AFFAIRE KORKUT c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

09.12.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE KORKUT c. TURQUIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KORKUT c. TURQUE Cerere nr. 106933/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 decembrie 2008 DEFINIF 05/06/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Korkut c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători, Sally Dolle, graffière de section Dupa ce a deliberat în camera Consiliului la 18 noiembrie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La data la care a început cauza se află o cerere (n 106933/03) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Ali Haydar Korkut ( La data de 31 decembrie 2002, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 6 septembrie 2007, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului cauzei. În 1999, a efectuat un transfer în contul surorii sale, căutată pentru participarea la o demonstrație ilegală și arestată în timpul unei tentative de trecere ilegală a frontierei. Procurorul republicii aproape de curtea de securitate a statului judzmir a deschis o anchetă împotriva reclamantului pentru ajutor și sprijin membrilor unei organizații armate. La 10 mai 1999, acesta a pronunțat un refuz, considerând că reclamantul a trimis bani surorii sale de bună credință și la cererea mamei lor, fără să știe că avea intenția de a-și procura un pașaport fals. La 6 august 1999, reclamantul a fost retras anticipat în urma deciziei din 2 august 1999 a Consiliului Superior Militar. În septembrie 1999, reclamantul a depus o cerere la biroul regional d La 10 aprilie 2000, Biroul a respins cererea în lumina avizului nefavorabil al Ministerului de Interne, emis în temeiul articolului 22 din Legea nr. 5682 privind pașapoartele, și din motive de securitate generală. 11. La 30 mai 2000, reclamantul a introdus o acțiune în anulare a acestei decizii în fața instanței administrative d La 21 iunie 2001, tribunalul a respins recursul pe motiv că actul în cauză era în conformitate cu legile în vigoare, din moment ce a avut loc o urmărire penală împotriva reclamantului, pe care a fost exmatriculat din armată printr-o decizie a Consiliului Superior Militar și că, în cele din urmă, un aviz nefavorabil a fost emis de Ministerul de Interne 13. La 5 noiembrie 2001, reclamantul s-a ocupat de casare. 14. La 4 februarie 2005, Consiliul a confirmat această decizie. Invocând în primul rând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa de independență a instanței administrative d Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia, pentru a stabili dacă un organ poate fi considerat independent, trebuie să se ia în considerare, printre altele, modul de desemnare și durata mandatului membrilor săi, existența unei protecții împotriva presiunilor externe și punctul de a ști dacă există sau nu aspect de independență (a se vedea, printre multe altele, Findlay c. Regatul Unit , 25 februarie 1997, § 73, Rec., 1997, p. 281). Curtea face referire mai întâi la garanțiile constituționale acordate magistraților: acestea sunt inamovibile și supuse unei revocări anticipate În exercitarea funcțiilor lor, aceștia sunt independenți, iar Constituția interzice oricărei autorități publice să le dea instrucțiuni privind activitățile lor judiciare sau să le influențeze în exercitarea sarcinilor lor (Erol Gültekin și altele, Turcia (dec.), nr 52941/99, 13 mai 2004). Pe de altă parte, nu se menționează și nici nu se constată că ministrul de lacu poate adresa judecătorilor instrucțiuni cu privire la îndeplinirea funcțiilor lor judiciare, nici că există un stat de subordonare a funcțiilor și serviciilor (a se vedea, mutatis mutandis, Mutadisdict mail Turcia (dec.), 28 ianuarie 2003). În ceea ce privește luarea în considerare a avizului nefavorabil al Ministerului, Curtea constată că hotărârea instanței nu se întemeiază exclusiv pe acest aviz. Considerând că actul a fost în conformitate cu legislația în vigoare, Tribunalul a luat în considerare, de asemenea, faptul că reclamantul a fost acuzat penal pentru ajutor și sprijin pentru membrii unei organizații ilegale și că a fost exmatriculat din armată. Singurul fapt de a fi luat în considerare, printre alte elemente, avizul Ministerului în motivarea hotărârii sale nu poate face ca instanța administrativă în cauză să pară o instanță dependentă de executare. Curtea consideră că, având în vedere garanțiile constituționale și juridice de care se bucură judecătorii care se află în instanțele de drept comun și în lipsa unei argumentații pertinente care să le facă supuse cauțiunii independența și imparțialitatea, această parte a cererii pentru neatenție vădită de temei, în sensul articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție (Erol Gültekin și altele, menționate anterior). Invocând apoi art. 6 § 2 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost exmatriculat din armată, încălcând principiul de încuviință din inocență și în pofida faptului că procurorul d Curtea constată că reclamantul a fost retras anticipat prin decizia din 2 august 1999 a Consiliului Superior Militar; prin urmare, termenul de șase luni privind acest motiv începe să curgă din ziua în care reclamantul a luat cunoștință de decizia respectivă. Având în vedere că dosarul nu a fost adus la cunoștință cu privire la data notificării acestei decizii către solicitant, este necesar să se recunoască faptul că reclamantul a luat cunoștință de decizia de a se pensiona anticipat până în septembrie 1999, data la care a depus o cerere pentru obținerea unui certificat de inginer-inginer șef al navelor pe distanțe lungi. Întrucât cererea a fost formulată la 31 decembrie 2002, această cerere este întârziată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din convenție. 18. Reclamantul susține, de asemenea, că refuzul privind cererea sa de certificat de inginerie constituie, de asemenea, o măsură contrară articolului 7 din convenție. În ceea ce privește acest aspect, Curtea amintește că art. 7 din convenție nu se aplică decât în materie de condamnare penală; sau, în speță, reclamantul a făcut obiectul unui refuz de acordare a unui certificat, refuz care nu are caracter penal ( Welch c. Regatul Unit, 9 februarie 1995, § 28, seria A n 307-A). cu dispozițiile Convenției și ale protocoalelor sale. Prin urmare, trebuie să fie declarat inadmisibil, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. 19. Reclamantul se plânge în sfârșit de durata procedurii. Curtea constată că acest at nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 3 din Convenție. De asemenea, aceasta menționează că nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. II. PRIVIND VIOLAȚIA LEGĂTUREI 6 § 1 DIN CONVENȚIE 20. Reclamantul consideră că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil mai puțin stabilit în art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel cum se prevede în art. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 21. Guvernul combate această teză. 22. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 30 mai 2000 și a fost încheiată la 4 februarie 2005. Prin urmare, a durat aproximativ patru ani și opt luni, cu două grade de jurisdicție. 23. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], La 30979/96, punctul 43, CEDO 2000-VII. 24. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale prezentei specii, în care a ajuns la concluzia că a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție (Frydlender, citată anterior). 25. Ea observă că, în speță, cauza a rămas pe rol în fața Consiliului de Stat timp de aproximativ trei ani și trei luni. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 27. Reclamantul solicită 100 000 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale și 50 000 EUR pentru daune morale. 28. Guvernul contestă aceste pretenții. 29. În ceea ce privește cererea sa de despăgubire pentru prejudiciul material suferit anterior, reclamantul efectuează anumite calcule pentru veniturile pe care le-ar fi putut obține dacă ar fi obținut certificatul de inginerie în cauză. Or, încălcarea constatată de Curte se referă numai la: durata excesivă a procedurii care s-a desfășurat în fața instanței administrative; prin urmare, Curtea respinge această parte a cererii. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 2 500 EUR pentru daune morale. Prospături și cheltuieli de judecată 30. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să se acorde o sumă în acest scop. Interese moratorii 31. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul articolului 2 din Convenție, 2 500 EUR (două mii cinci sute EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, această sumă fiind convertită în moneda națională a guvernului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 9 decembrie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dollé Françoise Tulkens Modulul Președinte