AFFAIRE FERREIRA ALVES c. PORTUGAL (N° 9)

RESPONDENT

PRT

HOTĂRÂRE

02.04.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Délai raisonnable);Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif (Article 13 - Recours effectif)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE FERREIRA ALVES c. PORTUGAL (N° 9) (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ CAUZA FERREIRA ALVES c. PORTUGALIA (N Cerere nr. 54312/10 HOTĂRÂREA STRASBURG 2 APRILIE 2013 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ferreira Alves c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 martie 2013, a luat hotărârea că, aici, adoptat la această dată procedural La origine a cauzei se află o cerere (n 54312/10) îndreptată împotriva Republicii Portugheze și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Jorge de Jesus Ferreira Alves ( În septembrie 2010, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 18 octombrie 2011, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE L 600 EUR pentru intervenția sa, ca avocat al acestora din urmă, în cadrul diferitelor proceduri civile. La 26 martie 2003, pârâtii și-au prezentat memoriile în apărare. La o dată nespecificată, reclamantul a contestat legitimitatea intervenției, în temeiul asistenței judiciare, a avocatului pârâtului, solicitând astfel instanței să nu se alăture memoriului în apărare al pârâtului în procesul-verbal al procedurii. Printr-o ordonanță din 16 septembrie 2003, instanța consideră că intervenția avocatului în temeiul unei asistențe juridice a fost inițial validată printr-o decizie tacită a serviciilor sociale și printr-o ordonanță a ordinii avocaților, prezentarea memoriului în apărare fiind, prin urmare, legitimă. Cu toate acestea, a reieșit că acceptarea tacită a cererii de asistență judiciară a reclamanților a fost anulată ulterior printr-o decizie a serviciilor sociale și, prin urmare, a invitat pârâtii să mandateze un avocat și, în procesul-verbal al procedurii, a adăugat competența de a interveni în reprezentarea acestora din urmă în cadrul procedurii. La 24 septembrie 2003, reclamantul a solicitat această ordonanță în fața instanței din Porto, care a pronunțat o hotărâre de respingere la 31 martie 2004. 10. La 17 mai 2005, Tribunalul a pronunțat o decizie pregătitoare (despacho saneador ) care preciza faptele stabilite și cele care urmează să fie stabilite. 11. La 6 iunie 2005, instanța a solicitat avocaților un aviz juridic cu privire la onorariile solicitate de solicitant. La 7 decembrie 2006, Tribunalul a informat părțile la data de 26 februarie 2007. Printr-o hotărâre din 18 mai 2007, Tribunalul a acordat parțial dreptul la cererea reclamantului, condamnând pârâtii să plătească 14 800 EUR reclamantului pentru onorariile în litigiu. Procedura de executare (procedura internă nr. 5781/07.8YYYPRT) 14. La 11 iulie 2007, reclamantul sesizează Tribunalul din Porto cu privire la o acțiune în vederea aducerii la îndeplinire a hotărârii din 18 mai 2007. La 17 iulie 2007, instanța l-a informat pe reclamant că un aprod al justiției fusese însărcinat cu cauza. 16. La 25 octombrie 2007, executorul justiției l-a informat pe reclamant că o instanță judecătorească în valoare de 31 EUR cu privire la salariul unuia dintre inculpați fusese pronunțată începând din septembrie 2007. Această sechestrare a avut loc lunar până în iunie 2012, la data la care creanța a fost plătită integral. 17. La 13 iulie 2012, instanța declară stingerea lacului. II. Dreptul intern relevant 18. Dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă privind confiscarea pe bază de salariu se citesc astfel Art. 824 sunt insesizabile: Două treimi din veniturile, salariile sau prestațiile similare ale debitorului (...) Cu privire la violarea art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție 19. Reclamantul susține că durata procedurii civile nu a respectat principiul "timpul rezonabil" prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție. Invocând art. 13 din Convenție, acesta denunță, de asemenea, eficiența, la nivel intern, a acțiunii în răspundere extracontractuală pentru a contesta durata excesivă a unei proceduri. În sprijinul afirmațiilor sale, reclamantul invocă, de asemenea, încălcarea articolelor 14, 17, 34, 35, 41, 46 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție. 20. Stăpâna calificării juridice a faptelor cauzei (Guerra și alții c. Italia , 19 februarie 1998, § 44, Rec., 1998, § 44, Rec., 1998, I), Curtea consideră că cauza trebuie examinată numai în lumina articolelor 6 alineatul (1) și 13 din Convenție ale căror dispoziții relevante în speță se citesc după cum urmează art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 13 Cu privire la admisibilitate 22. Guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne, susținând că reclamantul a omis să introducă o acțiune în răspundere extracontractuală la nivel intern pentru a se plânge de durata procedurii în litigiu, conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Convenție. 23. Curtea reamintește doar în temeiul articolului 35 1 din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne, astfel cum este înțeles în conformitate cu principiile dreptului internațional general recunoscute, și în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive 24. Cu toate acestea, Curtea consideră că, în speță, excepția de la neobosirea căilor de atac interne este strâns legată de fundamentul Ö Õ Õ articolului 13 din Convenție. Având în vedere afinitățile strânse pe care le prezintă articolele 35 alineatul (1) și 13 din Convenție (Kudła Polonia [GC], nr. 30210/96, § 152, CEDH 2000 XI), prin urmare, Curtea își va relua examinarea cu privire la acest punct în cadrul examinării fondului cauzei. 25. Curtea constată că obiecțiunile deduse din încălcarea articolelor 1 și 13 din Convenție nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de a nu fi declarate admisibile. Pe fond Cu privire la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție Cu privire la perioada care trebuie luată în considerare 26. Curtea reamintește că termenul unei proceduri a cărei durată este examinată la unghiul articolului 6 § 1 este momentul în care dreptul revendicat își găsește execuția efectivă (a se vedea Estima Jorge c. Portugalia, 21 aprilie 1998, § 37, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1998 II; Zappia c. Italia , 26 septembrie 1996, § 23, Rec., 1996 IV), procedura de executare care urmează să fie luată în considerare pentru a lua în considerare caracterul rezonabil al duratei procedurii (Silva Pontes c. Portugalia , 23 martie 1994, § 29-4, seria A n 286 A. 27. În cazul de față, perioada care trebuie luată în considerare a început la 18 septembrie 2002, data la care a fost introdusă acțiunea civilă în fața Tribunalului din Porto. Această acțiune a fost încheiată printr-o hotărâre din 18 mai 2007, Curtea constată că reclamantul a sesizat instanța cu privire la acțiunea în executare la 17 iulie 2007, adică la aproximativ două luni de la pronunțarea hotărârii. 28. În ceea ce privește acțiunea în executare, Curtea constată că, deși procedura nu a fost încheiată că, la 13 iulie 2012, executarea forțată a hotărârii în cauză a început în septembrie 2007, cu prima sechestrare lunară asupra salariului pârâtului. În această privință, Curtea arată că numai o treime din salariu poate fi confiscat în dreptul portughez în conformitate cu art. 824 alineatul (1) litera (a) din Codul de procedură civilă. Curtea constată, de asemenea, că plata sumei este continuată fără incidente până la plata integrală. Prin urmare, Curtea consideră că dreptul revendicat de reclamant și-a găsit realizarea efectivă de la prima sesizată, autoritățile interne neputând fi considerate responsabile pentru întârzierile efectuării plăților cauzate numai de limitările financiare ale debitorilor. Curtea deduce din aceasta că perioada care trebuie luată în considerare în speță este încheiată în septembrie 2007, prin urmare, procedura în litigiu a durat în general aproximativ patru ani și zece luni, pe două niveluri de instanțe. Pe durata procedurii 29. Reclamantul denunță durata excesivă a procedurii. 30. Guvernul consideră că procedura nu a fost cunoscută, deoarece dreptul reclamantului a fost satisfăcut de la data primei sechestrări pe salariu, în septembrie 2007. 31. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 32. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior). 33. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea constată, în special, că a durat mai mult de un an la tribunalul din Porto pentru a emite o decizie pregătitoare, 34. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil 35. Reclamantul susține că acțiunea în răspundere extracontractuală nu poate constitui o cale de atac efectivă, în sensul articolului 13 din convenție, pentru a sancționa durata excesivă a unei proceduri judiciare. 37. Guvernul contestă teza reclamantului. 38. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care să permită să se plângă de o necunoaștere a obligației, impusă prin art. 6 alineatul (1), de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia , citată anterior, punctul 156. Aceasta arată că excepțiile și argumentele invocate de guvern au fost deja respinse (a se vedea, printre altele, Martins Castro și Alves Correia de Castro c. Portugalia, n 33729/06, 10 iunie 2008; Garcia Franco și alte Portugalia , 9273/07, § 50, 22 iunie 2010) și nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în cazul de față. Astfel, în speță, Curtea consideră că aciunea în răspundere extracontractuală a lalui nu constituia o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenie în cazul de față. 39. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenia. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 5 000 EUR (EUR) și 15 000 EUR pentru daune materiale și morale pe care le-ar fi suferit. 42. Guvernul contestă aceste pretenții. 43. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 3 200 EUR pentru prejudiciul moral. Procedură și cheltuieli de judecată 44. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 850 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața Curții. 45. . Ö Õ Õ înmânează înțelepciunea Curții. 46. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 47. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la dobândă a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN ACEASTA, CURȚIA, ÎN LÂNGĂ UNANIMITATE, cu conținut în fond excepție preliminară a guvernului întemeiat pe neobosirea căilor de atac interne și o respinge Declară reculegerea juriului admisibil A declarat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție A afirmat că a avut loc o încălcare a art. 13 din Convenția menționată că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume 3 200 EUR (trei mii două sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii) 1 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 2 aprilie 2013, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte