A DOUA SECȚIUNE CAUZA SILVA LOPES MOTA c. PORTUGALIA Cerere nr. 72506/10 HOTĂRÂREA STRASBURG 4 decembrie 2012 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Silva Lopes Mota c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune, După ce a deliberat în cadrul Comitetului Consiliului la 13 noiembrie 2012, a luat hotărârea că, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 72506/10) îndreptată împotriva Republicii Portugheze și a cărei resortisant al acestui stat, domnul Gracinda Silvas Mota, a sesizat Curtea la 3 În decembrie 2010, în conformitate cu art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamanta a fost reprezentată de domnul J. J. F. Alves, avocat la Matosinhos (Portugalia). Guvernul portughez (atractul) a fost reprezentat de agentul său, dl Carvalho, procuror general adjunct. La 18 octombrie 2011, cererea a fost comunicată guvernului și a introdus o acțiune în răspundere civilă împotriva societății J. în fața Tribunalului din Maia (procedura internă n. 2030/06.0TBMAI). printr-o hotărâre din 19 iulie 2010, Tribunalul a acceptat parțial cererea sa. La 21 octombrie 2010, recurenta a numit din nou societatea J. din nou în fața Tribunalului din Maia în vederea obținerii executării forțate a hotărârii de mai sus. În martie 2012, procedura de executare ar fi în continuare în curs de desfășurare în fața Tribunalului din Maia. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 6 § 1 ȘI 13 DIN CONVENȚIE Recurenta susține că durata procedurii civile a încălcat principiul Invocând art. 13 din Convenție, aceasta denunță, de asemenea, eficiența, la nivel intern, a acțiunii în răspundere extracontractuală pentru a contesta durata excesivă a unei proceduri. În sprijinul afirmațiilor sale, recurenta invocă, de asemenea, încălcarea articolelor 8, 14, 17, 34, 35, 41, 46 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție. Stăpâna calificării juridice a faptelor cauzei (Guerra și alții c. Italia , 19 februarie 1998, § 44, Rec., 1998, § 44, Rec., 1998, I), Curtea consideră că cauza trebuie examinată numai în lumina articolelor 6 alineatul (1) și 13 din Convenție ale căror dispoziții relevante în speță se citesc după cum urmează art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 13 Cu privire la admisibilitate, Curtea constată că obiecțiile care rezultă din încălcarea art. 1 și 13 din Convenție nu sunt vădit nefondate în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Cu privire la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție 11. Recurenta denunță durata excesivă a procedurii în fața instanței din Maia. 12. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 7 martie 2006 și nu a încetat încă la 13 martie 2012 (a se vedea alineatul (6) de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constată că reclamanta a introdus acțiunea în executare numai la 21 martie 2012. octombrie 2010, adică la trei luni și trei zile de la hotărârea Tribunalului din Matosinhos din 19 iulie 2010, care a încheiat procedura civilă și, prin urmare, această perioadă va trebui să fie dedusă din perioada globală a acțiunii, care a durat în general șase ani pentru un nivel de jurisdicție sesizat 13. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 14. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior 15. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerina termenului rezonabil 16. Plecând de la aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenie. Cu privire la încălcarea articolului 13 din Convenie 17. De asemenea, reclamanta se plânge de faptul că în Portugalia nu există jurisdicție în care să se poată face o plângere cu privire la durata excesivă a procedurii. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligației, impusă prin art. 6 alineatul (1), de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI). După cum a indicat anterior în ceea ce privește alte cauze (a se vedea altele, Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia , n 33729/06, 10 iunie 2008, Garcia Franco și alții c. Portugalia , n 9273/07 , § 50, 22 iunie 2010), Curtea apreciază că a c o a c ț i un e extracontractuală de la II. CU PRIVIRE LA APLICAREA LEGĂTURII DE LA ARTICOLUL 41 DIN CONVENȚIE 20. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se dea la o parte căiește pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 21. Recurenta solicită o sumă nespecificată pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit, solicitând Curții să se pronunțe în mod echitabil în această privință și solicită, de asemenea, 16 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. 22. Guvernul contestă aceste pretenții. 23. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că recurenta a suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, aceasta îi acordă 3 200 EUR în acest sens. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 24. Recurenta solicită, de asemenea, 3 450 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 25. Guvernul contestă aceste pretenții. 26. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul la care se acordă reclamantei. Interese moratorii 27. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA ÎN L că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni, următoarele sume 3 200 EUR (trei mii două sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii) 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de reclamantă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 4 decembrie 2012, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte
DEUXIÈME SECTION
SILVA LOPES MOTA c. PORTUGAL
(
Requête n
o
72506/10)
ARRÊT
4 décembre 2012
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Silva Lopes Mota c. Portugal,
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un Comité composé de
:
Dragoljub Popović,
président,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Helen Keller,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe
de section,
Après en avoir délibéré en comité du conseil le 13 novembre 2012,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n
o
72506/10) dirigée contre la République portugaise et dont une ressortissante de cet Etat, M
me
Gracinda Silva Lopes Mota («
la requérante
»), a saisi la Cour le 3
décembre 2010 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
La requérante a été représentée par M
e
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
M.
F.
Carvalho, procureur général adjoint.
3.
Le 18 octobre 2011, la requête a été communiquée au Gouvernement.
4.
La requérante est née en 1954 et réside à Maia (Portugal).
5.
Le 7 mars 2006, elle introduisit une action en responsabilité civile contre la société J. devant le tribunal de Maia (procédure interne n
o
2030/06.0TBMAI). Par un jugement du 19 juillet 2010, le tribunal fit partiellement droit à sa demande.
6.
Le 21 octobre 2010, la requérante assigna la société J. à nouveau devant le tribunal de Maia en vue d’obtenir l’exécution forcée du jugement ci-dessus. Aux dernières informations reçues, lesquelles remontent au 13
mars 2012, la procédure d’exécution serait toujours pendante devant le tribunal de Maia.
I.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DES ARTICLES 6 § 1 ET 13 DE LA CONVENTION
7.
La requérante allègue que la durée de la procédure civile a méconnu le principe du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention. Invoquant l’article 13 de la Convention, elle dénonce également l’inefficacité, au niveau interne, de l’action en responsabilité extracontractuelle pour contester la durée excessive d’une procédure. A l’appui de ses allégations, la requérante invoque également la violation des articles 8, 14, 17, 34, 35, 41, 46 de la Convention et l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
8.
Maîtresse de la qualification juridique des faits de la cause (
Guerra et autres c. Italie
, 19 février 1998, § 44, Recueil des arrêts et décisions 1998
‑
I), la Cour estime que l’affaire doit être examinée uniquement à la lumière des articles 6 § 1 et 13 de la Convention dont les dispositions pertinentes en l’espèce se lisent comme suit
:
Article 6 § 1
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Article 13
« Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale (...) »
9.
Le Gouvernement n’a pas pris position à cet égard.
A.
Sur la recevabilité
10.
La Cour constate que les griefs déduits de la violation des articles
6
§
1 et 13 de la Convention ne sont pas manifestement mal fondés au sens de l’article 35 § 3 de la Convention et qu’ils ne se heurtent à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de les déclarer recevables.
B.
Sur le fond
1.
Sur la violation de l’article 6 § 1 de la Convention
11.
La requérante dénonce la durée excessive de la procédure devant le tribunal de Maia.
12.
La période à considérer a débuté le 7 mars 2006 et n’avait pas encore pris fin au 13 mars 2012 (voir paragraphe 6 ci-dessus). La Cour constate toutefois que la requérante n’a introduit l’action en exécution que le 21
octobre 2010, soit, 3 mois et 3 jours après le jugement du tribunal de Matosinhos du 19 juillet 2010 qui avait clôt la procédure civile. Cette période devra donc être déduite de la période globale de l’action, laquelle a ainsi globalement duré six ans pour un niveau de juridiction saisi.
13.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement de la requérante et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,
Frydlender c. France
[GC], n
o
14.
La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article
6
§
1
de la Convention (voir
Frydlender
précité).
15.
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
».
16.
Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention.
2.
Sur la violation de l’article 13 de la Convention
17.
La requérante se plaint également du fait qu’au Portugal, il n’existe aucune juridiction à laquelle l’on puisse s’adresser pour se plaindre de la durée excessive de la procédure. Il invoque l’article 13 de la Convention.
18.
La Cour rappelle que l’article 13 garantit un recours effectif devant une instance nationale permettant de se plaindre d’une méconnaissance de l’obligation, imposée par l’article 6 § 1, d’entendre les causes dans un délai raisonnable (voir
Kudła c. Pologne
[GC], n
o
‑
XI). Comme elle l’a indiqué précédemment s’agissant d’autres affaires (voir parmi d’autres,
Martins Castro et Alves Correia de Castro c.
Portugal
, n
o
33729/06, 10 juin 2008,
Garcia Franco et autres c.
Portugal
, n
o
9273/07, § 50, 22 juin 2010), la Cour estime que l’action en responsabilité extracontractuelle de l’Etat ne constituait pas un recours «
effectif » au sens de l’article 13 de la Convention dans le cas d’espèce.
19.
Partant, il y a eu violation de l’article 13 de la Convention.
II.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
20.
Aux termes de l’article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
21.
La requérante réclame une somme non spécifiée au titre du préjudice matériel qu’elle aurait subi, demandant à la Cour de statuer en équité à cet égard. Elle demande également 16
000 euros (EUR) au titre du dommage moral.
22.
Le Gouvernement conteste ces prétentions.
23.
La Cour n’aperçoit pas de lien de causalité entre la violation constatée et le dommage matériel allégué et rejette cette demande. En revanche, elle estime que la requérante a subi un tort moral certain. Statuant en équité, elle lui accorde 3
200 EUR à ce titre.
B.
Frais et dépens
24.
La requérante demande également 3 450 EUR pour les frais et dépens engagés devant la Cour.
25.
Le Gouvernement conteste ces prétentions.
26.
Compte tenu des documents en sa possession et de sa jurisprudence, la Cour estime raisonnable la somme de 1
000 EUR pour la procédure devant la Cour et l’accorde à la requérante.
C.
Intérêts moratoires
27.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Déclare
la requête recevable
;
2.
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention
;
3.
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 13 de la Convention
;
4.
Dit
a)
que l’Etat défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois, les sommes suivantes
:
i)
3 200 EUR (trois mille deux cents euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral
;
ii)
1
000 EUR (mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la requérante, pour frais et dépens
;
b)
qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage
;
5.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 4 décembre 2012, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Françoise Elens-Passos
Dragoljub Popović
Greffière adjointe
Président