CASE OF SAMODUROV AND OTHERS v. RUSSIA

SECȚIUNEA III CAUZA DE SAMODUROV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 3007/06 și altele 3 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 6 februarie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Samodurov și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Diana Kovatcheva , Președintele Úna Ní Raiheartaigh, Mateja δurović , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în privat la 16 ianuarie 2025, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul rus a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns, în special, de restricții privind dreptul la libertatea de exprimare din cauza sancțiunilor impuse pentru exprimarea presupusă ofensivă a convingerilor religioase. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Curtea observă că faptele care dau naștere la presupusele încălcări ale Convenției au avut loc înainte de 16 septembrie 2022, data la care Federația Rusă a încetat să fie parte la Convenție. Prin urmare, Curtea decide că este competentă să examineze prezentele cereri (a se vedea Fedotova și alții c. Rusia [GC], nr. 40792/10 și altele 2, §§§ 73, 17 ianuarie 2023). ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 10 din Convenție Reclamanții se plâng în principal de restricții privind dreptul lor la libertate de exprimare în temeiul articolului 10 din Convenție. Curtea reiterează că, în timp ce statele au o marjă largă de apreciere în materie de sensibilități religioase (a se vedea Rabczewska c. Polonia , nr. 8257/13 , § 52, 15 septembrie 2022, și Sekmadienis Ltd. c. Lituania c. Lituania , nr. 69317/14, § 73, 30 ianuarie 2018), această marjă nu este nelimitată, iar restricțiile trebuie să fie justificate prin motive relevante și suficiente. Curtea a constatat o încălcare a articolului 10, deoarece autoritățile interne nu au reușit să ia în considerare în mod adecvat contextul mai larg al expresiunii în cauză și să echilibreze în mod corespunzător interesele concurente. În special, autoritățile nu au stabilit că declarațiile contestate constituie un atac necorespunzător sau abuziv asupra obiectelor de venerare religioasă, ar putea provoca intoleranță religioasă sau ar constitui o amenințare pentru pacea religioasă (a se vedea Rabczewska, §) 64). Rațiunea furnizată de autorități a fost vagă și declarativă, lipsa unei explicații detaliate privind motivul pentru care expresii au fost considerate ofensive, altele decât natura lor nereligioasă (a se vedea Sekmadienis , § 79). Curtea a subliniat, de asemenea, faptul că pur și simplul fapt al infracțiunii pentru anumite credințe sau dezaprobarea de către majoritate a constituit o bază inadecvată pentru justificarea restricției, deoarece o astfel de abordare ar face drepturi minorități teoretice și nu practice și eficiente (a se vedea Sekmadienis , §§§ 81-82). În plus, autoritățile acordă prioritate absolută protecției sentimentelor religioase fără a aborda suficient dreptul la libertate de exprimare (a se vedea Sekmadienis § 83). În timp ce Curtea a recunoscut că expresii gratuit ofensive sau profane pot fi legal supuse restricțiilor (a se vedea Rabczewska , § 47), a reiterat că grupurile religioase trebuie să tolereze negarea credințelor lor și chiar expresia doctrinelor ostile (a se vedea Rabczewska § 51). Restricțiile, a remarcat în cele din urmă Curtea, nu pot fi bazate numai pe perspectiva unei singure tradiții religioase (a se vedea Sekmadienis , § 80). După examinarea tuturor materialelor prezentate în acest caz, Curtea constată deficiențe similare semnificative în evaluarea instanțelor interne. În cazul „Cauție, Religie!” (depunerea nr. 3007/06), instanțele se bazează în principal pe declarațiile subiective ale credincioșilor ortodox și a opiniilor de experți prejudecăți, respingând mărturie contrară a experților fără justificare adecvată. Au eșuat să analizeze cum lucrările specifice, expuse într-un ambalaj muzeu, ar putea amenința în mod realist pacea religioasă. La fel, în cazul „arta interzisă” (de aplicare nr. 22081/11), instanța a acceptat la valoarea nominală susține că oamenii au fost ofensați doar de existența expoziției, fără să examineze dacă abordarea curatorială – inclusiv screeningul lucrărilor din spatele zidurilor cu peeppholes – a atenuat orice posibil infracțiune. În cazul dlui Loskutov (denumit în continuare „nr. 12543/13), instanțele nu au luat în considerare faptul că posterul său a fost prezentat într-un spațiu public ca o expresie politică privind urmărirea penală a membrilor Pussy Riot, și nu au analizat modul în care acest protest artistic temporar ar putea amenința cu adevărat armonia religioasa. În toate cazurile, inclusiv cea a dlui Savko (depunerea nr. 59476/12), instanțele au echivalat pur o infracțiune față de sentimentele religioase cu incitarea la ură religioasă, fără a stabili nici un risc real pentru pacea religioasă sau dovezi de promovare a intoleranței. Instanțele au neglijat, de asemenea, să ia în considerare scopuri artistice și sociale mai largi, tratând orice utilizare nereligioasă a imaginii religioase ca fiind ofensivă inerentă. Această abordare a acordat într-un grup religios puteri de veto asupra expresiei artistice, astfel cum a demonstrat în mod aproape exclusiv dependența instanțelor de perspective creștine ortodoxe, în ciuda secularismului constituțional și a diversității religioase ale Rusiei. Având în vedere jurisprudența sa privind subiectul menționat mai sus, Curtea consideră că autoritățile interne nu au furnizat motive relevante și suficiente pentru interferența cu libertatea de exprimare a reclamanților. 10. Prin urmare, plângerile sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 10 din Convenție. ALTE VIOLAȚII ALEGATE ÎN CAUZUL BIEN ESTABLIZAT-LAW 11. Reclamanții în cerere nr. 3007/06 se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 10 că autoritățile ruse, prin discontinuarea urmăririi în judecată a fantomelor ortodoxe care au distrus expozițiile „Caution, Religion!” nu au asigurat exercitarea efectivă a libertății de exprimare. Cu toate acestea, având în vedere concluziile de mai sus, nu este necesar să se examineze în mod separat. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 12. Având în vedere documentele în posesie și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea fiecărui reclamant a sumei de 10.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral și 850 EUR pentru costuri și cheltuieli. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; deține competența de a trata aceste cereri în ceea ce privește faptele care au avut loc înainte de 16 septembrie 2022; declară cererile admisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție în ceea ce privește evenimentele descrise în tabelul adăugat mai jos; că nu este necesar să se examineze plângerea suplimentară prezentată de solicitanți în cererea nr. 3007/06; Detenții (a) că Statul pârât trebuie să plătească fiecare solicitant, în termen de trei luni, 10,850 EUR ( zece mii opt cincizeci și cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților cu privire la această sumă, care să fie convertit în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 6 februarie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Diana Kovatcheva Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 10 din Convenție (variate restricții privind dreptul la libertate de exprimare) Nr. de cerere No. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Reprezentantul și locația Reprezentantului Rezumatul faptelor Hotărârea finală Denumire a Curții (înainte, amendă, încarcerare) 3007/06 13/12/2005 Yuriy Vadimovich SAMODUROV 1951 Lyudmila Viktorovna VASILOVS KAYA 1958 Kseniya Lvovna Kostromina Moscova Pe 14/01/2003, expoziția "Caution, Religion!" a deschis la Muzeul Sakharov din Moscova, cu lucrări de artiști ruși contemporani care se adresează clericării în creștere. Pe 18/01/2003, șase credincioți ortodoxi au distrus numeroase expoziții. Samodurov și coordonatorul expozițiilor dna Vasilovskaya au fost ulterior acuzați și condamnați în temeiul articolului 282 § 2 litera (b) din Codul Penal pentru incitarea urăi față de credincioși ortodoxi. Tribunalul orașului Moscova, 05/07/2005 Fine of RUB 100.000 fiecare 22081/11 02/04/2011 Yuriy Vadimovich SAMODUROV 1951 Andrey Vladimovich YEROFEYEEV 1956 Kseniya Lvovna Kostromina Moscova La 07/03/2007, expoziția „Arta Interzisă 2006” a fost deschisă la Muzeul Sakharov din Moscova. A prezentat lucrări care au fost censurate de alte muzee în anul precedent. Expozițiile au fost afișate în spatele unui ecran cu pipifole și au prezentat imagini religioase combinate cu produse de consum sau obscenități. Directorul muzeului, dl Samodurov și curatorul, dl. Ierofeev, a fost ulterior acuzat și condamnat în temeiul articolului 282 § 2 litera (b) din Codul Penal pentru incitarea urăi religioase. Tribunalul Orașului Moscova, 04/10/2010 Amenzi de RUB 200.000 și RUB 150.000 59476/12 13/08/2012 Aleksandr Andreyevich SAVKO 1957 Damir Ravilevich Gaynutdinov Sofia, Bulgaria La 20/12/2011, Curtea de district Zhukovskiy din regiunea Kaluga a declarat dl. Lucrarea lui Savko "Sermon pe munte", care a prezentat Mickey Mouse în locul lui Isus Cristos, a fost material extremist. Curtea a constatat că a ridiculizat convingerile religioase și a incitat ură religiosă prin echitarea imaginii creștine cu personaje animate. Curtea regională Kaluga, 14/02/2012 Lucrarea a interzis 12543/13 08/02/2013 Artem Aleksandrovich LOSKUTOV 1986 Damir Ravilich Gaynutdinov Sofia, Bulgaria Pe 11/03/2012, reclamantul, un pictor și activist civil, a plasat afișe pe două panouri publicitare care descriu o icoană ortodoxă modificată cu o balaclavă care acoperă fața Sfântei Mamei și înlocuiește Iisus cu o fată cu coduri. Afișele, făcute în sprijinul membrilor trupei Pussy Riot, au fost eliminate a doua zi. El a fost condamnat în temeiul articolului 5.26 § 2 din Codul de Infracție Administrativă pentru profanarea publică a obiectelor religioase. Curtea de district Tsentralnyy din Novosibirsk, 10/08/2012 și 14/08/2012 Amendă de RUB 500 pentru fiecare tablă de publicitate

THIRD SECTION

CASE OF

SAMODUROV AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 3007/06 and 3 others –

see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

6 February 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Samodurov and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Diana Kovatcheva

, President

,

Úna Ní Raifeartaigh,

Mateja Đurović

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 16 January 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Russian Government were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained, in particular, of restrictions on their right to freedom of expression due to sanctions imposed for allegedly offensive expression concerning religious beliefs.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

Jurisdiction

6.

The Court observes that the facts giving rise to the alleged violations of the Convention occurred prior to 16

September 2022, the date on which the Russian Federation ceased to be a party to the Convention. The Court therefore decides that it has jurisdiction to examine the present applications (see

Fedotova and Others v.

Russia

[GC], nos.

40792/10 and 2 others, §§

68

‑

73, 17

January 2023).

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 10 of the Convention

7.

The applicants complained principally of restrictions on their right to freedom of expression under Article

10 of the Convention.

8.

The Court reiterates that while States have a wide margin of appreciation in matters concerning religious sensibilities (see

Rabczewska v.

Poland

, no.

8257/13, §

52, 15

September 2022, and

Sekmadienis Ltd. v.

Lithuania

, no.

69317/14, §

73, 30

January 2018), this margin is not unlimited, and restrictions must be justified by relevant and sufficient reasons. The Court found a violation of Article

10, as the domestic authorities failed to adequately consider the broader context of the expressions in question and to properly balance the competing interests. Specifically, the authorities did not establish that the contested statements constituted an improper or abusive attack on objects of religious veneration, were likely to incite religious intolerance, or posed a threat to religious peace (see

Rabczewska

, §

64). The reasoning provided by the authorities was vague and declaratory, lacking a detailed explanation as to why the expressions were deemed offensive, other than their non-religious nature (see

Sekmadienis

, §

79). The Court further underscored that the mere fact of offence to certain believers or disapproval by the majority was an inadequate basis for justifying the restriction, as such an approach would render minority rights theoretical rather than practical and effective (see

Sekmadienis

, §§

81-82). Furthermore, the authorities accorded absolute priority to the protection of religious feelings without sufficiently addressing the right to freedom of expression (see

Sekmadienis

, §

83). While the Court acknowledged that gratuitously offensive or profane expressions may legitimately be subject to restriction (see

Rabczewska

, §

47), it reiterated that religious groups must tolerate denial of their beliefs and even the expression of hostile doctrines (see

Rabczewska

, §

51). Restrictions, the Court finally noted, cannot be grounded solely on the perspectives of a single religious tradition (see

Sekmadienis

, §

80).

9

.

Having examined all the material submitted to it in the present case, the Court finds similar significant deficiencies in the domestic courts’ assessment. In the “Caution, Religion!” case (application no. 3007/06), the courts relied primarily on subjective statements from Orthodox believers and biased expert opinions, while dismissing contrary expert testimony without proper justification. They failed to analyse how the specific artworks, displayed in a museum setting, could realistically threaten religious peace. Similarly, in the “Forbidden Art” case (application no. 22081/11), the courts accepted at face value claims that people were offended merely by the exhibition’s existence, without examining whether the curatorial approach – including the screening of works behind walls with peepholes – mitigated any potential offence. In Mr Loskutov’s case (application no. 12543/13), the courts failed to consider that his poster was displayed briefly in a public space as a political expression concerning the prosecution of Pussy Riot members, and did not analyse how that temporary artistic protest could genuinely threaten religious harmony. In all cases, including that of Mr Savko (application no. 59476/12), the courts equated mere offence to religious feelings with incitement to religious hatred, without establishing any actual risk to religious peace or evidence of fostering intolerance. The courts also neglected to consider the exhibitions’ broader artistic and social purposes, treating any non-religious use of religious imagery as inherently offensive. This approach effectively granted one religious group veto power over artistic expression, as demonstrated by the courts’ reliance almost exclusively on Orthodox Christian perspectives, despite Russia’s constitutional secularism and religious diversity. Having regard to its case-law on the subject outlined above, the Court considers that the domestic authorities failed to provide relevant and sufficient reasons for the interference with the applicants’ freedom of expression.

10.

The complaints are therefore admissible and disclose a violation of Article

10 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

11.

The applicants in application no. 3007/06 also complained under Article 10 that the Russian authorities, by discontinuing the prosecution of Orthodox zealots who destroyed the “Caution, Religion!” exhibits, failed to ensure the effective exercise of freedom of expression. This complaint is admissible under Article 35 § 3 (a) of the Convention. However, in light of the findings above, it is not necessary to examine it separately.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

12.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable to award each applicant the amount of 10,000 euros (EUR) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and EUR 850 for costs and expenses.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Holds

that it has jurisdiction to deal with these applications as they relate to facts that took place before 16

September 2022;

Declares

the applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 10 of the Convention in respect of the events described in the appended table below;

Holds

that it is not necessary to examine the additional complaint raised by the applicants in application no. 3007/06;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay each applicant, within three months, EUR 10,850 (ten thousand eight hundred and fifty euros), plus any tax that may be chargeable to the applicants on that amount, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 6 February 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Diana Kovatcheva

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 10 of the Convention

(various restrictions on the right to freedom of expression)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Summary of facts

Final decision

Date

Name of the court

Penalty (award, fine, imprisonment)

3007/06

13/12/2005

Yuriy Vadimovich SAMODUROV

1951

Lyudmila Viktorovna VASILOVSKAYA

1958

Kseniya Lvovna Kostromina

Moscow

On 14/01/2003, the exhibition "Caution, Religion!" opened at the Sakharov Museum in Moscow, featuring works by contemporary Russian artists addressing rising clericalism. On 18/01/2003, six Orthodox believers destroyed numerous exhibits. The museum director Mr

Samodurov and exhibitions coordinator Ms

Vasilovskaya were subsequently charged and convicted under Article

282 §

2(b) of the Criminal Code for inciting hatred towards Orthodox believers.

Moscow City Court, 05/07/2005

Fine of RUB

100,000 each

22081/11

02/04/2011

Yuriy Vadimovich SAMODUROV

1951

Andrey Vladimirovich YEROFEYEV

1956

Kseniya Lvovna Kostromina

Moscow

On 07/03/2007, the exhibition “Forbidden Art 2006” opened at the Sakharov Museum in Moscow. It showcased works that had been censored by other museums in the preceding year. The exhibits were displayed behind a screen with peepholes and featured religious imagery combined with consumer products or obscenities. The museum director, Mr

Samodurov, and the curator, Mr

Yerofeyev, were subsequently charged and convicted under Article

282 §

2(b) of the Criminal Code for inciting religious hatred.

Moscow City Court, 04/10/2010

Fines of RUB

200,000 and RUB

150,000

59476/12

13/08/2012

Aleksandr Andreyevich

SAVKO

1957

Damir Ravilevich Gaynutdinov

Sofia, Bulgaria

On 20/12/2011, the Zhukovskiy District Court in Kaluga Region declared Mr

Savko’s work "Sermon on the Mount", which featured Mickey Mouse in place of Jesus Christ, to be extremist material. The court found that it ridiculed religious beliefs and incited religious hatred by equating Christian imagery with cartoon characters.

Kaluga Regional Court, 14/02/2012

Artwork banned

12543/13

08/02/2013

Artem Aleksandrovich LOSKUTOV

1986

Damir Ravilevich Gaynutdinov

Sofia, Bulgaria

On 11/03/2012, the applicant, a painter and civil activist, placed posters on two billboards depicting a modified Orthodox icon with a balaclava covering the Holy Mother’s face and replacing Jesus with a girl with pigtails. The posters, made in support of Pussy Riot band members, were removed the next day. He was convicted under Article

5.26 §

2 of the Code of Administrative Offence for public profanation of religious objects.

Tsentralnyy District Court of Novosibirsk, 10/08/2012 and 14/08/2012

Fine of RUB

500 for each billboard