Secțiunea a doua Cerere nr. 48642/07 YAȘAR HOLD 368/NG A.Ș. împotriva Turciei introdusă la 31 octombrie 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ recurenta este o societate anonimă de drept turc. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Günday (din baroul din Ankara), C. Erkut și S. Soybay (din baroul din Iul). Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: la momentul faptelor, recurenta deținea 48,48% din acțiunile de capital ale Türkiye Tütüncüler Bankas La 25 iulie 1995, auditorii declarați aproape de Agenția de Reglementare și Supraveghere a Băncilor ( Rata deficitului a fost de 46, 7 % în comparație cu valoarea totală a activelor.
La reuniunea din 8 decembrie 1995 banca a declarat un raport de (+) 8,03% în valoare de capital atunci când a fost, de fapt, (-) 6 %. Situația economică a băncii a fost după cum urmează în anii următori Valoarea deficitului Rata de lichiditate rata capitalului de risc Suma necesară pentru finanțare 12/07/1996 7,5 trilioane ATRL 62,7 % ------ 06/01/1997 23,2 trilioane ATRL -- (-) 33,7 % -- 30/05/1997 31,3 trilioane ATRL ---- 43 trilioane ATRL 01/12/1997 95,9 trilioane ATRL -- -- 100 trilioane ATRL 31/12/1997 124 trilioane ATRL -- -- -- -- 31/03/1998 150 trilioane ATRL --- -- -- 03/07/1998 --- (-) 78,2% -- 08/01/1999 ----- (-) 127,1 % 218,715 trilioane ATRL 30/09/1998 223,4 trilioane ATRL -- -- -- -- 31/03/1999 353,622 trilioane ATRL -- (-) 92,2 % -- 30/05/1999 400 trilioane ATRL -- -- -- 31/007/1999 435 trilioane ATRL -- -- -- 31/10/1999 530 trilioane ATRL -- (-) 95,4% -- 21/12/1999 609,491 trilioane ATRL ------- Prin decretul din 21 decembrie 1999, laARSB, prin care Yașarbank a fost transferat forțat către Fondul de asigurare pentru depozitele de deporturi de decontări de numerar ( Comisia susține că a prezentat ARSB un plan de redresare realist și fezabil, care nu a ezitat în special să crească capitalul propriu al societății cu 200 000 000 USD și că, prin urmare, avea dreptul la un anumit timp pentru a-și pune în aplicare planul de acțiune.
Nu era în mod rezonabil necesar să se pronunțe transferul forțat al Yașarbank către FADE fără a aștepta ca aceasta să finalizeze planul de redresare adoptat de consiliul său de administrație. De aceea, în opinia recurentei, decizia de transfer al administrației Yașarbank către FADE nu era nici conformă cu Constituția, nici cu dispozițiile legislative în vigoare. Printr-o hotărâre din 27 februarie 2002, Consiliul de Stat a decăzut reclamanta. El a considerat că nici o chestiune de excepție de neconstituționalitate nu se punea și că nu era necesar să se sesizeze Curtea Constituțională. El a considerat că decizia atacată era conformă cu legea. În această privință, acesta a observat că Yașarbank a fost în strânsă supraveghere începând cu 1995 de către ARSB din cauza dificultăților financiare considerabile.
Lichiditatea și solvabilitatea băncii nu mai îndeplinesc cerințele economice. Planul de acțiune al băncii suferea de o lipsă de resurse financiare suficiente. Prin urmare, planul de redresare nu era realist și fezabil. Banca avea un deficit atât de mare încât nici una dintre măsurile preventive nu era de natură să remedieze acest lucru și, prin urmare, transferul către FADE era inevitabil din punct de vedere juridic. La 29 aprilie 2004, Adunarea Plenară a confirmat hotărârea atacată în toate dispozițiile sale. La 8 februarie 2007, Comisia a respins recursul în rectificarea hotărârii.
Această decizie a fost notificată recurentei la 3 mai 2007. Dreptul și practica internă relevantă Regimul instituit prin art. 14 din Legea nr. 4389 privind băncile, în versiunea în vigoare la momentul respectiv a faptelor și după modificările aduse de legea nr. 5020 din 26 decembrie 2003, prevedea o serie de măsuri în direcția instituțiilor aflate în dificultate, autoritatea de drept public care reglementează acest sector fiind ARSB. Pentru a-și exercita competențele, aceasta se baza pe informațiile financiare și pe rapoartele transmise de auditorii declarați.
În cazul în care lichiditatea și solvabilitatea unei bănci nu mai îndeplinesc cerințele legale, aceasta i-ar fi putut impune un plan de acțiune care să corecteze situația [art. 14 alineatul (2) litera (a). În același sens, în cazul în care fondurile proprii ale unei bănci s-ar dovedi insuficiente pentru a îndeplini pragul minim, ARSB ar putea solicita consolidarea capitalului întreprinderii, conform unui plan pe care l-ar fi aprobat [art. 14 alineatul (2) litera (b). În cazul în care banca vizată nu a putut sau nu a vrut să își îndeplinească obligațiile sau dacă prezenta un deficit atât de mare încât nici una dintre măsurile preventive nu a putut remedia acest lucru, la ARSB și-a prezentat transferul către FADE [art. 14 alineatul (3) ], o altă entitate de drept public, însărcinată în temeiul articolului 15 din Legea nr. 4389 a redresării băncilor aflate în dificultate.
De asemenea, L.A.S.B. putea interzice băncii vizate să accepte depozite și să procedeze la orice altă formă de tranzacție bancară. Transferul includea toate drepturile de proprietate (cu excepția acțiunilor), de administrare și de control ale băncii în cauză, având în vedere că FADE era abilitat să efectueze tot felul de operațiuni, inclusiv cedarea către terți a acțiunilor, bunurilor și sucursalelor băncilor a căror tutelă o avea. Astfel de măsuri puteau interveni, de asemenea, atunci când ARSB a constatat că responsabilii cu conducerea și controlul asupra unei bănci abuzau de capitalul propriu al întreprinderii, astfel încât să pună în pericol buna funcționare a acesteia și interesele terților (art. 14 alineatul 4). Legea nr. 4389 a fost înlocuită de noua lege nr. 4411 privind băncile din 19 octombrie 2005, care prevede un sistem comparabil cu cel descris mai sus.
GRIAV Reclamanta susține că cesiunea Yașarbank către FADE era lipsită de temei juridic și aducea o atingere disproporționată dreptului său de a-și respecta bunurile cu încălcarea dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. De asemenea, aceasta invocă o încălcare a dreptului său la un proces echitabil din cauza lipsei sesizării Curții Constituționale de către Consiliul de Stat și a absenței unei competențe independente înainte de a se pronunța asupra fondului cauzei. A fost reclamanta privată de bunurile sale din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, în sensul articolului 1 din Protocolul nr În acest sens, această privare implică aplicarea unei legi considerate necesare în sensul dispoziției menționate?
În special, această privare a impus recurentei o sarcină excesivă la 1 ianuarie 2005, cartea turcească (TRY), care înlocuiește vechea carte turcească (TRL), a intrat în vigoare. 1 TRY valorează un milion TRL.
Requête n o 48642/07 YAȘAR HOLDİNG A.Ș. contre la Turquie introduite le 31 October 2007
La requérante est une société anonyme de droit turc. Elle est représentée devant la Cour par M es M. Günday (du barreau d’Ankara), C. Erkut et S. Soybay (du barreau d’Istanbul). A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. À l’époque des faits, la requérante détenait 48,48 % des parts du capital de Türkiye Tütüncüler Bankası Yașarbank A.Ș. (ci-après, «Yașarbank»), une banque privée, créée en 1924. Le 7 février 1995, Yașarbank fut placée en surveillance étroite en raison de sa situation économique déficitaire. Le 25 juillet 1995, les auditeurs assermentés près l’Agence de réglementation et de supervision des banques (« l’ARSB ») déposèrent un rapport d’audit.
Ce document traçait un tableau économique déficitaire de la banque. Le déficit était de 5,7 trillions d’anciennes livres turques [1] (ci-après, « ATRL ») alors que la banque avait déclaré un bénéfice de 351 milliards d’anciennes livres turques. Le pourcentage de déficit était de 46, 7 % par rapport à l’actif total.
Lors de la réunion du 8 décembre 1995 la banque avait déclaré un ratio de (+) 8,03 % de suffisance de capital alors qu’il était en réalité de (-) 6 %. La situation économique de la banque était comme suit dans les années suivantes : Date Montant du déficit Ratio de liquidité Ratio de suffisance du capital Montant du besoin de financement 12/07/1996 7,5 trillions ATRL 62,7 % --- --- 06/01/1997 23,2 trillions ATRL --- (-) 33,7 % --- 30/05/1997 31,3 trillions ATRL --- --- 43 trillions ATRL 01/12/1997 95,9 trillions ATRL --- --- 100 trillions ATRL 31/12/1997 124 trillions ATRL --- --- --- 31/03/1998 150 trillions ATRL --- --- --- 03/07/1998 --- --- (-) 78,2 % --- 08/01/1999 --- --- (-) 127,1 % 218,715 trillions ATRL 30/09/1998 223,4 trillions ATRL --- --- --- 31/03/1999 353,622 trillions ATRL --- (-) 92,2 % --- 30/05/1999 400 trillions ATRL --- --- --- 31/07/1999 435 trillions ATRL --- --- --- 31/10/1999 530 trillions ATRL --- (-) 95,4 % --- 21/12/1999 609,491 trillions ATRL --- --- --- Par un arrêté du 21 décembre 1999, l’ARSB prononça le transfert forcé de Yașarbank au Fonds d’assurance des dépôts d’épargne (« FADE »), en vertu de l’article 14 § 3 de la loi n o 4389. Le 4 février 2000, la requérante saisit le Conseil d’Etat d’une action en annulation de cette décision.
Malgré la crise économique, la situation était, selon elle, bien maîtrisée au niveau des finances. Elle soutint avoir soumis à l’ARSB un plan de redressement réaliste et faisable. Elle n’avait pas notamment hésité à augmenter à la hauteur de 200 000 000 USD le capital propre de la société et qu’elle était dès lors en droit de se voir accorder un certain temps pour concrétiser son plan d’action. Il n’y avait pas raisonnablement lieu de prononcer le transfert forcé de Yașarbank au FADE sans attendre qu’elle mène à terme le plan de redressement adopté par son conseil d’administration. Aussi, de l’avis de la requérante, la décision de transfert de l’administration de Yașarbank au FADE n’était ni conforme à la Constitution ni aux dispositions législatives en vigueur.
Par un arrêt du 27 février 2002, le Conseil d’Etat débouta la requérante. Il considéra qu’aucune question d’exception d’inconstitutionnalité ne se posait et qu’il n’était pas nécessaire de saisir la Cour Constitutionnelle. Il estima que la décision attaquée était conforme à la loi. A cet égard, il observa que Yașarbank était en surveillance étroite depuis 1995 par l’ARSB en raison de ses difficultés financières considérables. La liquidité et la solvabilité de la banque ne répondaient plus aux exigences économiques. Le plan d’action de la banque souffrait de manque de ressources financières suffisantes. Le plan de redressement n’était pas donc réaliste et faisable. La banque présentait un déficit tel qu’aucune des mesures préventives n’était de nature à y remédier et que dès lors son transfert au FADE était légalement inévitable.
La requérante fit appel de cette décision devant l’Assemblée plénière des chambres administratives du Conseil d’État (« l’Assemblée plénière »). Elle soutint notamment n’avoir pas de problème de liquidité et que son plan de réhabilitation était viable et réaliste. Le 29 avril 2004, l’Assemblée plénière confirma l’arrêt attaqué en toutes ses dispositions. Le 8 février 2007, elle rejeta le recours en rectification de l’arrêt. Cette décision fut notifiée à la requérante le 3 mai 2007. B. Le droit et la pratique internes pertinents Le régime établi par l’article 14 de la loi n o 4389 sur les banques, dans sa version en vigueur à l’époque des faits et postérieure aux modifications apportées par la loi n o 5020 du 26 décembre 2003, prévoyait une série de mesures en direction des établissements en difficulté, l’autorité de droit public régulatrice de ce secteur étant l’ARSB.
Pour exercer ses pouvoirs, celle-ci se fondait sur les informations financières et les rapports qui lui étaient adressés par des auditeurs assermentés. Lorsque la liquidité et la solvabilité d’une banque ne répondaient plus aux exigences légales, elle pouvait lui imposer un plan d’action propre à redresser la situation (article 14 § 2, alinéa a). Dans la même optique, si les fonds propres d’une banque se révélaient insuffisants pour satisfaire au seuil minimal, l’ARSB pouvait ordonner que le capital de l’entreprise soit renforcé, selon un plan qu’elle aurait approuvé (article 14 § 2, alinéa b). Si la banque visée ne pouvait ou ne voulait s’exécuter ou si elle présentait un déficit tel qu’aucune des mesures préventives ne puisse y remédier, l’ARSB prononçait son transfert au FADE (article 14 § 3), une autre entité de droit public, chargée en vertu de l’article 15 de la loi n o 4389 du redressement des banques en difficulté.
L’ARSB pouvait aussi interdire à la banque visée d’accepter des dépôts et de procéder à toute autre forme d’opération bancaire. Le transfert comprenait tous les droits d’actionnariat (à l’exception des agios), de gestion et de contrôle de la banque en question, étant entendu que le FADE était habilité à effectuer toutes sortes d’opérations, y compris la cession à des tiers des actions, biens et succursales des banques dont il avait la tutelle. De telles mesures pouvaient aussi intervenir lorsque l’ARSB constatait que les responsables de la direction et du contrôle d’une banque abusaient des fonds propres de l’entreprise de manière à mettre en péril son bon fonctionnement et les intérêts des tiers (article 14 § 4). La loi n o 4389 fut remplacée par la nouvelle loi n o 5411 sur les banques du 19 octobre 2005, laquelle prévoit un régime comparable à celui décrit ci-dessus.
GRIEFS La requérante soutient que la cession de Yașarbank au FADE était dépourvue de base légale et portait une atteinte disproportionnée à son droit au respect de ses biens en violation des dispositions de l’article 1 du Protocole n o 1. Elle allègue également une violation à son droit à un procès équitable en raison de l’absence de saisine de la Cour Constitutionnelle par le Conseil d’Etat et de l’absence de recours à une expertise indépendante avant de statuer sur le fond de l’affaire.
1. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? 2. La requérante a-t-elle été privée de ses biens pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? 3. Dans l’affirmative, cette privation procédait-elle de l’application d’une loi jugée nécessaire au sens de ladite disposition ? 4. En particulier, cette privation a-t-elle imposée à la requérante une charge excessive ? 1. Le 1 er janvier 2005, la livre turque (TRY), qui remplace l’ancienne livre turque (TRL), est entrée en vigueur. 1 TRY vaut un million TRL.