JIANG ET AUTRES c. PORTUGAL

Comunicat la 18 octombrie 2017 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 6194/13 Guohua JIANG și altele împotriva Portugaliei introduse la 28 decembrie 2012 CU PRIVIRE LA LEFFAR Cererea se referă la o procedură penală deschisă împotriva reclamanților la sfârșitul căreia au fost condamnați printr-o hotărâre a Tribunalului de la Lisabona din 14 septembrie 2011 la o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare împotriva plății de 445 317,50 EUR către administrația fiscală (primul și al doilea reclamant) și o amendă de 4 000 EUR (al treilea reclamant), pentru fraudă calificată. La 20 octombrie 2011, reclamantul a răspuns la apelul de pronunțare a unei hotărâri în fața instanței de la Lisabona care a contestat examinarea faptelor.

Prin decizia Tribunalului de la Lisabona din 28 octombrie 2011, confirmată de Tribunalul de Primă Instanță de la Lisabona la 6 ianuarie 2012, recursul reclamanților a fost respins în temeiul articolului 411 alineatul (1) litera (b) și al articolului 414 din Codul de procedură penală ( mai mult decât atât. În urma unei acțiuni constituționale a reclamanților, printr-o hotărâre din 27 iunie 2012, care le-a fost adusă la cunoștință la 31 iunie 2012, Tribunalul Constituțional a considerat că interpretarea articolului 411 alineatul (1) litera (b) din CPP, potrivit căreia termenul de introducere a unei căi de atac cu privire la fapte începea de la depunerea hotărârii condamnative la grefa instanței, și nu de la punerea la dispoziție a înregistrării 1049/2001 a audierilor, nu aducea atingere drepturilor de apărare ale inculpaților garantate de Constituție.

Reclamanții susțin că interpretarea de către instanțele interne a articolului 411 alineatul (1) litera (b) din convenție este în contradicție cu o jurisprudență internă constantă conform căreia termenul de recurs privind faptele împotriva unei hotărâri condamnative se bazează pe punerea la dispoziție a înregistrării audio a audierilor și pe faptul că aceasta a adus atingere dreptului lor de apărare garantat prin art. 6 alineatul (3) litera (b) și art. 13 din convenție.

ÎNTREBARE ÎN MATERIE DE PARTEA LICHIDITATE DE CĂTRE instanțele naționale ale dreptului național relevant privind dies a quo care au luat în considerare acțiunea reclamanților împotriva hotărârii de la Lisabona din 14 septembrie 2011 a adus atingere dreptului lor de a avea acces la o instanță, garantat prin art. 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Labergere c. Franța, n 16846/02, § 17 și 20, 26) Septembrie 2006 și Raihani c. Belgia, n 12019/08, § 30-35, 15 Decembrie 2015) În special, această interpretare era în contradicție cu o jurisprudență constantă la sfârșitul căreia termenul de recurs împotriva unei hotărâri de condamnare ar trebui să fie numărat începând cu data punerii la dispoziție a înregistrării audio a audierilor în cazul în care cererea includea o cerere de reexaminare a faptelor Lista reclamanților Prenume Anul nașterii Locul de reședință/sediu Reprezentant Guohua JLANG 1962 Chineză Lisabona G. Ribeiro Chunxiang YING 1960 Chineză Comercio de Móveis Oriente Limitada N/A N/A

Communiquée le 18 octobre 2017

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 6194/13 Guohua JIANG et autres contre le Portugal introduite le 28 décembre 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure pénale ouverte contre les requérants à l’issue de laquelle ils furent condamnés par un jugement du tribunal de Lisbonne du 14 septembre 2011 à une peine de deux ans de prison avec sursis contre le paiement de 445 317,50 Euros à l’administration fiscale (premier et deuxième requérants) et une amende de 4 000 Euros (troisième requérant), pour fraude qualifiée. Le 20 octobre 2011, le requérants interjetèrent appel du jugement devant la cour d’appel de Lisbonne contestant l’examen des faits.

Par une décision du tribunal de Lisbonne du 28 octobre 2011, confirmée par la cour d’appel de Lisbonne le 6 janvier 2012, le recours des requérants fut rejeté au motif qu’il était tardif en application des articles 411 § 1 b) et 414 du code de procédure pénale (« CPP »). Faisant suite à un recours constitutionnel des requérants, par un arrêt du 27 juin 2012, porté à leur connaissance le 31 juin 2012, le Tribunal constitutionnel jugea que l’interprétation de l’article 411 § 1 b) du CPP selon laquelle le délai d’un recours portant sur les faits courait à partir du dépôt du jugement condamnatoire au greffe du tribunal et non pas de la mise à disposition de l’enregistrement audio des audiences ne portait pas atteinte aux droits de défense des accusés garantis par la Constitution.

Les requérants soutiennent que l’interprétation par les tribunaux internes de l’article 411 § 1 b) de la Convention est en contradiction avec une jurisprudence interne constante selon laquelle le délai de recours concernant les faits contre un jugement condamnatoire compte à partir de la mise à disposition de l’enregistrement audio des audiences et qu’elle a porté atteinte à leur droits de défense garantis par les articles 6 § 3 b) et 13 de la Convention.

QUESTION AUX PARTIES

L’interprétation par les juridictions nationales du droit interne pertinent concernant le dies a quo ayant emporté l’irrecevabilité du recours des requérants contre le jugement de Lisbonne du 14 septembre 2011 a-t-elle porté atteinte à leur droit d’accès à un tribunal, garanti par l’article 6 § 1 de la Convention (voir Labergere c. France , n o 16846/02, §§ 17 et 20, 26 septembre 2006 et Raihani c. Belgique , n o 12019/08, §§ 30-35, 15 décembre 2015) ? En particulier, cette interprétation était-elle en contradiction avec une jurisprudence constante au terme de laquelle le délai d’appel contre un jugement condamnatoire devait être compté à partir de la date de mise à disposition de l’enregistrement audio des audiences dans le cas où l’appel comprenait une demande de réexamen des faits ? Liste deS requérants N o . Prénom NOM Année de naissance Nationalité Lieu de résidence/siège Représentant Guohua JIANG 1962 Chinoise Lisbonne G. Ribeiro Chunxiang YING 1960 Chinoise Comércio de Móveis Oriente Limitada N/A N/A