Nanartonis împotriva Lituaniei

Comunicat la 11 octombrie 2017 CUARTA SECȚIUNE Cereri nr. 22357/15 și 234/15 Marius NANARTONIS împotriva Lituania și Aidas KAZLAUSKAS împotriva Lituaniai depuse la 27 aprilie 2015 și, respectiv, 9 decembrie 2014 DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții sunt resortisanți lituanieni. Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea nr. 22357/15 a fost depusă la 27 aprilie 2015 de Marius Nanartonis, care s-a născut la 24 ianuarie 1975 și a fost reținută în Facilitatea Correcțională Vilnius. Procedura cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului în Spitalul Penitenciar.

Reclamantul a fost limitat la Spitalul Penitenciar între 22 martie și 4 aprilie 2010, între 21 și 27 septembrie 2011, între 25 februarie și 4 martie 2011 și între 17 și 24 La 17 septembrie 2013, reclamantul a depus o plângere, în fața Curții Administrative Regionale de Vilnius, susținând suprapopularea și alte condiții sanitare inadecvate la spital. El a furnizat ulterior o plângere specifică. La 19 mai 2014, Curtea Administrativă Regională de Vilnius a aplicat termenul de trei ani la o parte din plângerea reclamantului. Acesta a susținut că reclamantul a fost plasat în sedii suprapopulate timp de 15 zile și i-a acordat 100 litai lituanieni (LTL, aproximativ 29 euro (EUR)) în compensație timp de 15 zile în sedii suprapopulate pentru perioadele între 21 și 27 septembrie 2011 și între 17 și 24 ianuarie 2014. Reclamantul a apelat, iar la 9 decembrie 2014, Curtea Administrativă Supremă a susținut decizia de primă instanță.

Procedura privind cererea de un player portable de muzică digitală (MP3) La 15 iulie 2013, reclamantul a solicitat administrarea Facilității Correcționale Vilnius să-i permită să primească un player portable digital (MP3) de la o persoană care nu era ruda lui. La 17 iulie 2013, cererea sa a fost refuzată. Reclamantul s-a plâns la Departamentul de Penitenciare, care a răspuns în august că administrarea Facilității Correcționale Vilnius a acționat în conformitate cu legislația internă. La 20 august 2013, reclamantul a depus o plângere în fața Curții administrative regionale de la Vilnius cu privire la refuzul administrării Facilității Correcționale de la Vilnius pentru a-i permite să primească un jucător MP3 de la cineva căruia nu a fost asociat.

El solicită instanței să oblige administrația Facilității Correcționale să-l elibereze cu permisiunea de a primi echipamente și alte obiecte de la cunoștințe, deoarece rudele sale nu îl vizitau și să-i acorde compensații în ceea ce privește prejudiciile morale. La 13 ianuarie 2014, Curtea Administrativă Regională Vilnius a susținut că reclamantul ar putea primi un jucător MP3 de la soțul său, partenerul său sau rudele apropiate. Cu toate acestea, întrucât persoana care a propus să-l aducă, jucătorul nu a fost în cadrul cercului acestor persoane, refuzul administrației Facilității Correcționale a fost legal. Curtea nu a avut îndoieli cu privire la dispozițiile dreptului intern și a observat că acestea au fost concepute pentru a motiva deținuții să lucreze, pentru a comunica cu rudele lor și pentru a consolida legăturile sociale.

De aceea, plângerea reclamantului a fost respinsă. Reclamantul a apelat și, la 30 octombrie 2014, Curtea Administrativă Supremă a susținut decizia de primă instanță. Curtea a susținut că reclamantul nu a negat că avea rude apropiate, dar pur și simplu a susținut că nu îl vizitează. Reclamantul a fost plasat în aceeași poziție ca și alți deținuți. Dreptul său de a avea un jucător MP3 nu a fost negat, deoarece el ar putea cumpăra unul. Nu a fost interzis ca persoanele altele decât rudele apropiate să dea bani deținute deținute, astfel că reclamantul ar putea primi banii pentru a cumpăra unul.

Soluția nr. 234/15 a fost depusă la 9 decembrie 2014 de Aidas Kazlauskas, care s-a născut la 21 septembrie 1968 și este reținută în închisoarea Remand Lukiškės În februarie 2014, reclamantul a depus o cerere la Comisia Parlamentară pentru Cereri („Comisia”), solicitând o modificare a dispoziției relevante a Codului pentru executarea sentințelor, pentru a putea citi că articolele electronice pot fi furnizate de către prietenii și cunoștințelor lor, precum și soții, partenerii și rudele apropiate. În martie 2014, Comisia a hotărât să nu examineze petiția reclamantului deoarece nu era suficient de clară. În martie 2014, reclamantul a depus o nouă cerere Comisiei. În aprilie 2014, Comisia a informat reclamantul că petiția sa va fi examinată.

În iunie 2014, Comisia a examinat petiția reclamantului și a hotărât să o respingă. Propunerea reclamantului a fost de a modifica art. 1 din Codul pentru executarea condamnărilor, astfel încât să permită deținuților să primească articole electronice de la cunoștințe sau de la prietenii lor, precum și de la soții, partenerii sau rudele apropiate. Comisia a susținut că regulamentul existent vroia să împiedice deținuții să primească articole achiziționate prin metode criminale, de exemplu, de către complicii lor. În iunie 2014, Parlamentul lituanian a respins propunerea reclamantului. Reclamantul nu a specificat Curții dacă a avut o cunoștință sau un prieten care a fost dispus să-i dea articole electronice.

Legea și practicile interne relevante Pentru legislația și practicile interne relevante în ceea ce privește condițiile de detenție, a se vedea Mironovas și alții c. Lituania (n. 40828/12 și altele, §§ 50-69, 8 decembrie 2015). La momentul material, art. 96 § 1 din Codul pentru executarea condamnaților (cu excepția deținuților plasați într-un regim disciplinar) au fost autorizați să utilizeze televizor, computere, playere de muzică digitală video și portabile, radio, dispozitive de joc de calculator și alte elemente enumerate în Regulamentul Intern al Facilităților Correcționale. Aceste articole ar putea fi achiziționate cu banii proprii ai deținuților sau le-ar putea fi furnizate de soții, partenerii sau rudele apropiate.

De la 23 iunie 2015, art. 96 § 1 din Codul de Execuție a Condamnărilor prevede că deținuții condamnați (cu excepția celor plasați într-un regim disciplinar sau limitați la celule) sunt autorizați să utilizeze dispozitive electronice și alte articole enumerate în Regulamentul Intern al Facilităților Correcționale. Aceste articole pot fi achiziționate cu banii proprii deținuți condamnați sau dați lor.

La momentul material, punctul 173 din Regulamentul Intern al Facilităților Correcționale prevedea că deținuții condamnați (cu excepția deținuților plasați într-un regim disciplinar) au fost autorizați să utilizeze articolele pe care le-au cumpărat sau primite: radio, rasoare, video playere, dispozitive de calculator, playere digitale portabile, televiziune cu ecrane până la 51 centimetri, computere, încălzitoare de apă, uscător de păr, boilere electrice, toastere, sandvișuri, instrumente muzicale, CD și alte dispozitive de stocare de date cu până la 4 GB de capacitate, lămpi, paturi (cu excepția păturilor, saltelor și pernelor) în cazul în care deținutul condamnat a refuzat în scris să accepte limba atribuită lui.

La 29 martie 2016 normele interne ale instalațiilor de corecție au fost modificate și punctul 173 a fost eliminat. art. 3.135 din Codul civil definește rudele apropiate ca persoane legate de consanguinitatea directă până la al doilea grad (parente și copii, bunici și nepoți) și persoanele legate de consanguinitatea garanțională în cel de-al doilea grad (frați). COMPLAINTĂ Primul reclamant (depunerea nr. 22537/15) se plânge în temeiul articolului 3 din Convenția privind condițiile degradante în care a fost reținut în spitalul de închisoare. Primul reclamant se plânge, de asemenea, în conformitate cu art. 8 luat singur și coroborat cu art. 14 din Convenția, de refuzul autorităților să-i permită să primească un jucător portable de muzică digitală (MP3) de la o altă persoană decât soțul său, partenerul sau rude apropiate.

Al doilea reclamant (depunerea nr. 234/15) se plânge, în conformitate cu art. 8 luat singur și coroborat cu art. 14 din Convenție, că nu a fost în măsură să primească dispozitive electronice de la prieteni sau cunoștințe. Autoritățile au încălcat dreptul reclamanților de a respecta viața lor privată, în contradicție cu art. 8 din Convenție, refuzând să le permită să primească un player portable de muzică digitală (MP3) (a se vedea, mutatis mutandis, Laduna v. Slovacia , nr. 31827/02, § 53, CEDO 2011)? Reclamanții au suferit discriminări în exercitarea dreptului de a respecta viața lor privată, având în vedere faptul că autoritățile au refuzat să le permită să primească actori MP3 dintr-o altă persoană decât soțul, partenerul sau rudele lor, în contravenție cu art. 14 din Convenția, citit coroborat cu art. 8 din Convenția?

Guvernul este solicitat să furnizeze informații cu privire la reglementările interne actuale, în special regulile interne ale facilităților penitenciare și penitenciare deținute în ceea ce privește dreptul de a primi dispozitive electronice și cercul persoanelor autorizate să ofere astfel de dispozitive deținute deținute. Reclamantul poate fi considerat încă o victimă a încălcării articolului 3 din Convenție, având în vedere hotărârile instanțelor interne care constată încălcări ale drepturilor sale (a se vedea Mironovas și alții c. Lituania, nr. 40828/12 și altele 6 §§ 84-85 și 96, 8 decembrie 2015) și acordarea compensației?

Reclamantul a fost supus unui tratament degradant în încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție între 21 și 27 septembrie 2011 și între 17 și 24 ianuarie 2014 (a se vedea Muršić Croația [GC], nr. 7334/13, §§ 96-101, ECHR 2016)? Reclamantul poate fi considerat o victimă a unei încălcări a articolului 8, luate singur și coroborate cu art. 14 din Convenție, în sensul articolului 34 (a se vedea Burden c. Regatul Unit [GC], nr. 13378/05, § 33, CEDO 2008)?

Communicated on 11 October 2017

FOURTH SECTION

Applications nos. 22357/15 and 234/15 Marius NANARTONIS against Lithuania and Aidas KAZLAUSKAS against Lithuania lodged on 27 April 2015 and 9 December 2014 respectively

STATEMENT OF FACTS

The applicants are Lithuanian nationals. The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. A. The circumstances of the cases Application no. 22357/15 was lodged on 27 April 2015 by Marius Nanartonis, who was born on 24 January 1975 and is detained in Vilnius Correctional Facility. 1. Proceedings regarding the applicant’s conditions of detention in Prison Hospital The applicant was confined to Prison Hospital from 22 March to 4 April 2010, from 21 to 27 September 2011, from 25 February to 4 March 2011 and from 17 to 24 January 2014. On 17 September 2013 the applicant lodged a complaint, before the Vilnius Regional Administrative Court, alleging overcrowding and other inadequate sanitary conditions at the hospital.

He subsequently provided a specified complaint. On 19 May 2014 the Vilnius Regional Administrative Court applied the three-year statutory time-limit to part of the applicant’s complaint. It held that the applicant had been placed in overcrowded wards for fifteen days and awarded him 100 Lithuanian litai (LTL, approximately 29 euros (EUR)) in compensation for fifteen days in overcrowded wards for the periods from 21 until 27 September 2011 and from 17 until 24 January 2014. The applicant appealed, and on 9 December 2014 the Supreme Administrative Court upheld the first-instance decision. 2. Proceedings regarding the request for a portable digital music (MP3) player On 15 July 2013 the applicant asked the administration of Vilnius Correctional Facility to allow him to receive a portable digital music (MP3) player from a person who was not his relative.

On 17 July 2013 his request was refused. The applicant complained to the Prison Department, which replied in August that the administration of Vilnius Correctional Facility had acted in accordance with domestic law. On 20 August 2013 the applicant lodged a complaint before the Vilnius Regional Administrative Court regarding the refusal of the administration of Vilnius Correctional Facility to allow him to receive an MP3 player from someone to whom he was not related. He asked the court to oblige the Correctional Facility administration to issue him with permission to receive equipment and other items from acquaintances because his relatives were not visiting him, and to award him compensation in respect of non ‑ pecuniary damage.

On 13 January 2014 the Vilnius Regional Administrative Court held that the applicant could receive an MP3 player from his spouse, partner or close relatives. However, as the person who had proposed to bring him the player was not within the circle of such persons, the refusal of the Correctional Facility administration was lawful. The court had no doubts about the provisions of domestic law and observed that they were designed to motivate inmates to work, to communicate with their relatives and to enhance their social ties. The applicant’s complaint was therefore dismissed. The applicant appealed, and on 30 October 2014 the Supreme Administrative Court upheld the first-instance decision. The court held that the applicant had not denied that he had close relatives, but had simply claimed that they were not visiting him.

The applicant was placed in the same position as other inmates. His right to have an MP3 player had not been denied, as he could purchase one. It was not prohibited for persons other than close relatives to give money to convicted inmates, thus the applicant could receive the money to buy one. Application no. 234/15 was lodged on 9 December 2014 by Aidas Kazlauskas, who was born on 21 September 1968 and is detained in Lukiškės Remand Prison . In February 2014 the applicant lodged a petition with the Parliamentary Commission on Petitions (“the Commission”), requesting a change in the relevant provision of the Code for the Execution of Sentences in order for it to read that electronic items could be given to inmates by their friends and acquaintances as well as their spouses, partners and close relatives.

In March 2014 the Commission decided not to examine the applicant’s petition as it was not clear enough. In March 2014 the applicant lodged a new petition with the Commission. In April 2014 the Commission informed the applicant that his petition would be examined. In June 2014 the Commission examined the applicant’s petition and decided to reject it. The applicant’s proposal was to amend Article 96 § 1 of the Code for the Execution of Sentences so that it allowed inmates to receive electronic items from their acquaintances or friends, as well as from their spouses, partners or close relatives. The Commission held that the existing regulation was aimed at preventing inmates from receiving items acquired by criminal methods, for example, by their accomplices.

In June 2014 the Lithuanian Parliament dismissed the applicant’s proposal. The applicant did not specify to the Court whether he had an acquaintance or a friend who was willing to give him electronic items. B. Relevant domestic law and practice For the relevant domestic law and practice as regards conditions of detention, see Mironovas and Others v. Lithuania (nos. 40828/12 and 6 others, §§ 50-69, 8 December 2015). At the material time, Article 96 § 1 of the Code for the Execution of Sentences provided that convicted inmates (except for inmates placed in a disciplinary regime) were allowed to use television sets, computers, video and portable digital music players, radio sets, computer-game devices and other items listed in the Internal Rules of Correctional Facilities.

Those items could be purchased with the inmates’ own money or could be given to them by their spouses, partners or close relatives. From 23 June 2015, Article 96 § 1 of the Code for the Execution of Sentences provides that convicted inmates (except for those placed in a disciplinary regime or confined to cells) are allowed to use electronic devices and other items listed in the Internal Rules of Correctional Facilities. Those items can be purchased with the convicted inmates’ own money or given to them.

At the material time, point 173 of the Internal Rules of Correctional Facilities provided that convicted inmates (except for inmates placed in a disciplinary regime) were allowed to use the items they had purchased or received: radios, shavers, video players, computer-game devices, portable digital music players, television sets with screens up to 51 centimetres, computers, water heaters, hair dryers, electric kettles, toasters, sandwich makers, musical instruments, CDs and other data-storage devices with up to 4 GB of capacity, lamps, bedding (except for blankets, mattresses and pillows) if the convicted inmate had refused in writing to accept the bedding attributed to him. On 29 March 2016 the Internal Rules of Correctional Facilities were amended and point 173 was removed.

Article 3.135 of the Civil Code defines close relatives as persons related by direct consanguinity up to the second degree (parents and children, grandparents and grandchildren) and persons related by collateral consanguinity within the second degree (siblings). COMPLAINTS 1. The first applicant (application no. 22537/15) complains under Article 3 of the Convention of the degrading conditions in which he was detained in Prison Hospital. 2. The first applicant also complains, under Article 8 taken alone and in conjunction with Article 14 of the Convention, of the authorities’ refusal to allow him to receive a portable digital music (MP3) player from a person other than his spouse, partner or close relative.

3. The second applicant (application no. 234/15) complains, under Article 8 taken alone and in conjunction with Article 14 of the Convention, that he was unable to receive electronic devices from friends or acquaintances. common QUESTIONS 1. Have the authorities breached the applicants’ right to respect for their private life, contrary to Article 8 of the Convention, by refusing to allow them to receive a portable digital music (MP3) player (see, mutatis mutandis, Laduna v. Slovakia , no. 31827/02, § 53, ECHR 2011)? 2. Have the applicants suffered discrimination in the enjoyment of their right to respect for their private life, on account of the fact that the authorities refused to allow them to receive MP3 players from a person other than their spouse, partner or close relative, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8 of the Convention?

The Government are requested to provide information about the current domestic regulations, specifically the internal rules of correctional facilities and remand prisons regarding inmates’ right to receive electronic devices and the circle of persons allowed to give such devices to inmates. Separate QUESTIONS IN RESPECT OF application No. 22357/15 1. Can the applicant still be considered a victim of a violation of Article 3 of the Convention in the light of the domestic courts’ decisions finding violations of his rights (see Mironovas and Others v. Lithuania , nos. 40828/12, and 6 others, §§ 84-85 and 96, 8 December 2015) and awarding him compensation? 2. Has the applicant been subjected to degrading treatment in breach of Article 3 of the Convention on account of the conditions of his detention from 21 until 27 September 2011 and from 17 until 24 January 2014 (see Muršić v. Croatia [GC], no. 7334/13, §§ 96-101, ECHR 2016)?

SEPARATE QUESTION IN RESPECT OF APPLICATION N

o. 234/15 Can the applicant be considered a victim of a violation of Article 8, taken alone and in conjunction with Article 14 of the Convention, within the meaning of Article 34 (see Burden v. the United Kingdom [GC], no. 13378/05, § 33, ECHR 2008)?