BABAYEV v. AZERBAIJAN

Comunicat la 11 octombrie 2017 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 4940/10 Babasahib BABAYEV împotriva Azerbaidjanului depusă la 11 ianuarie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl B. Babayev, este un național azerbaidjan născut în 1959 și trăiește în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl Ismayilov, un avocat practicant în Baku. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 septembrie 1997, Autoritatea Executivă a districtului Sabail („SDEA”) a emis un voucher de ocupare reclamantului și membrii familiei sale în ceea ce privește un apartament din Baku. Cu toate acestea, nu au putut să se mute în apartament, deoarece a fost ocupat din 1992 de către un anumit H.I.

și membrii familiei sale, care au fost persoane strămutate interne („PDI”). La 17 septembrie 1998 a fost adoptată Ordinul Prezidențial privind un program de stat pentru soluționarea problemelor refugiaților și deschizărilor interioare, conform căruia forța juridică a voucherelor de ocupare emise în ceea ce privește apartamentele ocupate temporar de persoanele interioare în 1992-1994 a fost suspendată temporar. La o dată neespecificată în 2008, Autoritatea Executivă a Districtului Binagadi („BDEA”) a depus o cerere la Curtea de District Binagadi împotriva reclamantului și SDEA, cerând ca voucherul de ocupare al reclamantului să fie declarat invalid. S-a susținut că H.I. și familia sa trăiau în apartamentul în cauză din 1992 și că, prin urmare, voucherul de ocupare a fost eliberat ilegal.

La 29 august 2008, Curtea de District Binagadi a susținut reclamația, declarând că apartamentul respectiv nu a fost „vacant”, conform legii, atunci când a fost eliberat voucherul de ocupare. La o dată neespecificată, reclamantul a apelat la Curtea de Apel Shirvan, argumentul său principal fiind că apartamentul era vacant în sensul juridic. La 23 iulie 2009, Curtea de Apel a susținut recursul și a anulat hotărârea instanței de primă instanță, constatând că voucherul de ocupare a fost eliberat în mod legal și că, deși apartamentul a fost ocupat, din punct de vedere juridic a fost vacant. BDEA a apelat împotriva acestei hotărâri. La 17 noiembrie 2009, Curtea Supremă a anulat hotărârea instanței de apel și a susținut afirmația BDEA, declarând că apartamentul ar fi trebuit să fie de fapt vacant, și nu numai din punctul de vedere juridic.

COMPLAINTA Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că a fost ilegal privat de apartamentul său datorită voucherului său de ocupare la acel apartament fiind declarat invalid. Întrebări către părți A fost reclamantul privat de posesiile sale în interesul public, și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.

Communicated on 11 October 2017

FIFTH SECTION

Application no. 4940/10 Babasahib BABAYEV against Azerbaijan lodged on 11 January 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr B. Babayev, is an Azerbaijani national who was born in 1959 and lives in Baku. He is represented before the Court by Mr N. Ismayilov, a lawyer practising in Baku. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 3 September 1997 the Sabail District Executive Authority (the “SDEA”) issued an occupancy voucher to the applicant and his family members in respect of a flat in Baku. However, they could not move into the flat as it had been occupied since 1992 by a certain H.I. and his family members, who were internally displaced persons (“IDPs”). On 17 September 1998 the Presidential Order on a State Programme for the resolution of the problems of refugees and IDPs was adopted, according to which the legal force of occupancy vouchers issued in respect of the flats temporarily occupied by IDPs in 1992-1994 was to be temporarily suspended.

On an unspecified date in 2008 the Binagadi District Executive Authority (the “BDEA”) lodged a claim with the Binagadi District Court against the applicant and the SDEA, asking for the applicant’s occupancy voucher to be declared invalid. It was argued that H.I. and his family had been living in the flat in question since 1992 and the occupancy voucher had therefore been unlawfully issued. On 29 August 2008 the Binagadi District Court upheld the claim, finding that the respective flat had not been “vacant” as required by law when the occupancy voucher was issued. On an unspecified date the applicant appealed to the Shirvan Court of Appeal, his main argument being that the flat had been vacant in the legal sense.

On 23 July 2009 the Baku Court of Appeal upheld the appeal and quashed the judgment of the first-instance court, finding that the occupancy voucher had been lawfully issued and that, although the flat had been occupied, from a legal point of view it had been vacant. The BDEA appealed against this judgment. On 17 November 2009 the Supreme Court quashed the appellate court’s judgment and upheld the BDEA’s claim, finding that the flat should have been actually vacant, and not only from the legal point of view. COMPLAINT The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 that he was unlawfully deprived of his flat due to his occupancy voucher to that flat having been declared invalid.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant deprived of his possessions in the public interest, and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? 2. If so, did that deprivation impose an excessive individual burden on the applicant (see Immobiliare Saffi v. Italy, [GC], no. 22774/93, § 59, ECHR 1999-V)?