CtEDO 22.09.2009 Auto

AFFAIRE KAPCAK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 8 - Droit au respect de la vie privée et familiale
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE KAPCAK c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KAPÇAK c. TURCIA (Cercetarea nr. 22190/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 septembrie 2009 DEFINIF 22/12/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Pepçak c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișl Karakaș, judecători, și Sally Dolle, graffière de section Dupa ce a deliberat în camera Consiliului la 1 septembrie 2009, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 22190/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Felemez Pepçak ( La 24 mai 2005, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 17 octombrie 2008, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La o dată nespecificată, reclamantul a scris o scrisoare fratelui său, precum și trei faxuri pentru membrii familiei sale. La 29 martie 2005, comisia disciplinară aproape de conducerea instituției penitenciare a decis să nu trimită scrisoarea reclamantului adresată fratelui său. Ea a adoptat această decizie după ce a arătat că scrisoarea era scrisă în kurdă, pe care ea însăși nu dispunea de mijloacele de a o traduce în turcă și că conținutul ei putea fi de natură să nu poată fi trimis. Ea a considerat, prin urmare, că trimiterea acestei scrisori ar putea fi La 30 martie 2005, comisia disciplinară a adoptat o decizie privind refuzul de a trimite un fax către mătușa reclamantului din aceleași motive. La 7 aprilie 2005, comisia disciplinară a făcut același lucru pentru două faxuri destinate unchilor reclamantului din aceleași motive. La 8 aprilie 2005, reclamantul a formulat o opoziție în fața judecătorului cu privire la executarea d La 13 aprilie 2005, judecătorul pentru execuție a respins recursul formulat împotriva deciziilor comisiei disciplinare din 29 și 30 martie 2005. 11. În aceeași zi, reclamantul s-a asigurat în fața instanței de judecată a d'Izmir. 12. La 22 aprilie 2005, instanța de judecată a respins această acțiune. În aceeași zi, instanța de executare a respins recursul formulat împotriva deciziei comisiei disciplinare din 7 aprilie 2005.14 La 27 aprilie 2005, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii. 15. La 2 mai 2005, instanța de judecată a respins această acțiune. La 19 august 2005, sesizat la cererea reclamantului, instanța de judecată a aplicat o eroare de pană a hotărârii sale din 22 aprilie 2005. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 17. Dreptul și practica internă relevantă, astfel cum este în vigoare la momentul respectiv, sunt descrise în cauza Tan c. Turcia 9460/03, §§ 14, 3 iulie 2007). PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 8 DIN CONVENȚIA 18. Reclamantul susține că: Faz Electroluxl Ahmet Tamer c. Turcia , n 6289/02, 5 decembrie 2006 Ekinci și Akalćn c. Turcia , n 77097/01, 30 ianuarie 2007 Kepeneklio Electroluxlu c. Turcia , n 73520/01, 23 ianuarie 2007), Curtea consideră că acest motiv trebuie examinat în mod direct din perspectiva articolului 8 din Convenție, astfel cum a fost formulat în părțile sale relevante Orice persoană are dreptul la respectarea (...) corespondenței sale. Nu poate exista intervenție a unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară (...) apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 19. Guvernul susține că reclamantul a omis să epuizeze căile de atac interne în măsura în care nu și-a ridicat travaliu întemeiat pe necunoașterea articolului 8 în fața organismelor naționale. 21. Reclamantul contestă aceste argumente. 22. Curtea amintește că este suficient ca acesta să fi invocat în fața autorităților naționale, cel puțin în esență și în condițiile și termenele prevăzute de dreptul intern În speță, Curtea constată că, în recursul său la instanța de executare împotriva deciziilor de refuzare a trimiterii acestor scrisori, recurentul a denumit hotărârea în cauză pentru dreptul său la corespondență. Prin urmare, rezultă că reclamantul trebuie să fie considerat ca fiind invocat în esență, în fața instanțelor interne, în fața instanțelor interne, pe cine formulează în prezent în fața Curții. Curtea respinge, prin urmare, excepția guvernului. 23. Curtea constată că acest at nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv dat . Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 24. Curtea ia notă de faptul că nu este de acord cu controversele dintre părțile pe care le la adresa scrisorii reclamantului constituia o interferență în dreptul său la respectarea corespondenței sale în sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție. 25. Curtea subscrie la această apreciere. 26. Ingerința nu respectă art. 8 cu excepia cazului în care, Aceasta urmărește unul sau mai multe obiective legitime în temeiul alineatului (2) și, în plus, este necesară într-o societate democratică pentru a le atinge (a se vedea, printre altele, Calogero Diana c. Italia, 15 noiembrie 1996, § 28, Rec., 1996 V 27.) În speță, Curtea constată că controlul corespondenței se referă la art. 147 din Regulamentul privind conducerea instituțiilor de detenție și executarea pedepselor. Cu toate acestea, Comisia reamintește că a avut deja ocazia să constate că reglementarea, așa cum este în vigoare la momentul faptei, nu a fost suficient de clară în ceea ce privește domeniul de aplicare și modul în care autoritățile au putut să-și dea seama că aplicarea sa practică nu a remediat această deficiență (Tan, menționat anterior, § 22) 24). În acest caz, Curtea nu vede niciun motiv pentru a se asigura că o astfel de abordare a fost adoptată. 28. Prin urmare, Curtea consideră că ingerința în cauză nu era prevăzută de legea mai sus prevăzută de art. 8 alineatul (2) din convenție. În lumina acestei concluzii, Curtea nu consideră necesară verificarea în speță a respectării celorlalte cerințe prevăzute la alineatul (2) din art. 8. Prin urmare, Curtea concluzionează încălcarea articolului 8 din Convenție. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 30. Pe baza acelorași fapte, reclamantul denunță o încălcare a articolelor 1 și 14 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 12. 31. Curtea amintește că Turcia nu a aderat la Protocolul nr 12 și că, în consecință, dispozițiile acestuia nu se aplică; prin urmare, cauza reclamantului în această privință este incompatibilă cu dispozițiile în cauză în sensul articolului 35 alineatul (3) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din convenție. 32. În ceea ce privește celelalte articole invocate, Curtea consideră că principala întrebare juridică adresată prin prezenta cerere constă în a se stabili dacă la data la care scrisorile reclamantului și-a încălcat dreptul la respectarea corespondenței în sensul articolului 8 din Convenție. Având în vedere constatarea cu privire la această dispoziție (punctul 27-29 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se stabilească dacă, în speță, a avut loc o încălcare a acestor dispoziții (a se vedea, pentru o abordare similară, Reyhan c. Turcia (n , nr. 60123/00, §§ 29-30, 23 septembrie 2008). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 33. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 34. Reclamantul solicită 1 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și 10 35. În plus, Curtea consideră că constatarea încălcării constituie o satisfacție echitabilă pentru pretinsul prejudiciu moral: cheltuieli și cheltuieli de judecată 37. Reclamantul solicită, de asemenea, 5 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții, din care 4 000 EUR pentru cheltuielile de judecată și 1 000 În ceea ce privește cheltuielile, acesta solicită ca aceste sume să fie însoțite de o rată a dobânzii de 4,26%. Acesta prezintă, ca justificare, tabelul cu onorariile de referință ale avocaților în barou din Jurisdicție, precum și o convenție din oficiu referitoare la o sumă de 5 000 de lire turcești [1] 38. Guvernul contestă aceste revendicări. 39. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 300 EUR pentru procedură în fața Curții și la .l Õ acordă reclamantului. Interese moratorii 40. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN L cererea admisibilă în ceea ce privește hotărârea pronunțată în temeiul articolului 8 din convenție și inadmisibilă în ceea ce privește spătarul întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție. că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 2 300 EUR (două mii trei sute de euro) pentru a fi convertită în lire turce la rata aplicabilă la data decontării, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 septembrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dollé Françoise Tulkens Modulul Președinției [1] Aproximativ 2 300 EUR.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-09-22
0,97
AFFAIRE TALAY c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TALAY c. TURQUIE (Requête n o 34806/03) ARRÊT STRASBOURG 22 septembre 2009 DÉFINITIF 22/12/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Talay c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (d
CtEDO 2009-10-20
0,97
AFFAIRE KOP c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KOP c. TURQUIE (Requête n o 12728/05) ARRÊT STRASBOURG 20 octobre 2009 DÉFINITIF 27/01/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'af
CtEDO 2008-12-02
0,97
AFFAIRE KEȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KEŞ c. TURQUIE (Requête n o 17174/03) ARRÊT STRASBOURG 2 décembre 2008 DÉFINITIF 02/03/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Keş c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxièm
CtEDO 2009-01-08
0,97
AFFAIRE KESİKKULAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KESİKKULAK c. TURQUIE (Requête n o 7263/04) ARRÊT STRASBOURG 8 janvier 2009 DÉFINITIF 08/04/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kesikkulak c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’ho
CtEDO 2009-01-20
0,96
AFFAIRE ÖZOĞUZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖZOĞUZ c. TURQUIE ( Requête n o 17533/04) ARRÊT STRASBOURG 20 janvier 2009 DÉFINITIF 20/04/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Özoğuz c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (
Sursă