CASE OF MAKSOVIĆ v. SERBIA

Reclamantul s-a născut în 1955 și locuiește în Kraljevo. Între iunie 2003 și decembrie 2004, reclamantul, în calitate de antreprenor, furnizează servicii de instalație de încălzire AD Fabrika za proizvodnju konfekcije i trikotaže Raška, o societate social deținută din Novi Pazar (denumită în continuare „societatea debitoare”). La 2 decembrie 2010, Curtea comercială Kraljevo a deschis procedurile de insolvență în ceea ce privește societatea debitoare (St. 31/2010). Reclamantul și-a prezentat în mod corespunzător cererea. La 15 martie 2011, Curtea Comercială și-a respins cererea și i-a ordonat să inițieze o procedură civilă regulată și să solicite determinarea cererii sale. Reclamantul a depus o cerere civilă separată.

10. La 1 decembrie 2011, Curtea comercială a hotărât în favoarea reclamantului prin recunoașterea cererii sale și a ordonat societății debitoare să plătească reclamantului costurile procedurii civile. 11. La o dată neespecificată după aceea, această hotărâre a devenit finală, a fost recunoscută în cadrul procedurii de insolvență. 12. La 22 iulie 2013, Curtea Comercială a emis o decizie de comandă a plății de aproximativ 10 % din datoria totală față de solicitant. Reclamantul a primit această plată la o dată neespecificată. 13. Societatea debitoare a fost în cele din urmă lovită din registrul public relevant la 9 iulie 2014. 14. La 16 decembrie 2013, reclamantul a depus un recurs constituțional care se plânge împotriva hotărârii Curții Comerciale din 22 iulie 2013 și că dreptul său la muncă și dreptul la compensare pentru muncă și furnizarea de servicii au fost încălcat, deoarece a primit doar 10 % din datoria totală.

El solicită în continuare Curtea Constituţională să ordone plata restului datoriei. 15. La 2 martie 2015, Curtea Constituțională a respins recursul reclamantului constatând că nu este conferită competența de a ordona o astfel de plată. Această decizie a fost eliberată reclamantului după 24 aprilie 2015.

5. The applicant was born in 1955 and lives in Kraljevo. 6. Between June 2003 and December 2004 the applicant, as an entrepreneur, was providing heating installation services to AD Fabrika za proizvodnju konfekcije i trikotaže Raška, a socially-owned company based in Novi Pazar (hereinafter “the debtor company”). 7. On 2 December 2010 the Kraljevo Commercial Court opened insolvency proceedings in respect of the debtor company (St. 31/2010). 8. The applicant duly submitted his claim. 9. On 15 March 2011 the Commercial Court rejected his claim and instructed him to initiate a regular civil suit and request determination of his claim. The applicant lodged a separate civil claim. 10. On 1 December 2011 the Commercial Court ruled in favour of the applicant by recognizing his claim and ordered the debtor company to pay the applicant the costs of the civil proceedings.

11. On an unspecified date thereafter, the said judgment having become final, was acknowledged within the insolvency proceedings. 12. On 22 July 2013 the Commercial Court issued a decision ordering payment of approximately 10 % of the total debt to the applicant. The applicant received this payment on an unspecified date. 13. The debtor company was ultimately struck from the relevant public register on 9 July 2014. 14. On 16 December 2013 the applicant lodged a constitutional appeal complaining against the Commercial Court’s decision of 22 July 2013 and that his right to work and right to compensation for work and providing services were infringed, because he received only 10 % of the total debt.

He asked further the Constitutional Court to order the payment of the rest of the debt. 15. On 2 March 2015 the Constitutional Court dismissed the applicant’s appeal finding that it is not vested with the power to order such a payment. That decision was delivered to the applicant after 24 April 2015.