(s) de eliberare anticipată a reclamantului înainte de data eliberării condiționate indicată în ordinul de executare (müddetname) A existat, la momentul în care reclamantul a fost încarcerat, instituții specializate pentru a găzdui deținuții care suferă de boli psihice? În acest caz, a existat o procedură specifică pentru a asigura transferul de la acesta la o astfel de instituție?
Communiquée le 4 octobre 2017
Requête n
o
6218/12
Nusret ÇAKMAK
contre la Turquie
introduite le 12 décembre 2011
La requête concerne principalement une allégation de peine inhumaine en raison de l’état de santé mentale du requérant qui fut incarcéré.
Trois rapports émanant de l’institut médicolégal indiquaient que le requérant ne présentait pas de trouble mental qui entrainerait une irresponsabilité pénale. Le 5 avril 2010, le requérant fut condamné à onze ans et huit mois d’emprisonnement. Après la confirmation de ce jugement par la Cour de cassation le 25 mai 2011 (arrêt notifié le 7 juillet 2011), le requérant fut incarcéré du 22 août 2011 jusqu’au 26 septembre 2014, date de sa mise en liberté.
Deux rapports médicaux émanant d’autres établissements de santé indiquaient que le requérant souffrait de certains troubles mentaux. Un document de la préfecture de Malatya signalait que l’état du requérant nécessitait sa prise en charge par un tiers.
Invoquant les articles 2, 3 et 5, le requérant se plaint que son incarcération, alors qu’il était atteint d’un trouble mental, était incompatible avec l’interdiction des peines ou traitements inhumains ou dégradants.
QUESTIONs AUX PARTIES
1.
Eu égard aux rapports du 24 octobre 2007 du centre psychiatrique de Elazığ et du 29 novembre 2010 de l’hôpital civil de Malatya, quel était l’état de santé mental du requérant pendant son maintien en détention
?
2.
Au vu de la jurisprudence de la Cour en matière de détention des individus souffrant de maladies psychiques (
Kudła c. Pologne
[GC], n
o
30210/96, §§ 90 à 94, CEDH 2000
‑
XI,
Keenan c.
Royaume-Uni
, n
o
27229/95, §§ 111 à 115, CEDH 2001
‑
III,
Rivière c. France
, n
o
33834/03, §§
59 à 64 et §§ 74 à 77, 11 juillet 2006, et
Sławomir Musiał
c.
Pologne
, n
o
28300/06, §§ 85 à 98, 20 janvier 2009)
:
a)
Le maintien du requérant en détention en milieu pénitentiaire était-il compatible avec son état psychique au regard de l’article 3 de la Convention, compte tenu du rapport du 29 novembre 2010 de l’hôpital civil de Malatya concluant à une infirmité à hauteur de 80 % et du document du 11
novembre 2014 émanant de la préfecture de Malatya selon lequel le requérant devait désormais être pris en charge par un tiers
?
b)
Quelles étaient les conditions matérielles de sa détention
?
c)
S’est-il vu prodiguer des soins appropriés au moment de sa détention et, dans l’affirmatif, de quelle nature et à quelle fréquence
?
d)
Quel(s) étai(en)t le(s) motif(s) de la libération anticipée du requérant avant la date de libération conditionnelle indiquée sur l’ordonnance d’exécution (
müddetname
)
?
e)
Existait-il, à l’époque de l’incarcération du requérant, des établissements spécialisés pour accueillir les détenus atteints des maladies psychiques ? Dans l’affirmative, existait-il une procédure spécifiquement prévue pour assurer le transfert de l’intéressé vers un tel établissement ?