Comunicat la 10 octombrie 2017 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 52543/07 Gökhan PEKCAN împotriva Turciei depusă la 26 noiembrie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Gökhan Pekcan, este un național turc, născut în 1963 și trăiește în Ankara. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. Kilciler, un avocat care practică în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată, prin intermediul pieței stocurilor din Istanbul, reclamantul a cumpărat o anumită sumă de acțiuni ale Türkiye Tütüncüler Bankası Yașarbank A. Ș. (denumită în continuare „Yașarbank”). Prin decizia din 21 decembrie 1999 (n. 99/13765), Consiliul de Miniștri a transferat gestionarea și controlul Yașarbank la Fondul de asigurare a depozitelor de economii (Tassaruf Mevduat Sigorta Fonu – denumit în continuare „fondul”), în conformitate cu art. 14 alin. (3) și (5) din Legea privind activitățile bancare (Legea nr. 4389), modificată prin Legea nr. 4491. Succesiv, reclamantul a introdus o procedură împotriva Fondului, solicitând anularea transferului băncii și susținând că a cumpărat acțiunile sale pe piața burselor, se bazează pe informațiile furnizate de autoritățile. De asemenea, el a invocat un motiv de neconstituționalitate, susținând că drepturile de proprietate ale micilor acționari au fost încălcate în încălcarea Constituției. În cursul procedurii, procurorul de la Curtea Supremă de Administrație a declarat în opinia sa că motivul de neconstituționalitate a fost remarcabil, deoarece transferul tuturor acțiunilor către Fond, fără a difere între cele ale acționarilor principali și cele achiziționate pe piața acțiunilor, a cauzat daune ireparabile pentru micii acționari, care nu au fost implicați în mecanismul decizional al Băncii. Ea a concluzionat că constituționalitatea articolului 14 alineatele (3) și (5) din Legea nr. 4389, care se referă la transferul acțiunilor băncii la Fond, ar trebui evaluată de Curtea Constituțională în ceea ce privește transferul acțiunilor achiziționate pe piața stocurilor din Istanbul. La 8 octombrie 2002, Curtea Supremă de Administrație a respins cererea reclamantului de a trimite chestiunea la Curtea Constituțională, constatând că dispozițiile impugnate erau proporționale și necesare într-o societate democratică. Curtea a respins în continuare cazul, constatând că decizia Consiliului de Miniștri de a transfera banca la Fond era legală. Acesta a remarcat că, ținând seama de rapoartele elaborate în urma inspecțiilor de la Yașarbank pe parcursul unei perioade de cinci ani, de instrucțiunile oferite băncii de către autoritățile de stat și de nerespectarea situației sale financiare în urma acestor instrucțiuni, a devenit clar că activitățile suplimentare ale băncii ar afecta stabilitatea sistemului financiar și ar face imposibilă protejarea drepturilor creditorilor săi. Reclamantul a depus un recurs, susținând că hotărârea Curții Supreme administrative nu a subliniat decât faptul că transferul băncii a fost legal, fără a aborda argumentul său principal, și anume, ilegalitatea transferului acțiunilor obținute prin intermediul pieței stocurilor împreună cu cele ale acționarilor principali. Octombrie 2004 Camerele administrative comune ale Curții Supreme de Administrație au susținut hotărârea. 10. Curtea înaltă a respins cererea de rectificare a reclamantului la 3 mai 2007. Această decizie finală a fost înaintată reclamantului la 3 iulie 2007. În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția, reclamantul se plânge că a fost ilicit și disproporționat privat de proprietatea sa, în cazul în care acțiunile sale din Yașarbank au fost transferate fondului fără nicio compensație, în ciuda faptului că le-a cumpărat pe piața stocului, se bazează pe rapoarte oficiale supravegheate de agențiile de stat. Întrebări către părți A fost privată reclamantul de posesiuni sale în interesul public și, în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.
Communicated on 10 October 2017
Application no. 52543/07
Gökhan PEKCAN
against Turkey
lodged on 26 November 2007
1.
The applicant, Mr Gökhan Pekcan, is a Turkish national, who was born in 1963 and lives in Ankara. He is represented before the Court by Mr
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
3.
On an unspecified date, through the Istanbul stock market, the applicant bought a certain amount of shares of Türkiye Tütüncüler Bankası Yașarbank A.Ș. (hereinafter “Yașarbank”).
4.
By a decision dated 21 December 1999 (no. 99/13765), the Council of Ministers transferred the management and control of Yașarbank to the Savings Deposit Insurance Fund (
Tassarruf Mevduat Sigorta Fonu
– hereinafter “the Fund”), pursuant to Section 14 (3) and (5) of the Banking Activities Act (Law no. 4389) as modified by Law no. 4491.
5.
Subsequently, the applicant brought proceedings against the Fund, requesting the annulment of the bank’s transfer and arguing that he had bought his shares through the stock market, relying on the information provided by the authorities. He also raised a plea of unconstitutionality, arguing that the small shareholders’ property rights were breached in violation of the Constitution.
6.
During the course of the proceedings, the prosecutor at the Supreme Administrative Court stated in her opinion that the unconstitutionality plea was noteworthy, in that the transfer of all shares to the Fund, without differentiating between those of the main shareholders and those purchased through the stock market, had caused irreparable damage to the small shareholders, who had not been involved in the Bank’s decision-making mechanism. She concluded that the constitutionality of Section 14 (3) and (5) of Law no. 4389, pertaining to the transfer of the bank’s shares to the Fund, should be assessed by the Constitutional Court in so far as it concerned the transfer of shares purchased through the Istanbul stock market.
7.
On 8 October 2002 the Supreme Administrative Court rejected the applicant’s request to refer the matter to the Constitutional Court, finding that the impugned provisions were proportionate and necessary in a democratic society. The court further dismissed the case, finding that the decision of the Council of Ministers to transfer the bank to the Fund was lawful. It noted that, taking account of the reports drawn up following inspections of Yașarbank during a five-year period, the instructions given to the bank by the State authorities, and the failure of the bank to improve its financial situation following these instructions, it had become clear that further activity of the bank would disrupt the stability of the financial system and make it impossible to protect its creditors’ rights.
8.
The applicant filed an appeal, arguing that the Supreme Administrative Court’s judgment merely pointed out that the transfer of the bank had been lawful, without addressing his main argument, namely, the unlawfulness of the transfer of the shares obtained through the stock market together with those of the main shareholders.
9.
On 7
October 2004 the Joint Administrative Chambers of the Supreme Administrative Court upheld the judgment.
10.
The high court rejected the applicant’s rectification request on 3
May 2007. That final decision was served on the applicant on 3
July 2007.
B.
Relevant domestic law
11.
A description of the relevant domestic law may be found in the case of
Yașar Holding A.Ș. v. Turkey
(merits), no. 48642/07, 4
April 2017.
12.
The applicant complains under Article
1 of Protocol No.
1 to the Convention that he was unlawfully and disproportionately deprived of his property, in that his shares in Yașarbank were transferred to the Fund without any compensation despite the fact that he had bought them through the stock market, relying on official reports supervised by State agencies.
Has the applicant been deprived of his possessions in the public interest, and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article
1 of Protocol No.
1?
In particular, did that deprivation impose an excessive individual burden on the applicant (see
Immobiliare Saffi v. Italy
, [GC], no.