SÜZER ET EKSEN HOLDİNG A.Ș. c. TURQUIE

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 6334/05 Mustafa SÜZER și EKSEN HOLD 368/NG A.Ș. împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 9 aprilie 2013 într-o cameră compusă din Ineta Ziemele, președinta Danutė Jočienė, Guido Raimondi, Isabelle Berro-Lefevre, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișl Karakaș, judecători și Stanley Naismith, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 ianuarie 2005 Având în vedere hotărârea din 23 octombrie 2012 având în vedere protocolul de soluționare amiabilă semnat între părți la 18 ianuarie 2013 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamanții, domnul Mustafa Süzer (un resortisant turc, născut în 1949 și rezident în Istanbul) și Eksen Holding A. Ș. (o societate anonimă de drept turc) sunt reprezentați, începând cu 25 august 2010, de domnul Soybay și C. Erkut, avocați din Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul faptelor, domnul Süzer și Süzer Holding S.A. controlează la peste 99 % capitalul Kentbank S.A. ( O bancă privată creată în 1992. În plus, Süzer Holding S.A. a devenit Eksen Holding S.A., și anume societatea reclamantă, din care dl Süzer este în continuare acționar majoritar. La 15 martie 2001, ARSB notifieia din Kentbank a luat o serie de măsuri pe care intenționa să le ia pentru a îmbunătăți situația financiară a instituției. La 9 iulie 2001, patru auditori de la ARSB au depus un raport de audit care conținea proiectul unei eventuale decizii de transfer a băncii către Fondul de garantare a depozitelor de Cu toate acestea, în aceeași zi, fără a aștepta ca banca să finalizeze planul de redresare impus, ARSB a pronunțat prin hotărâre transferul forțat al băncii către FADE, împreună cu alte patru bănci. După ce a încercat în zadar să anuleze raportul de audit menționat anterior, reclamanții au sesizat, la 7 septembrie 2001, 10 La 13 decembrie 2001, printr-un nou decret, laARSB a interzis Kentbank d a efectua operațiuni bancare și de a primi depozite. La 30 ianuarie 2002, reclamanții au sesizat din nou 10 camere pentru a solicita anularea acestui nou decret. Între timp, ARSB și FADE au decis să fuzioneze Kentbank cu Bay La 26 iunie 2008, în cadrul unui lung parcurs judiciar, Adunarea Plenară a Consiliului de Stat (în cele din urmă, la 26 iunie 2008, două hotărâri care au făcut obiectul cererilor reclamanților, pe motiv că, în speță, administrația era obligată să asigure condițiile necesare pentru ca persoanele interesate să poată desfășura din nou activități bancare și să le permită acestora din urmă să înființeze o bancă care va fi abilitată să efectueze operațiuni bancare și să accepte depozite. La 10 iunie 2010, odată cu respingerea acțiunii finale în litigiu în litigiu din partea ARSB, toate procedurile administrative referitoare la măsurile luate la fața locului din Kentbank au fost închise în favoarea reclamanților, iar nulitatea ex tunc a tuturor actelor administrative în cauză, atât cele principale, cât și cele conexe, a fost confirmată definitiv. Cu toate acestea, administrația continuă să refuze să execute o cale de atac. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul 1, reclamanții au declarat, în special, refuzul autorităților naționale de a executa hotărârile definitive de anulare ex tunc a tuturor măsurilor administrative care au dus la dizolvarea băncii Kentbank. Curtea amintește că, în hotărârea sa pronunțată la 23 octombrie 2012, a considerat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, în fapt, pentru statul pârât, că a încălcat dreptul reclamanților la o instanță, precum și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, pe de o parte, din cauza măsurilor privative de proprietate luate de către stat împotriva Kentbank și, pe de altă parte, din cauza neexecutării hotărârilor administrative pronunțate de camerele Consiliului de Stat. În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamanții au susținut că au suferit un prejudiciu material care, în opinia lor, a solicitat o compensație integrală în valoare de 4 132 753 484 USD, și anume 3 051 498 000 USD, care corespunde valorii estimate a fostei lor bănci, plus 1 081 255 484 USD, pentru pierderea de câștig suferită de societatea reclamantă Eksen Holding S.A. În plus, aceștia au susținut că, în scopul de a remedia prejudiciul moral suferit de reclamant, domnul Mustafa Süzer, guvernul trebuia să prezinte: o scuză oficială la locul de familia sa și mai mult decât o scuză oficială pentru a pune capăt unui tratament greșit, care reflectă plângeri și reproșuri greșite pe care le instrumentalizează prin procesul penal [în curs de desfășurare în speță], pentru a-l menține pe dl Süzer sub presiune morală. În cele din urmă, în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate până la 31 mai 2011 în fața instanțelor interne și pentru cele angajate în fața Curții, reclamanții solicitau rambursarea unei sume de 711 EUR ( În hotărârea sa de fond, Curtea a respins pretențiile reclamanților, ca atare, referitoare la acordarea de despăgubiri pentru pierderea de câștig și la repararea prejudiciului moral în șeful dlui Süzer. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, ceea ce înseamnă că o fracțiune de 241 136,94 EUR nu se referea în mod direct la încălcările constatate în speță, ea a respins această parte a sumei solicitate. În ceea ce privește surplusul cererii pentru satisfacția echitabilă, Curtea a declarat că problema aplicării articolului 41 nu se afla în stare și l-a rezervat. Prin urmare, Comisia a invitat guvernul și reclamanții să-și prezinte observațiile în scris cu privire la această chestiune în termen de șase luni și, în special, să-i ofere informații cu privire la orice acord la care ar putea ajunge, în sensul articolului 75 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții. Prin scrisorile din 31 decembrie 2012 și 2 ianuarie 2013, reclamanții au prezentat grefa intenției lor de a nu mai continua procedura în fața Curții, din cauza negocierilor de soluționare pe cale amiabilă inițiate cu autoritățile guvernului, printre care se numără și conducerea AISB. La 21 ianuarie 2013, Curtea a primit de la reclamant o scrisoare, însoțită de un exemplar original al protocolului de soluționare pe cale amiabilă semnat în mod corespunzător, la 18 ianuarie 2013, între domnul Mukim Öztekin (președinte al l A se vedea, de asemenea, hotărârea din 23 octombrie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), pronunțată în cauza nr. 6334/05, au fost inițiate negocieri de soluționare amiabilă între reclamanți, Mustafa Süzer și Eksen Holding S.A. (fostul Süzer Holding S.A.) și Agenția de Reglementare și Supraveghere a Băncilor (ARSB), și anume autoritatea publică împuternicită la nivel național prin Legea nr. În acest context, printr-un memoriu prezentat la 2 ianuarie 2013 Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamanții și-au exprimat deja dorința de a renunța la cauza lor. În ultimul timp, la Istanbul a avut loc o reuniune finală la 18 ianuarie 2013, între reprezentanții d Nejat Do.an, avocatul lui Mustafa Süzer, și Sami çakakr, mandatat în mod corespunzător pentru a acționa în numele Eksen Holding S.A. La sfârșitul discuțiilor, în cadrul cărora reclamanții au beneficiat de dreptul de a fi asistați de consiliile lor, părțile au convenit asupra unor condiții prevăzute mai jos: În ceea ce privește acordarea de drepturi ale omului în temeiul hotărârii din 23 octombrie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), pronunțată în cauza nr. 6334/05, a licenței și a autorizațiilor (autorizația de stabilire și de executare) necesare pentru reluarea activităților în sectorul bancar, Mustafa Süzer și Eksen Holding S.A. declară să renunțe la dreptul lor la o astfel de licență pentru a opera din nou în sectorul bancar, întrucât, în opinia lor, o astfel de investiție bancară este puțin fezabilă din cauza parametrilor și presupunerilor economice și recunosc, în acest sens, că nici o neglijență nu poate fi atribuită statului Turciei sau persoanelor și entităților care acționează în numele său, în ceea ce privește neeliberarea licenței și a autorizațiilor (autorizația de stabilire și de executare) în cauză. Părțile trebuie să recunoască că, în conformitate cu [doi] hotărâri pronunțate de Camera Consiliului de Stat la 6 ianuarie 2009 sub n. E.2008/10555 K.2009/31 și n. E.2008/10556 mai degrabă decât hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 23 octombrie 2012 în ceea ce privește cererea nr. 6334/05, și anume imposibilă atât din punct de vedere material, cât și juridic. Mustafa Süzer și Eksen Holding S.A. recunosc că revizuirea în scădere a datoriei lor, astfel cum a fost consimțită în Protocolul semnat la 1 martie 2007 împreună cu Fondul de garantare a depozitelor din Luxemburg (FADE) constituie pentru ei o despăgubire materială și morală suficientă, cu titlu de satisfacție echitabilă Mustafa Süzer și Eksen Holding S.A. declară că toate prejudiciile suferite personal, din cauza încălcărilor constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului din 23 octombrie 2012 în cazul cererii n 6334/05, au fost redirecționate în mod echitabil și acceptă, în deplină cunoștință de cauză, orice soluție adoptată în cadrul prezentului protocol. În conformitate cu Legea nr. 4389 privind băncile sau Legea nr. 5111 în vigoare privind operațiunile bancare. În ceea ce privește Kentbank S.A., nu se va formula nicio nouă pretenție, plângere, cerere de încasare sau despăgubire, nici o procedură, acțiune sau cerere de constituire a unei părți interesate nu va fi introdusă împotriva administratorilor și membrilor consiliului său de supraveghere de la Kentbank S.A., care au obținut deja un certificat, fără rezerve și irevocabil. Mustafa Süzer și Eksen Holding S.A. eliberează, fără rezerve și irevocabil, statul din Republica Turcia și persoanele și entitățile care acționează în numele său pentru orice răspundere civilă și penală, în ceea ce privește măsurile care au vizat Kentbank S.A. și Atlas Yat Această declarație de eliberare se referă, de asemenea, la toate actele și măsurile care au făcut obiectul cererii nr. 6334/05, pendinte în prezent în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. În comparație cu actele și măsurile vizate de această declarație de eliberare, Mustafa Süzer și Eksen Holding S.A. (a) să depună, în fața niciunei instanțe, instanțe, instanțe sau instanțe, fie naționale sau internaționale, inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nici o reclamație sau acțiune pentru despăgubiri materiale și morale, nici o cerere de executare forțată sau o plângere, în scopul de a recupera orice sumă de bani, inclusiv pierderea de câștig ; de asemenea, aceștia au fost de acord să nu aducă în discuție, împotriva statului Republicii Turcia și a persoanelor și entităților care acționează în numele său, nicio cerere privind orice sumă deja judecată sau care ar putea fi judecată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu titlu de restituire integrală sau de rambursare, inclusiv cheltuielile și cheltuielile de judecată. Mustafa Süzer și Eksen Holding S.A. declară că sunt legate de Kentbank S.A. și Atlas Yat au fost aduse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, fie ei înșiși, fie ceilalți acționari ai acestor două bănci, și au fost obligați să nu introducă astfel de jurisdicții și, în cazul în care ar exista alte acțiuni deja introduse, să se asigure că se renunță la acestea. Mustafa Süzer și Eksen Holding S.A. vor comunica acest document de acord Curții Europene a Drepturilor Omului, în termen de 7 zile de la semnarea sa și, cel târziu, până la 23 ianuarie 2013, Mustafa Süzer și Eksen Holding S.A. vor retrimite la Prezentul protocol, alcătuit din două pagini, a fost pregătit la 18 ianuarie 2013 la Istanbul în două exemplare, apoi a fost citit și semnat de către părți. La 28 ianuarie 2013, guvernul a comunicat o declarație, în care, referindu-se la termenii protocolului menționat anterior, a solicitat Curții să șteargă cauza din rolul său. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 alineatul (3) din convenție] în ceea ce privește art. 41 din convenție. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine] a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul Curții) și . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stanley Naismith Ineta Ziemel Premier Președinte

ANCIENNE DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

6334/05

Mustafa SÜZER et EKSEN HOLDİNG A.Ș.

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 9 avril 2013 en une chambre composée de

:

Ineta Ziemele,

présidente

,

Danutė Jočienė,

Guido Raimondi,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Ișıl Karakaș,

juges

,

et de Stanley Naismith,

greffier de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 7 janvier 2005

;

Vu l’arrêt au principal du 23 octobre 2012

;

Vu le protocole de règlement amiable signé entre les parties, le 18 janvier 2013

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Les requérants, M. Mustafa Süzer (un ressortissant turc, né en 1949 et résidant à Istanbul) et Eksen Holding A. Ș. (une société anonyme de droit turc), sont, depuis le 25 août 2010, représentés par M

es

S.

Soybay et C.

Erkut, avocats à Istanbul. Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

A l’époque des faits,

M. Süzer et Süzer Holding S.A. contrôlaient à plus de 99

% le capital de Kentbank S.A. («

Kentbank

»), une banque privée créée en 1992. Ultérieurement, Süzer Holding S.A. devint Eksen Holding S.A., à savoir la société requérante, dont M. Süzer est toujours l’actionnaire majoritaire.

Le 1

er

février 2001, Kentbank fit l’objet d’un audit de l’Agence de réglementation et de supervision des banques (« ARSB »), qui conclut à la situation déficitaire de la banque.

Le 15 mars 2001, l’ARSB notifia à Kentbank une série de mesures qu’elle estimait devoir être prises pour améliorer la situation financière de l’établissement. D’ailleurs, le 16 avril suivant, l’ARSB invita la banque à soumettre dans les dix jours un plan de redressement réaliste et faisable.

Le 9 juillet 2001, quatre auditeurs de l’ARSB déposèrent un rapport d’audit contenant le projet d’une éventuelle décision de transfert de la banque vers le Fonds d’assurance des dépôts d’épargne (« FADE »).

Or, le même jour, sans attendre que la banque mène à terme le plan de redressement imposé, l’ARSB prononça par arrêté le transfert forcé de celle-ci vers le FADE, en même temps que quatre autres banques.

Après avoir tenté, en vain, de faire annuler le rapport d’audit susmentionné, les requérants saisirent, le 7 septembre 2001, la 10

e

chambre du Conseil d’Etat d’une action en annulation de l’arrêté du 9 juillet 2001.

Le 13 décembre 2001, par un nouvel arrêté, l’ARSB interdit à la Kentbank d’effectuer des opérations bancaires et de recevoir des dépôts.

Le 30 janvier 2002, les requérants saisirent à nouveau la 10

e

chambre pour demander l’annulation de ce nouvel arrêté.

Entre-temps, l’ARSB et le FADE décidèrent de fusionner la Kentbank avec Bayındırbank S.A., l’une des autres banques transférées au FADE. Le 4 avril 2002, la fusion fut achevée. En conséquence, Kentbank fut radiée du registre du commerce et perdit la personnalité morale, sachant que, dans l’intervalle, l’ensemble de ses succursales et de ses biens meubles avaient été vendus.

Le 26 juin 2008, à l’issue d’un long parcours judiciaire, l’assemblée plénière du Conseil d’Etat rendit finalement deux arrêts faisant droit aux demandes des requérants, au motif qu’en l’espèce, l’administration était tenue d’assurer les conditions nécessaires pour que les intéressés puissent à nouveau exercer des activités bancaires et d’autoriser ces derniers à fonder une banque qui sera habilitée à effectuer des opérations bancaires ainsi qu’à accepter des dépôts.

Le 10 juin 2010, avec le rejet de l’ultime recours en rectification d’arrêt diligenté par l’ARSB, toutes les procédures administratives relatives aux mesures prises à l’endroit de Kentbank furent clôturées en faveur des requérants et la nullité

ex tunc

de tous les actes administratifs litigieux, tant principaux qu’accessoires, fut définitivement confirmée.

Cependant, l’administration continue toujours à refuser de s’exécuter.

GRIEFS

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention et l’article 1

er

du Protocole

n

o

1, les requérants dénonçaient notamment le refus des autorités nationales d’exécuter les jugements définitifs portant annulation

ex tunc

de toutes les mesures administratives ayant entraîné la dissolution de leur banque Kentbank.

EN DROIT

La Cour rappelle que, dans son arrêt rendu le 23 octobre 2012, elle a estimé qu’il y avait eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention du fait, pour l’État défendeur, d’avoir méconnu le droit des requérants à un tribunal, ainsi que de l’article 1

er

du Protocole n

o

1, d’une part, en raison des mesures privatives de propriété prises par l’État à l’encontre de Kentbank et, d’autre part, en raison de la non-exécution des jugements administratifs rendus par les chambres du Conseil d’État.

En vertu de l’article 41 de la Convention, les requérants alléguaient avoir subi un préjudice matériel qui, selon eux, appelait une indemnisation intégrale à hauteur de 4 132 753 484 dollars américains (« USD »), à savoir 3 051 498 000 USD, correspondant à la valeur vénale estimée de leur ancienne banque, plus 1 081 255 484 USD, pour le manque à gagner subi par la société requérante, Eksen Holding S.A.

Ils soutenaient en outre qu’aux fins de la réparation du préjudice moral subi par le requérant M. Mustafa Süzer, le Gouvernement devait présenter «

une excuse officielle à l’endroit de sa famille » et « mettre un terme au mauvais traitement qui transparaît des plaintes et reproches mal fondés qu’il instrumentalise à travers le procès pénal [en cours en l’espèce], afin de maintenir M. Süzer sous pression morale. »

Concernant enfin les frais et dépens engagés jusqu’au 31 mai 2011 devant les juridictions internes et pour ceux engagés devant la Cour, les requérants réclamaient le remboursement d’une somme de 722 711 euros («

EUR »), justificatifs à l’appui.

Dans son arrêt au fond, la Cour a rejeté les prétentions des requérants, en tant qu’elles portaient sur l’octroi de dommages-intérêts au titre du manque à gagner et sur la réparation du préjudice moral dans le chef de M. Süzer. Pour ce qui est des frais et dépens, observant qu’une fraction de 241

136,94

EUR ne se rapportait pas directement aux violations constatées en l’espèce, elle a écarté cette partie de la somme réclamée.

En ce qui concerne le surplus de la demande au titre de la satisfaction équitable, la Cour a dit que la question de l’application de l’article 41 ne se trouvait pas en état, et l’a réservée. Aussi a-t-elle invité le Gouvernement et les requérants à lui adresser par écrit, dans les six mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir, au sens de l’article 75 § 4 du règlement de la Cour.

Par des lettres des 31 décembre 2012 et 2 janvier 2013, les requérants firent part au greffe de leur intention de ne plus poursuivre la procédure devant la Cour, en raison de l’aboutissement des négociations de règlement amiable engagées avec les autorités du Gouvernement, dont notamment, la direction de l’ARSB.

Le 21 janvier 2013, la Cour a reçu de la partie requérante une lettre, accompagnée d’un exemplaire original du protocole de règlement amiable dûment signé, le 18 janvier 2013, entre M. Mukim Öztekin (président de l’ARSB), M

e

Nejat Doğan (conseil de M. Süzer) et M.

Sami Çakır (représentant légal d’Eksen Holding S.A.).

Ce document, intitulé «

Protocole d’Accord (Règlement Amiable)

», se lit comme suit

:

«

Suivant l’arrêt du 23 octobre 2012 de la Cour européenne des droits de l’homme (Deuxième Section), rendu en l’affaire n

o

6334/05, des négociations de règlement amiable avaient été entamées entre les requérants, Mustafa Süzer et Eksen Holding S.A. (anciennement Süzer Holding S.A.) et l’Agence de Réglementation et de Supervision des Banques (ARSB), à savoir l’autorité publique habilitée sur le plan national par la loi n

o

5411 pour connaître du litige en cause en l’espèce. Dans ce contexte, par un mémoire présenté le 2 janvier 2013 à la Cour européenne des droits de l’homme, les requérants avaient déjà fait part de leur souhait de renoncer à leur affaire. Dernièrement, une ultime réunion a été tenue à Istanbul, le 18 janvier 2013, entre les représentants d’ARSB, M

e

Nejat Doğan, avocat de Mustafa Süzer, et Sami Çakır, dûment mandaté pour agir au nom d’Eksen Holding S.A.

A l’issue des pourparlers, lors desquels les requérants ont bénéficié du droit de se faire assister par leurs conseils, les parties ont convenu des termes stipulés ci-dessous

:

1.

En ce qui concerne l’octroi – en vertu de l’arrêt du 23 octobre 2012 de la Cour européenne des droits de l’homme (Deuxième Section), rendu en l’affaire n

o

6334/05 – de la licence et des autorisations (autorisation d’établissement et d’opération) nécessaires pour la reprise des activités dans le secteur bancaire, Mustafa Süzer et Eksen Holding S.A. déclarent renoncer à leur droit à une telle licence pour opérer à nouveau dans le secteur bancaire, pareil investissement bancaire n’étant, selon eux, guère faisable en raison des paramètres et conjectures économiques, et reconnaissent, à cet égard, qu’aucune négligence ne saurait être attribuée à l’État de la République de Turquie ni aux personnes et entités agissant en son nom, relativement à la non-délivrance de la licence et des autorisations (autorisation d’établissement et d’opération) en question.

2.

Les parties s’accordent pour reconnaître que «

la restitution intégrale

» de Kentbank S.A. à Mustafa Süzer et Eksen Holding S.A., en application des [deux] jugements de la 13

e

Chambre du Conseil d’État, rendus le 6 janvier 2009 sous les n

os

E.2008/10555 – K.2009/31 et n

os

E.2008/10556 – K.2009/32, ainsi que de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme rendu le 23 octobre 2012 quant à la requête n

o

6334/05, s’avère impossible sur le plan tant matériel que juridique.

3.

Mustafa Süzer et Eksen Holding S.A. reconnaissent que la révision à la baisse de [leur] dette, telle que consentie dans le Protocole signé le 1

er

mars 2007 avec le Fonds d’Assurance des Dépôts d’Épargne (FADE), constitue pour eux une réparation matérielle et morale suffisante à titre de «

satisfaction équitable

».

4.

Mustafa Süzer et Eksen Holding S.A. déclarent que tous les préjudices personnellement subis, en raison des violations constatées par l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme du 23 octobre 2012 sur la requête n

o

6334/05, ont été redressés de manière équitable et qu’ils acceptent, en toute connaissance de cause, à l’abri d’une pression quelconque et de façon irrévocable, la solution adoptée dans le cadre du présent Protocole.

5.

L’ARSB s’engage à ne saisir aucune juridiction, tribunal ou instance quelconque, y compris celles où des actions publiques se poursuivent actuellement, pour faire valoir contre Mustafa Süzer et Eksen Holding S.A. une prétention quelconque fondée sur les mesures prises à l’encontre de Kentbank S.A., en application de l’ancienne loi n

o

4389 sur les banques ou de la loi n

o

5411 en vigueur sur les opérations bancaires. S’agissant de Kentbank S.A., aucune nouvelle prétention, réclamation, plainte, demande d’encaissement ou de dédommagement ne sera formulée, ni aucune procédure, action ou demande de constitution de partie intervenante ne sera introduite contre les administrateurs et les membres de son conseil de surveillance de Kentbank S.A., ceux-ci ayant déjà obtenu un

quitus

, sans réserve et irrévocable.

6.

Mustafa Süzer et Eksen Holding S.A. libèrent, sans réserve et de façon irrévocable, l’État de la République de Turquie et les personnes et entités agissant en son nom de toute responsabilité civile et pénale, relativement aux mesures ayant visé Kentbank S.A. et Atlas Yatırım Bankası S.A., y compris celles prises en vertu de décisions judiciaires. Cette déclaration libératoire couvre également tous les actes et mesures ayant fait l’objet de la requête n

o

6334/05, actuellement pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme. Par rapport aux actes et mesures visés par cette déclaration libératoire, Mustafa Süzer et Eksen Holding S.A. s’engagent à n’introduire, devant aucune juridiction, tribunal ou instance, que ce soit nationale ou internationale, y compris la Cour européenne des droits de l’homme, aucune réclamation ou action pour dédommagement matériel et moral, ni une demande d’exécution forcée ou une plainte, dans le but de recouvrer une somme d’argent quelconque, y compris la perte à gagner

; ils s’engagent également à ne faire valoir,

contre l’État de la République de Turquie et les personnes et entités agissant en son nom, aucune demande relative à toute somme déjà jugée ou qui pourrait être jugée par la Cour européenne des droits de l’homme, à titre d’indemnité, de restitution intégrale ou de remboursement, y compris les frais et dépens.

Mustafa Süzer et Eksen Holding S.A. déclarent qu’en connexion avec Kentbank S.A. et Atlas Yatırım Bankası S.A., aucune requête, autre que celle n

o

6334/05,

n’a été portée devant la Cour européenne des droits de l’homme, que ce soit par eux-mêmes ou par les autres actionnaires de ces deux banques, et s’engagent à ne pas introduire de telles requêtes et, dans le cas où il existerait des requêtes déjà introduites, à assurer qu’il y soit renoncé.

7.

Mustafa Süzer et Eksen Holding S.A. communiqueront ce présent document d’accord à la Cour européenne des droits de l’homme, dans les 7 jours à compter de sa signature et, au plus tard, jusqu’au 23 janvier 2013. Mustafa Süzer et Eksen Holding S.A. remettront à l’ARSB l’original de l’écrit accusant réception dudit document par la Cour européenne des droits de l’homme.

8.

Le présent Protocole, constitué de deux pages, a été préparé le 18 janvier 2013 à Istanbul en deux exemplaires, puis lu et signé par les parties.

»

Le 28 janvier 2013, le Gouvernement a communiqué, de son côté, une déclaration, dans laquelle, se référant aux termes du protocole susmentionné, il priait la Cour de rayer l’affaire de son rôle.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 § 3 de la Convention) au regard de l’article 41 de la Convention. Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et 62 § 3 du règlement de la Cour) et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête.

Il y a donc lieu de rayer le restant de l’affaire du rôle (articles

37 de la Convention et 43 § 3 du règlement).

Par ces motifs, la Cour, à la majorité,

Décide

de rayer le restant de la requête du rôle en application de l’article

39 de la Convention.

Stanley Naismith

Ineta Ziemele

Greffier

Présidente