CASE OF AVDEYEV AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF AVDEYEV AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2017)

SECȚIUNEA III CAUZA AVDEYEV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicația nr. 35187/07 și altele 5 - a se vedea lista anexată JUDGMENT STRASBOURG 12 octombrie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Avdeyev și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, Președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 21 septembrie 2017, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Cerințele au fost comunicate guvernului rusesc („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de neexecutarea sau întârziarea executării hotărârilor interne și de lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. II. Cererea GOVERNULUI de a formula anumite cereri în temeiul articolului 37 § 1 din convenție Guvernul a prezentat declarații unilaterale în unele cereri care nu au oferit o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în convenție, nu impune Curtea să continue examinarea cazului (art. 37 § 1 în amendă). Curtea respinge cererea Guvernului de a elimina cererile și va continua, în consecință, examinarea cazurilor (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003 VI). III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 DE CONVENȚIE ȘI ARTICOLUL 1 DE PROTOCOLUL NR. Reclamanții s-au plâns în principal de neexecutarea sau întârziarea aplicării deciziilor interne în favoarea lor și de lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă; au invocat, în mod expres sau în substanță, la art. 6 § 1 și la art. 13 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [convenția] are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea reiterează că executarea unei hotărâri din partea oricărei instanțe trebuie considerată o parte integrantă a unei „audieri” în sensul articolului 6. Se referă, de asemenea, la jurisprudența sa privind neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II). Gerasimov și alții c. Rusia, nr. 29920/05 și alte 10, 1 iulie 2014, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. 10. Având în vedere natura atribuirilor judiciare în favoarea reclamanților (a se vedea tabelul apendice pentru detaliile ordonanțelor judiciare), Curtea consideră că reclamanții au avut, în temeiul acestor hotărâri, o „așteptare legitimă” pentru a dobândi un bun pecuniar, care a fost suficient de stabilit pentru a constitui o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 11. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind această temă, Curtea consideră că, în caz instant, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziilor în favoarea reclamanților, așa cum se indică în tabelul adăugat mai jos. 12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. Reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește neaplicarea. Curtea a remarcat deja existența unui nou recurs intern împotriva neexecuției hotărârilor interne care impun obligații de natură pecuniară și morală pentru autoritățile ruse, introdus în urma hotărârii pilot, care permite celor implicați să solicite compensații pentru daune suportate ca urmare a întârzierilor excesive în executarea hotărârilor judecătorești (a se vedea Kamneva și alții c. Rusia (dec.), nr. 35555/05 și alte 6, 2 Mai 2017). Chiar dacă soluția este – sau este încă – disponibilă pentru reclamanții, Curtea reiterează că ar fi nedrept să solicite reclamanților a căror cauze au fost deja în așteptare de mulți ani în sistemul intern și care au venit să caute ajutor la Curte, să-și aducă din nou cererile la tribunalele interne (a se vedea Gerasimov și alții, citate mai sus, § 230). 14. Cu toate acestea, având în vedere adoptarea noului recurs intern, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze în mod separat admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 în prezent (a se vedea, pentru o abordare similară, Korotyayeva și alții c. Rusia , nr. 13122/11 și altele §§§ 36-40, 27 iunie 2017; Kamneva și alții , citat mai sus, și, mutatis mutandis Tkhyegepso și alții c. Rusia, nr. 44387/04 și 11 altele, §§§ 21-24, 25 octombrie 2011). Această hotărâre este fără a aduce atingere viitoarei evaluări ale Curții a noului remediu. IV. RECONTROLAREA COMPLAINTE 15. În cererile nos. 12724/08, 19122/08 și 56636/09, reclamanții au prezentat, de asemenea, alte plângeri ale convenției, inclusiv cele referitoare la executarea hotărârilor interne finale, altele decât cele indicate în tabelul adăugat mai jos. 16. Curtea a examinat cererile enumerate în tabelul adăugat și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 17. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 18. Legea) și, în măsura în care cererile de satisfacție au fost depuse de către reclamanții (a se vedea, în special, Gerasimov și alții c. Rusia, nr. 29920/05 și alte 10, §§ 187-200, 1 iulie 2014; și Korotyayeva și alții, citate mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 19. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. 20. Curtea constată în continuare din argumentele guvernamentale că hotărârile interne din anumite cereri au rămas neexecute până în prezent (a se vedea tabelul adăugat). Curtea consideră că statul pârât are obligația de a asigura, prin mijloace adecvate, aplicarea hotărârii în favoarea reclamanților (a se vedea Pridatchenko și alții c. Rusia , nos. 2191/03 și altele 3, § 68, 21 iunie 2007, și Salikova c. Rusia , nr. 25270/06, § 83, 15 iulie 2010). Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; respinge cererea Guvernului de a elimina anumite cereri din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 din Convenție pe baza declarațiilor unilaterale pe care le-au prezentat; Declarații plângerile privind neexecuția sau aplicarea întârziere a deciziilor interne, astfel cum se indică în tabelul adăugat, admisibile și restul cererilor nr. 12724/08, 19122/08 și 56636/09, inadmisibil; declară că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția sau aplicarea întârziere a deciziilor interne, astfel cum se indică în tabelul adăugat; hotărăște că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerii reclamanților în temeiul articolului 13 din convenție; faptul că statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea deciziilor interne în curs de desfășurare menționate în tabelul anexat; Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 octombrie 2017, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Liv Tigerstedt Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Lista cererilor de plângere în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 Numărul de cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Data nașterii Denumirea reprezentantului înregistrării și locația Decizie internă relevantă Data începerii perioadei de neexecuție Încheierii perioadei de neexecuție Încheierea perioadei de neexecuție Lungimea procedurii de punere în aplicare Ordinea internă Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 35187/07 04/06/2007 Yevgeniy Mikhaylovich Avdeyev 20/03/1954 Rostov-na-Donu Garrison Militar Court, 28/01/2003 07/02/2003 04/12/2006 3 ani și 9 luni și 28 zile Comisarul Militar din regiunea Rostov pentru a recalcula pensia reclamantului 3,500 12724/08 25/01/2008 Suleyman Salmanovich Shabanov 22/12/1965 Vladikavkaz Curtea Militară Garrison, 18/10/2002 27/10/2002 în așteptare Mai mult de 14 ani și 9 luni și 21 zile pentru a furniza [ reclamantul] ... 483 ... zile de vacanță 6000 19122/08 25/01/2008 Pavel Kirillovich Lashchenov 10/02/1951 Valentina Vasilievna Pochesneva 18/05/1951 Prokhladnenskiy Curtea de District a Republicii Kabardino-Balkarskaya, 21/12/2004 31/12/2004 27/01/2015 10 ani și 28 zile de transfer [la solicitanți] ... o clădire 6,027 (de plătit fiecăruia dintre solicitanți) 39659/08 14/06/2008 Ooo Pkf Tersa Vorogin Aleksey Boriovich Volsk Curtea Comercială a Regiunii Saratov, 23/07/2001 23/07/2001 15/04/2011 9 ani și 8 luni și 24 zile Comitetul de gestionare a proprietăților pentru a reinstala/asigura mutarea societății reclamante ... la sediul contestat 6.000 56636/09 03/08/2009 Mikhail Aleksandrovich Portnoy 28/02/1966 Tyzhnykh Oksana Mikhaylovna Tyumen Leninskiy district Court of Tyumen, 06/09/2007 22/09/2007 15/06/2010 2 ani și 8 luni și 25 zile de trafic rutier ... pentru a înregistra [mașina reclamantului] 2500 54398/13 01/08/2013 Aleksandr Mikhaylovich Bakum 22/11/1960 Curtea Militară a Mirniy Garrison, 13/04/2007 28/04/2007 în așteptare Mai mult de 10 ani și 3 luni și 20 de zile Ministrul Apărării Rusia și șeful Departamentului de Locație al Ministerului Apărării pentru a oferi reclamantului și familiei sale locuințe în Moscova 6.000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF AVDEYEV AND OTHERS v. RUSSIA

(Application no. 35187/07 and 5 others -

see appended list

)

JUDGMENT

STRASBOURG

12 October 2017

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Avdeyev and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Dmitry Dedov,

Jolien Schukking,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 21 September 2017,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The applications were communicated to the Russian Government (“the Government”).

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and of the lack of any effective remedy in domestic law.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

II.

THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT SOME APPLICATIONS UNDER ARTICLE 37 § 1 OF THE CONVENTION

6.

The Government submitted unilateral declaration in some applications which did not offer a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the case (Article 37 § 1 in fine). The Court rejects the Government’s request to strike the applications out and will accordingly pursue its examination of the cases (see

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objections) [GC], no. 26307/95, § 75, ECHR 2003

‑

VI).

III.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 AND

ARTICLE

13 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE

1 OF PROTOCOL No.

1

7.

The applicants complained principally of the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given in their favour and of the lack of any effective remedy in domestic law. They relied, expressly or in substance, on Article

6 § 1 and Article

13 of the Convention and on Article

1 of Protocol No.

1, which read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 13

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

8.

The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article

Hornsby v.

Greece

, no.

18357/91, §

40,

Reports of Judgments and Decisions

1997

‑

II).

9.

In the leading case of

Gerasimov and Others v. Russia,

no.

29920/05 and 10 others, 1 July 2014, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

10.

Having regard to the nature of the judicial awards in the applicants’ favour (see the appended table for details of court orders), the Court considers that the applicants had, by virtue of these judgments, a “legitimate expectation” to acquire a pecuniary asset, which was sufficiently established to constitute a “possession” within the meaning of Article

1 of Protocol No.

1.

11.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicants’ favour, as indicated in the appended table below.

12.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention.

13.

The applicants also complained under Article

13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in respect of the non

‑

enforcement. The Court has already noted the existence of a new domestic remedy against the non-enforcement of domestic judgments imposing obligations of a pecuniary and non-pecuniary nature on the Russian authorities, introduced in the wake of the pilot judgment, which enables those concerned to seek compensation for damage sustained as a result of excessive delays in the enforcement of court judgments (see

Kamneva and Others v. Russia

(dec.), no. 35555/05 and 6 others, 2

May 2017). Even though the remedy was – or still is – available to the applicants, the Court reiterates that it would be unfair to request the applicants whose cases have already been pending for many years in the domestic system and who have come to seek relief at the Court, to bring again their claims before domestic tribunals (see

Gerasimov and Others

, cited above, §

230).

14.

However, in the light of the adoption of the new domestic remedy, the Court, as in its previous decisions, considers that it is not necessary to examine separately the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article 13 in the present cases (see, for a similar approach,

Korotyayeva and Others v. Russia

, nos.

13122/11 and 2 others, §§ 36-40, 27

June 2017;

Kamneva and Others

, cited above, and,

mutatis mutandis

,

Tkhyegepso and Others v.

Russia,

no.

44387/04 and 11

others, §§

21-24, 25

October 2011). This ruling is without prejudice to the Court’s future assessment of the new remedy.

IV.

REMAINING COMPLAINTS

15.

In applications nos.

12724/08, 19122/08 and 56636/09, the applicants also raised other complaints the Convention, including those which relate to the enforcement of final domestic judgments, other than those indicated in the appended table below.

16.

The Court has examined the applications listed in the appended table and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

V.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

17.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

18.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law), and insofar as claims for just satisfaction were lodged by the applicants (see, in particular,

Gerasimov and Others v. Russia,

nos.

29920/05 and 10 others, §§ 187-200, 1 July 2014; and

Korotyayeva and Others

, cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

19.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

20.

The Court further notes from the Government’s submissions that the domestic judgments in certain applications have remained unenforced to date (see the appended table). The State’s obligation to enforce those judgments is not in dispute. The Court considers that the respondent State has an outstanding obligation to secure, by appropriate means, enforcement of the judgment in the applicants’ favour (see

Pridatchenko and Others v.

Russia

, nos.

2191/03 and 3

others, §

68, 21

June 2007, and

Salikova v.

Russia

, no.

25270/06, §

83, 15

July 2010).

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Decides

to join the applications;

2.

Rejects

the Government’s request to strike certain applications out of its list of cases under Article 37 of the Convention on the basis of the unilateral declarations which they submitted;

3.

Declares

the complaints concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions, as indicated in the appended table, admissible,

and the remainder of the applications nos.

12724/08, 19122/08 and 56636/09 inadmissible;

4.

Holds

that these complaints disclose a breach of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No.

1 concerning the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions, as indicated in the appended table;

5.

Decides

that it is not necessary to examine the admissibility and merits of the applicants’ complaint under Article

13 of the Convention;

6.

Holds

that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the pending domestic decisions referred to in the appended table;

7.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

8.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 12 October 2017, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Luis López Guerra

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1

(non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions and lack of any effective remedy in domestic law)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth

Date of Registration

Representative

name and location

Relevant domestic decision

Start date of non-enforcement period

End date of non-enforcement period

Length of enforcement proceedings

Domestic order

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses

per applicant

(in euros)

[1]

35187/07

04/06/2007

Yevgeniy Mikhaylovich Avdeyev

20/03/1954

Rostov-na-Donu Garrison Military Court, 28/01/2003

07/02/2003

04/12/2006

3 years and

9 months and 28

days

the Military Commissar of the Rostov Region to recalculate the applicant’s pension

3,500

12724/08

25/01/2008

Suleyman Salmanovich Shabanov

22/12/1965

Vladikavkaz Garrison Military Court, 18/10/2002

27/10/2002

pending

More than

14 years and

9 months and 21

days

to provide [the applicant] with additional ... 483 ... days of vacations

6,000

19122/08

25/01/2008

Pavel Kirillovich Lashchenov

10/02/1951

Valentina Vasilyevna Pochesneva

18/05/1951

Prokhladnenskiy District Court of the Kabardino-Balkarskaya Republic, 21/12/2004

31/12/2004

27/01/2015

10 years and 28

days

to transfer [to the applicants] ... a building

6,027 (to be paid to each of the applicants)

39659/08

14/06/2008

Ooo Pkf Tersa

Vologin Aleksey Borisovich

Volsk

Commercial Court of the Saratov Region, 23/07/2001

23/07/2001

15/04/2011

9 years and

8 months and 24

days

Property Management Committee to resettle/ensure the move of the applicant company ... to the disputed premises

6,000

56636/09

03/08/2009

Mikhail Aleksandrovich Portnoy

28/02/1966

Tyzhnykh Oksana Mikhaylovna

Tyumen

Leninskiy District Court of Tyumen, 06/09/2007

22/09/2007

15/06/2010

2 years and

8 months and 25

days

Road traffic police ... to register [the applicant’s] car

2,500

54398/13

01/08/2013

Aleksandr Mikhaylovich Bakum

22/11/1960

Military Court of the Mirniy Garrison, 13/04/2007

28/04/2007

pending

More than

10 years and

3 months and 20

days

the Minister of Defence of Russia and the Head of the Housing Department of the Ministry of Defence to provide the applicant and his family with housing in Moscow

6,000

[1]

.

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.