CtEDO 10.10.2017 Auto

ZÜLFIKARI v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
10.10.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ZÜLFIKARI v. TURKEY (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 10 octombrie 2017 SECȚIUNE Cerere nr. 6372/05 Kazım ZÜLFIKARI împotriva Turciei depusă la 11 ianuarie 2005 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kazım Zülfikari, este un național turc, născut în 1948 și locuiește în Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dna A. Becerik, avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la o dată neespecificată, prin intermediul pieței stocurilor din Istanbul, reclamantul a cumpărat o anumită sumă de acțiuni ale Türkiye Tütüncüler Bankası Yașarbank A. Ș. (denumită în continuare „Yașarbank”). Prin decizia din 21 de ani Decembrie 1999 (n. 99/13765), Consiliul de Miniștri a hotărât să transfere gestionarea și controlul Yașarbank la Fondul de asigurare a depozitelor de economii (Tassaruf Mevduat Sigorta Fonu – denumit în continuare „fondul”), în conformitate cu secțiunile (3) și (5) din Legea privind activitățile bancare (Legea nr. 4389), modificată prin Legea nr. 4491. Ulterior, reclamantul a introdus o procedură, cerând anularea transferului și cerând compensație de 2 bilioane de lira turcă anterioră [1] , valoarea aproximată a acțiunilor sale la momentul respectiv. El a susținut că a cumpărat acțiunile prin intermediul pieței stocurilor, se bazează pe bilanțul băncii, care a fost supravegheat de instituții de stat și aprobat de agenții independente de audit. În consecință, el a susținut că nici o vină nu ar putea fi atribuită acestuia în transferul Yașarbank la Fond și că ar fi trebuit să primească aceeași protecție acordată celor care aveau conturi în bancă. În acest sens, reclamantul a subliniat faptul că principalele acțiuni ale băncilor și a acțiunilor achiziționate pe piața stocurilor au fost supuse diferitelor dispoziții juridice și, prin urmare, ar fi trebuit să fie tratate separat în timpul prelucrării băncii de stat. Iunie 2002 Curtea Administrativă Supremă a respins cazul. Curtea a indicat că legalitatea transferului lui Yașarbank la Fond a fost contestată înainte și a fost respinsă prin hotărârea sa din 27 februarie 2002, în cazul în care a constatat că transferul impugat a fost legal și în interesul public. În ceea ce privește cererea de compensare a reclamantului, acesta a remarcat că reclamantul ar trebui considerat partener al băncii, deoarece deținea acțiunile sale, și că, deși obiectivul activității comerciale a fost de a obține profit, nu se putea detașa riscul de pierdere din această activitate. Curtea a respins în continuare cererea reclamantului de a trimite cazul la Curtea Constituțională. Reclamantul a apelat, susținând că autoritățile de stat au eșuat în datoria lor de supraveghere, deoarece nu au informat publicul asupra deteriorării situației financiare ale Yașarbank. La 29 aprilie 2004, Camerele administrative comune ale Curții Supreme de Administrație au susținut hotărârea.Decizia finală a fost acordată reclamantului la 20 iulie 2004. Legea internă relevantă 10. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în cazul Yașar Holding A.Ș. c. Turcia (merit), nr. 48642/07, 4 aprilie 2017. 1 la Convenția că el a fost ilicit și disproporționat privat de proprietatea sa, în cazul în care acțiunile sale din Yașarbank au fost transferate la Fond fără nicio compensație, în ciuda faptului că le-a cumpărat pe piața acțiunilor, se bazează pe rapoartele oficiale supravegheate de agențiile de stat. Reclamantul a fost privat de bunurile sale în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă