R.L. împotriva Rusiei și încă o cerere

Comunicat la 19 octombrie 2017 THIRD SECTION Cereri nr. 36253/13 și 52516/13 R.L. împotriva Rusiei și P.O. împotriva Rusiei depuse la 25 mai 2013 și, respectiv, 30 mai 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții sunt resortisanți ruși. Ele sunt oameni transgeneri (populații transgeneri feminini). Acestea s-au născut genetic ca femei și, fără anomalii cromosomale, au fost înregistrate la naștere ca femei. Ele se identifică ca bărbați. Președintele a decis că numele reclamanților nu ar trebui să fie divulgat publicului (art. 47 § 4 din Regulamentul Curții). Faptele cazurilor, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. R.L. c. Rusia, nr. 36253/13 Reclamantul s-a născut în 1983 în regiunea Novosibirsk.

La 16 februarie 2006, a fost diagnosticat cu transsexualism (codul ICD-10 F64.0) de un panou medical de la Institutul de Cercetare Psychoneurologică din Belkhterev din San Petersburg (doc. ). Panoul a emis un certificat care a indicat diagnosticul și a recomandat „o modificare a documentelor și corectarea chirurgicală adecvată”. La 12 octombrie 2006, reclamantul a suferit o dublă mastectomie și a fost prescrisă terapie de înlocuire a hormonilor pe bază de testosteron. În 2007, el a solicitat la un birou de înregistrare civilă să se schimbe genul în dosarele de naștere de la femei la bărbați.

Cererea sa a fost însoțită de certificatul emis la 16 februarie 2006. La 25 iulie 2007, reclamantul a fost notificat că cererea sa a fost refuzată deoarece nu avea un „document de un formular prescris care să ateste modificarea genului eliberată de o instalație medicală” ( документ установленной La 27 martie 2008, o instanță de district a respins apelul reclamantului din motivul pentru care a ratat termenul de trei luni legale, fără motive valabile. De asemenea, a declarat că, în conformitate cu dosarul, el a suferit un tratament mastectomic și hormonal, dar nu o reassignare chirurgicală a genului. Prin urmare, nu a existat motive pentru modificarea dosarului nașterii. Se pare că el nu a apelat împotriva acestei hotărâri.

Potrivit reclamantului, în 2012 a aflat că „legislația internațională consideră că operația este ilegală în scopul schimbării documentelor”. Ulterior, el și-a prezentat în mod repetat cererea la sediul de înregistrare civilă. La 2 noiembrie 2012, acesta a fost respins din aceleași motive ca înainte (a se vedea punctul 8 mai sus). La 7 decembrie 2012, o instanță de district și-a respins cererea din motive de judicată. La 15 ianuarie 2013, decizia a fost susținută în apel. Reclamantul susține că nu a putut face o parte din operație din cauza costului și faptul că reassignarea de gen nu este acoperită de asigurare medicală. P.O. c. Rusia, nr. 52516/13 Reclamantul s-a născut în 1980 în regiunea Rostov.

La 27 februarie 2012, un panou medical de la Institutul de Cercetare Psichiatrică din Moscova ( δосковский наусно-иследователий инститит δсиатриииит ) a emis un raport diagnosticând-l cu transsexualism și recomandand ca numele său și genul să fie schimbat de către autoritățile corespunzătoare. Se pare că reclamantul nu a suferit nici o intervenție chirurgicală. La o dată neespecificată a depus o acțiune civilă care solicită schimbarea dosarului său civil. La 25 aprilie 2012, un judecător a respins cererea reclamantului. Partea relevantă a hotărârii spune: „... După cum a stabilit instanța, există un raport din 27 februarie 2012 de către un comitet medical care recunoaște schimbarea de gen psihologic de la femei la bărbați în circumstanțe naturale.

Cu toate acestea, reassignarea genului necesită următoarele etape: Reassignarea genului medical, înregistrarea statului a modificării numelui și a modificării dosarelor nașterii de către un birou de înregistrare civilă și eliberarea unui nou pașaport de către poliție. Reassignarea genului medical include tratament hormonal și chirurgie (proceduri diferite). Curtea nu a fost furnizată un [certificat de reassignare gener]. Legea rusă nu prevede în prezent o modificare a dosarelor civile după eliberarea rapoartelor medicale privind o modificare a genului psihologic (de exemplu, în timp ce este posibil Belarus)”. Referind la o colectare a hotărârilor Curții din 2000 Curtea a declarat: „În conformitate cu Curtea Europeană [Drepturile Omului], refuzarea modificărilor în dosarele civile și emiterea unui nou certificat de naștere care diferă de dosarele existente nu poate fi considerată ca atare o interferență cu viața privată și de familie.

În consecință, deoarece nu există nicio dispoziție juridică care impune autorităților de înregistrare civilă să modifice [registrul] genul fără un [certificat de relocare a persoanelor], instanța nu are nicio bază juridică pentru a permite [reclamația] reclamantului ...” Reclamantul a apelat, argumentând, printre altele , că Curtea Orașului nu a avut nici o bază pentru a concluziona că dovezile de reassignare medicală a genului (terapie de înlocuire a hormonelor și a intervenției chirurgicale ) era necesar . El a considerat reședința de gen în primul rând un proces psihologic și social . La 28 iunie 2012, o instanță regională a respins apelul reclamantului . Partea relevantă a hotărârii spune: „... Curtea de judecată a fost corectă în ceea ce privește realocarea de gen medical, inclusiv tratamentul hormonal adecvat și operația, a fost necesară, așa cum a fost furnizat un rescriere de gen [certificare].

Curtea de judecată a fost corectă în afirmarea că [raportul medical 27 februarie 2012] nu era un fel de document ... Curtea [apelată] nu vede nici o dovadă a încălcării drepturilor și libertăților [de reclamantului], inclusiv a celor recunoscute de dreptul internațional... hotărârea adoptată este în conformitate cu abordarea Curții Europene [de drepturile omului] la chestiuni similare (a se vedea ... hotărârea din 25 martie 1992, B. c. Franța ) ...” Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept. La 28 noiembrie 2012, un singur judecător din instanța regională a respins recursul ca fiind inadmisibil. Partea relevantă a deciziei afirmă: „... În conformitate cu art. 70 din Legea privind documentele civile 1997, o schimbare a dosarelor civile este posibilă în cazul în care există un [certificat de realocare a persoanelor].

Următoarele etape de relocare a genului trebuie distinse: reassignare medicală a genului, înregistrarea de stat a modificării numelui și a modificării dosarelor nașterii de către un birou de înregistrare civilă și eliberarea unui nou pașaport de către poliție. Curtea de judecată care respinge cererea a fost corectă în ceea ce privește faptul că reassignarea genului medical include tratament hormonal și operație. Deoarece un [certificat de relocare a persoanelor] nu a fost furnizat instanței [nu a existat nicio bază juridică pentru a permite cererea].

Argumentul că [raportul medical 27 februarie 2012] a fost un [certificat de relocare a persoanelor fizice] este avizul eronat al reclamantului ... Raportul medical este o recomandare și nu are niciun efect juridic; [ printre alte lucruri] nu poate fi un motiv legal pentru schimbarea dosarului civil.” COMPLAINTS Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 8 din Convenție, că absența unei proceduri transparente și accesibile pentru modificarea numelor și a dosarelor de gen a interferat cu respectarea vieții lor private. În special, se plâng că nu au pus în aplicare „o formă prescrisă” pentru certificatul de realocare a genului le-a împiedicat să modifice dosarele relevante. De asemenea, în conformitate cu art. 8 din Convenție, acestea se plâng că obligația de a face obiectul unor proceduri medicale diferite înainte ca orice modificare a dosarului lor civil să poată fi interzisă în viața lor privată.

36263/13 se plânge, de asemenea, în conformitate cu art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 8 din Convenție, că statul nu l-a protejat de discriminare și transfobie refuzând să-i furnizeze documente de identificare care să reflecte genul său masculin. Considerând aceeași dispoziție, el se plânge că realocarea legală de gen este dependentă de el în cadrul unor proceduri medicale costisitoare care nu sunt acoperite de asigurări medicale. Întrebări COMON Statul a respectat obligația sa pozitivă de a respecta viața privată a reclamanților, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? (a se vedea A.P., Garçon și Nicot c. Franța , nr. 79885/12 și altele, §99, 6 aprilie 2017) Legea rusă în momentul material prevedea o procedură de modificare a numelui unei persoane și a înregistrărilor de gen în cazul reassignarii de gen?

Reclamanții au avut acces la această procedură? Care au fost cerințele și procedurile medicale necesare pentru modificarea legală a numelui și a înregistrărilor de gen ale unei persoane diagnosticate cu transsexualism? Care a fost baza legală pentru aceste cerințe? A fost terapia de înlocuire hormonală și operații, dacă există, necesar? Guvernul este solicitat să furnizeze Curții informații privind „documentul unui formular prescris care să certifice modificarea genului eliberat de către o instalație medicală”, astfel cum se prevede la art. 70 din Legea privind dosarele civile 1997, inclusiv forma sa, cerințele și procedura medicală de eliberare și actele juridice care le stabilesc. CAUZA-SPECIFIC QUESTIONS R.L.

c. Rusia , nr. 36253/13 Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea drepturilor Convenției sale din cauza faptului că este un om transgener, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8? Are reclamantul aparține unui grup deosebit de vulnerabil în societate, al cărui membri au suferit în trecut discriminări considerabile? Dacă este cazul, care au fost „foarte motive importante” pentru restricțiile legate de drepturile sale fundamentale (a se vedea, mutatis mutandis, Horváth și Kiss c. Ungaria , nr. 11146/11, § 128, 29 ianuarie 2013)? A refuzat autoritățile ruse să-l protejeze împotriva discriminării refuzând să-și corecteze înregistrările civile existente și să furnizeze documente de identificare care reflectă genul cu care se identifică?

Reclamantul a fost discriminat în asigurarea drepturilor sale garantate în temeiul Convenției prin realocarea legală a genului care depinde de el în cadrul unor proceduri medicale costisitoare care nu sunt acoperite de asigurări medicale? A existat o justificare obiectivă și rezonabilă în acest sens pentru tratarea similară a persoanelor ale căror situații sunt semnificativ diferite (a se vedea Thlimmenos c. Grecia [GC], nr. 34369/97, § 44, CEDO 2000 IV, și, mutatis mutandis Hugh Jordan c. Regatul Unit , nr. 24746/94 , § 154, 4 mai 2001)?

Communicated on 19 October 2017

THIRD SECTION

Applications nos. 36253/13 and 52516/13 R.L. against Russia and P.O. against Russia lodged on 25 May 2013 and 30 May 2013 respectively

STATEMENT OF FACTS

The applicants are Russian nationals. They are transgender men (female ‑ to-male transgender people). They were born genetically as women and, having no chromosomal anomalies, were registered at birth as female. They identify themselves as male. The President decided that the applicants’ names should not be disclosed to the public (Rule 47 § 4 of the Rules of Court). The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. A. R.L. v. Russia, no. 36253/13 The applicant was born in 1983 in Novosibirsk Region. On 16 February 2006 he was diagnosed with transsexualism (ICD-10 code F64.0) by a medical panel at the Bekhterev St Petersburg Psychoneurological Research Institute ( Санкт-Петербургский научно ‑ исследовательский институт им.

Бехтерева ). The panel issued a certificate stating the diagnosis and recommending “a change of documents and appropriate surgical correction”. On 12 October 2006 the applicant underwent a double mastectomy and was prescribed testosterone-based hormone replacement therapy. In 2007 he applied to a civil registry office to have the gender in his birth records changed from female to male. His request was accompanied by the certificate issued on 16 February 2006. On 25 July 2007 the applicant was notified that his request had been refused because he did not have a “document of a prescribed form certifying the change of gender issued by a medical facility” ( документ установленной формы об изменении пола, выданный медицинской организацией – hereinafter “gender reassignment certificate”) as required by section 70 of the Civil Records Act 1997 ( ФЗ «Об актах гражданского состояния» 1997 года ). On 21 February 2008 he appealed against the refusal in court.

On 27 March 2008 a district court dismissed the applicant’s appeal on the grounds that he had missed the statutory three-month time-limit without good reason. It also stated that according to the case file, he had undergone a mastectomy and hormone treatment but not surgical gender reassignment. There had therefore been no grounds for changing his birth records. It appears that he did not appeal against that judgment. According to the applicant, in 2012 he learned that “international law considers the requirement for surgery to be unlawful for the purpose of changing documents”. Subsequently he repeatedly submitted his request to the civil registry office. On 2 November 2012 it was dismissed on the same grounds as before (see paragraph 8 above).

The applicant challenged the refusal in court. On 7 December 2012 a district court dismissed his claim on res judicata grounds. On 15 January 2013 the decision was upheld on appeal. The applicant submits that he was unable to undergo some of the surgery because of the cost and the fact that gender reassignment is not covered by medical insurance. B. P.O. v. Russia, no 52516/13 The applicant was born in 1980 in Rostov Region. On 27 February 2012 a medical panel at the Moscow Psychiatric Research Institute ( Московский научно-исследовательский институт психиатрии ) issued a report diagnosing him with transsexualism and recommending that his name and gender be changed by the appropriate authorities.

It appears that the applicant did not undergo any surgery. On an unspecified date he lodged a civil action requesting that his civil records be changed. On 25 April 2012 a town court dismissed the applicant’s claim. The relevant part the judgment reads: “... As the court has established, there is a report dated 27 February 2012 by a medical panel recognising the change of psychological gender from female to male under natural circumstances. However gender reassignment requires the following steps: Medical gender reassignment, State registration of the change of name and change of birth records by a civil registry office, and issuance of a new passport by the police. Medical gender reassignment includes hormone treatment and surgery (several procedures).

The court was not provided with a [gender reassignment certificate]. Russian law does not currently provide for a change to civil records after the issuance of medical reports on a change in psychological gender (while it is possible Belarus, for example).” Referring to a collection of the Court’s judgments from 2000 the Court stated: “According to the European Court [of Human Rights], refusing changes to civil records and issuing a new birth certificate which differs from the existing records may not as such be considered an interference with private and family life.

Accordingly, as there is no legal provision requiring the civil registry authorities to change [the recorded] gender without a [gender reassignment certificate], the court has no legal basis for allowing [the plaintiff’s] claim ...” The applicant appealed, arguing, inter alia , that the Town Court had had no basis for concluding that evidence of medical gender reassignment (hormone replacement therapy and surgery) was necessary. He considered gender reassignment primarily a psychological and social process. On 28 June 2012 a regional court dismissed the applicant’s appeal. The relevant part the judgment reads: “... The trial court was correct in considering that medical gender reassignment, including the appropriate hormone treatment and surgery, was necessary, as was providing a gender reassignment [certificate].

The trial court was correct in stating that [the 27 February 2012 medical report] was not that kind of document ... The [appellate] court does not see any evidence of a violation of [the plaintiff’s] rights and freedoms, including those recognised by international law... the adopted judgment is consistent with the European Court [of Human Rights’] approach to similar issues (see ... judgment of 25 March 1992, B. v. France ) ...” The applicant lodged an appeal on points of law. On 28 November 2012 a single judge from the regional court dismissed the appeal as inadmissible. The relevant part of the decision reads: “... In accordance with section 70 of the Civil Records Act 1997, a change to civil records is possible where there is a [gender reassignment certificate].

The following stages in gender reassignment must be distinguished: medical gender reassignment, State registration of the change of name and change of birth records by a civil registry office, and issuance of a new passport by the police. The trial court dismissing the claim was correct in considering that medical gender reassignment includes hormone treatment and surgery. Since a [gender reassignment certificate] was not provided to the court [there was no legal basis for allowing the claim].

The argument that [the 27 February 2012 medical report] was a [gender reassignment certificate] is the plaintiff’s erroneous opinion ... The medical report is a recommendation and has no legal effect; [among other things] it cannot be a legal ground for changing civil records.” COMPLAINTS The applicants complain under Article 8 of the Convention that the absence of a transparent and accessible procedure for changing their names and gender records interfered with respect for their private life. In particular, they complain that the authorities’ failure to put in place “a prescribed form” for the gender reassignment certificate prevented them from changing the relevant records. They also complain under Article 8 of the Convention that the requirement to undergo various medical procedures before any changes to their civil records could be made interfered with their private life.

The applicant in case no. 36263/13 also complains under Article 14 of the Convention in conjunction with Article 8 of the Convention that the State failed to protect him from discrimination and transphobia by refusing to provide him with identification papers reflecting his male gender. Relying on the same provision, he complains that legal gender reassignment was dependent on him undergoing costly medical procedures not covered by medical insurance.

COMMON QUESTIONS

1. Has the State complied with its positive obligation to respect the applicants’ private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? (see A.P., Garçon and Nicot v. France , nos. 79885/12 and 2 others, §99, 6 April 2017) 2. Did Russian law at the material time provide for a procedure for changing a person’s name and gender records in the event of gender reassignment? Did the applicants have access to that procedure? 3. What were the medical requirements and procedures necessary for lawfully changing the name and gender records of a person diagnosed with transsexualism? What was the legal basis for those requirements? Were hormone replacement therapy and surgeries, if any, required?

4. The Government are requested to provide the Court with information on the “document of a prescribed form certifying the change of gender issued by a medical facility” as provided for in section 70 of the Civil Records Act 1997, including its form, the medical requirements and procedure for issuance and the legal acts establishing them.

CASE-SPECIFIC QUESTIONS

R.L. v. Russia , no 36253/13 1. Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of his Convention rights on the grounds of him being a transgender man, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8? 2. Does the applicant belong to a particularly vulnerable group in society, whose members have suffered considerable discrimination in the past? If so, what were the “very weighty reasons” for the restrictions in question of his fundamental rights (see, mutatis mutandis, Horváth and Kiss v. Hungary , no. 11146/11, § 128, 29 January 2013)? 3. Did the Russian authorities fail to protect him from discrimination by refusing to correct his existing civil records and provide identification papers reflecting the gender he identifies himself with?

4. Was the applicant discriminated against in the enjoyment of his rights guaranteed under the Convention by legal gender reassignment being dependent on him undergoing costly medical procedures not covered by medical insurance? Was there an objective and reasonable justification in this regard for treating similarly people whose situations are significantly different (see Thlimmenos v. Greece [GC], no. 34369/97, § 44, ECHR 2000 ‑ IV, and, mutatis mutandis , Hugh Jordan v. the United Kingdom , no. 24746/94, § 154, 4 May 2001)?