CASE OF MAKSOVIĆ v. SERBIA

Reclamantul s-a născut în 1955 și locuiește în Kraljevo. Între iunie 2003 și decembrie 2004, reclamantul, în calitate de antreprenor, furnizează servicii de instalație de încălzire AD Fabrika za proizvodnju konfekcije i trikotaže Raška, o societate social deținută din Novi Pazar (denumită în continuare „societatea debitoare”). La 2 decembrie 2010, Curtea comercială Kraljevo a deschis procedurile de insolvență în ceea ce privește societatea debitoare (St. 31/2010). Reclamantul și-a prezentat în mod corespunzător cererea. La 15 martie 2011, Curtea Comercială și-a respins cererea și i-a ordonat să inițieze o procedură civilă regulată și să solicite determinarea cererii sale. Reclamantul a depus o cerere civilă separată. 10. La 1 decembrie 2011, Curtea comercială a hotărât în favoarea reclamantului prin recunoașterea cererii sale și a ordonat societății debitoare să plătească reclamantului costurile procedurii civile. 11. La o dată neespecificată după aceea, această hotărâre a devenit finală, a fost recunoscută în cadrul procedurii de insolvență. 12. La 22 iulie 2013, Curtea Comercială a emis o decizie de comandă a plății de aproximativ 10 % din datoria totală față de solicitant. Reclamantul a primit această plată la o dată neespecificată. 13. Societatea debitoare a fost în cele din urmă lovită din registrul public relevant la 9 iulie 2014. 14. La 16 decembrie 2013, reclamantul a depus un recurs constituțional care se plânge împotriva hotărârii Curții Comerciale din 22 iulie 2013 și că dreptul său la muncă și dreptul la compensare pentru muncă și furnizarea de servicii au fost încălcat, deoarece a primit doar 10 % din datoria totală. El solicită în continuare Curtea Constituţională să ordone plata restului datoriei. 15. La 2 martie 2015, Curtea Constituțională a respins recursul reclamantului constatând că nu este conferită competența de a ordona o astfel de plată. Această decizie a fost eliberată reclamantului după 24 aprilie 2015.