AFFAIRE ERHUN c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
AFFAIRE ERHUN c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
SECȚIUNEA A DOUA CAUZA ERHUN c. TURCIA Solicitările nr. 4818/03 și 53842/07) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 iunie 2009 DEFINITIVF 06/11/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Erhun c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători, și Francoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce ați deliberat în camera consiliului la 26 mai 2009, înmânarea hotărârii că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsesc două cereri (n 4818/03 și 53842/07) îndreptate împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Mahmut Ekrem Erhun, născut în 1925 și rezident în Istanbul ( În conformitate cu art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a sesizat Curtea prin intermediul avocatului lor, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În aprilie 2008, Curtea a decis să anexeze cererile, să le declare parțial inadmisibile și a decis să comunice plângerile întemeiate pe durata procedurilor guvernului. Astfel cum permite art. 3 din convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La 14 mai 2008, guvernul francez a informat Curtea cu privire la ceea ce nu intenționa să se prevaleze de dreptul său de a acționa în cadrul procedurii, acordat prin art. 36 alin. (1) din Convenție. La 29 august 2008, reprezentantul în litigiu al camerei l-a autorizat pe domnul Erhun să își asume apărarea în temeiul articolului 36 alineatul (3) din Regulamentul de procedură și să își reprezinte soția, reclamantă în a doua instanță. Prima procedură A date diferite în 1992, reclamantul a depus mai multe acțiuni nominale cotate la bursă la Hotărârea valorilor mobiliare a unei bănci private, Pamukbank. De asemenea, a semnat un contract de credit bursier cu această bancă. Prin scrisoarea din 30 iunie 1992, banca i-a comunicat o declarație trimestrială care atestă un sold debitor. La 21 iunie 1993, după mai multe schimburi de scrisori între părți, banca a informat reclamantul că a vândut o parte din acțiunile sale pentru a-și acoperi datoria. La 11 iulie 1995, reclamantul a introdus o acțiune în fața instanței de comerț din Ecuador pentru a obține restituirea acțiunilor sale și o despăgubire. La 10 octombrie 1995, instanța a dispus o expertiză. La 24 noiembrie 1995, a efectuat o examinare la fața locului a registrelor băncii. La 2 decembrie 1996, a fost ordonată o suplimentare de competență. Prin hotărârea din 4 decembrie 1997, tribunalul a primit parțial cererea reclamantului. La 3 noiembrie 1998, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre, indicând în special necesitatea de a mai adăuga o suplimentară de e-mail. La 28 mai 1999, Tribunalul de Comerț a reînceput examinarea cauzei și a informat instanța de comerț cu privire la competența suplimentară, care i-a fost comunicată la data de 2 La 15 martie 2001, tribunalul a constatat o contradicție între expertize și a ordonat o nouă modificare a componenței comitetului de experți. 10. La 27 decembrie 2001, tribunalul a acceptat petiția privind recuzarea judecătorilor și a înaintat o plângere împotriva reprezentantului reclamanților pentru sfidarea magistraturii. 11. La 28 februarie 2002, o altă cameră a Tribunalului de Comerț, desemnată pentru a se pronunța cu privire la recuzare, a respins cererea. La 4 aprilie 2002, Curtea de Casație a infirmat această decizie. 12. A șasea cameră a tribunalului de comerț din Istanbul a fost apoi însărcinată cu cauza. La 19 februarie 2004, reclamantul a fost demis. 13. La 11 noiembrie 2005, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. A doua procedură 14. La 19 octombrie 2001, reclamantul a introdus o acțiune suplimentară în fața instanței de comerț. La 26 martie 2004, 5 iulie 2004 și 26 septembrie 2005, s-au efectuat examinări ale registrelor băncii la sediul acesteia. La 11 martie 2005, raportul de competență al instanței a fost comunicat băncii și, în același timp, acesta a fost achiziționat de o altă instituție, Halkbank, care a continuat astfel împotriva acesteia. Mai multe documente au fost prezentate de către părți. 16. La 6 iunie 2006, Tribunalul l-a respins pe reclamant, iar această hotărâre a fost confirmată la 15 aprilie 2008 de Curtea de Casație. La 7 noiembrie 2008, recursul în rectificare introdus de reclamant a fost respins. Cererea nr. 53842/07 formulată de dl Mahmut Ekrem Erhun și de dl Colette Monique Erhun 17. Caroline Erhun, fiica reclamanților, a depus, de asemenea, mai multe acțiuni nominale cotate la bursă la Hotărârea pentru valori mobiliare a Pamukbank, care a semnat și ea un contract de credit bursier cu banca, printr-o scrisoare din 16 octombrie 1992, banca i-a comunicat o declarație care atestă un sold debitor, printr-o scrisoare notară din 29 noiembrie 1992, M. Caroline Erhun a contestat această declarație. La 10 septembrie 1993, banca a informat cu privire la faptul că a efectuat vânzarea unei părți din acțiunile sale pentru a-și acoperi datoria. 18. La 12 iulie 1995, dl Caroline Erhun a introdus o acțiune în fața instanței de comerț din Istanbul pentru a obține restituirea acțiunilor sale și o despăgubire. În urma decesului său, reclamanții au continuat procedura în calitate de moștenitori. 19. La 7 iulie 2004, tribunalul i-a decăzut pe reclamanți. La 24 iulie 2006, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre. 20. Între timp, la 9 septembrie 2004, reclamanții au introdus o acțiune suplimentară în fața Tribunalului de Comerț. 21. La 6 februarie 2007, cele două acțiuni, și anume acțiunea principală din 12 iulie 1995 și acțiunea suplimentară, au fost depuse împreună. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 23. Guvernul invită Curtea să declare cererile inadmisibile mai întâi pe motivul că reclamanții nu s-au plâns niciodată în fața autorităților interne cu privire la durata procedurii, apoi din cauza faptului că cauzele sunt încă în curs de desfășurare în dreptul intern. Pe fond, se opune tezelor reclamanților. 24. Curtea amintește că a avut deja ocazia să afirme că ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... A doua excepție preliminară este, în ceea ce o privește, incompatibilă cu natura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d În noiembrie 2005, aceasta a durat aproximativ zece ani și patru luni, pentru două grade de greutate; pentru a doua procedură, perioada care trebuie luată în considerare a început la 19 octombrie 2001 și s-a încheiat la 7 noiembrie 2008. Prin urmare, a durat aproximativ șapte ani și o lună pentru două grade de greutate. 26. În ceea ce privește cererea n 53842/07 introdusă de cei doi reclamanți, perioada în litigiu a început la 12 iulie 1995 și, în conformitate cu elementele de care dispune Curtea, este încă în curs de desfășurare în fața Tribunalului de Comerț d Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 28. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (ibidem 29. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în această privință și în pofida complexității cauzelor referitoare la piețele financiare și la multiplele expertize pe care instanțele naționale au trebuit să le recurgă, Curtea consideră că, în acest caz, durata procedurilor în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din Convenție, reclamanții solicită 2 500 000 USD (aproximativ 1 900 000 EUR) în ziua în care a fost adoptată hotărârea) pentru o presupusă pierdere financiară care rezultă din aceste proceduri. În ceea ce privește prejudiciul moral, aceștia solicită 250 000 USD (aproximativ 190 000 EUR). În cele din urmă, în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, aceștia solicită 60 000 USD (aproximativ 45 USD). În ceea ce privește cererea nr. 53842/07, aceasta acordă 10 000 EUR în comun reclamanților. Curtea respinge cererea pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată având în vedere lipsa de documente justificative. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA mai puțin de 10 000 EUR, Declară restul cererilor admisibile A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția Sintet că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, pentru daune morale, 9 000 EUR (9 mii EUR) domnului Mahmut Ekrem Erhun (solicitarea nr. 4818/03) și 10 000 EUR (zece mii EUR) împreună cu cei doi solicitanți (solicitarea nr. 53842/07), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care poate fi convertită în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 16 iunie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte