BENCĂU c. ROUMANIE

Comunicat la 19 octombrie 2017 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 17874/13 Narcis Rozalino BENCĂU împotriva României, introdusă la 7 martie 2013 Cererea se referă la cererea reclamantului, născută în afara căsătoriei, de a iniția în mod eficient o acțiune în căutare de paternitate, pe motiv că termenul de prescripție pentru inițierea unei astfel de acțiuni a fost Curtea Constituțională din România a emis la 29 noiembrie 2016 o decizie în care a declarat neconstituțională articolul de lege care limitează termenul legal pentru inițierea unei acțiuni în căutare de paternitate la un an de la nașterea copilului. Întrebări cu privire la părți Reclamantul beneficiază de o cale de atac eficientă, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, pentru a remedia la nivel intern încălcările prevăzute la art. 6 din Convenție și la art. 8 din Convenție, luate singur sau în combinație cu art. 14 din Convenție, ținând seama de adoptarea de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 697 din 2997 noiembrie 2016 și publicată în Jurnalul Oficial la 23 februarie 2017 A existat o încălcare a dreptului de acces la o instanță a reclamantului, astfel cum a fost garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție, având în vedere faptul că instanțele naționale au respins acțiunea sa în căutarea paternității ca fiind tardivă, împiedicându-i astfel termenul de prescripție în vigoare la naștere și ajungând la scadență înainte ca acesta să poată iniția el însuși o astfel de acțiune (a se vedea, de exemplu, Mizzi c. Malta , n 26111/02, § 49 și 71-91, CEDH 2006 I (extracturi)) A existat o interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul articolului 8 din Convenție, din cauza respingerii prin Hotărârea din 11 septembrie 2012 a Tribunalului de apel Alba-Iulia pentru întârzierea acțiunii sale în căutarea paternității În plus, presupusa încălcare a fost necesară într-o societate democratică în sensul articolului 8 alineatul (2) din convenție (a se vedea, de exemplu, cauza Calin și alții c. România 25057/11 și alte două, 19 iulie 2016) Reclamantul a fost victima unei discriminări contrare articolului 14 din Convenția combinată cu art. 8 în ceea ce privește copiii născuți în afara căsătoriei după intrarea în vigoare a noului cod civil și al căror drept de a angaja acțiuni în căutare de paternitate este de nedescris (a se vedea, de exemplu și mutatis mutandis Konstantinidis c. Grecia, nr. 58809/09, 3 aprilie 2014 și Röman c. Finlanda, nr. 13072/05, 29 ianuarie 2013)

Communiquée le 19 octobre 2017

QUATRIÈME SECTION

Requête n

o

17874/13

Narcis Rozalino BENCĂU

contre la Roumanie

introduite le 7 mars 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur l’impossibilité du requérant, né hors mariage, d’engager efficacement une action en recherche de paternité, au motif que le délai de prescription pour engager une telle action était échu avant qu’il acquière la pleine capacité juridique (soit avant sa majorité). L’affaire est similaire à l’affaire

Călin et autres c. Roumanie

, (n

os

25057/11 et 2 autres, 19

juillet 2016).

La Cour constitutionnelle roumaine a rendu le 29 novembre 2016 une décision dans laquelle elle a déclaré inconstitutionnel l’article de loi limitant le délai légal pour engager une action en recherche de paternité à un an après la naissance de l’enfant.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le requérant bénéficie-t-il d’une voie de recours efficace, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention, pour faire réparer au niveau interne les violations alléguées de l’article 6 de la Convention et de l’article 8 de la Convention pris seul ou en combinaison avec l’article 14 de la Convention, compte tenu de l’adoption par la Cour constitutionnelle de la décision n

o

697 du 29

novembre 2016 et publiée au Journal officiel le 23 février 2017

?

2.

Y a-t-il eu violation du droit d’accès à un tribunal du requérant tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu du fait que les juridictions nationales ont rejeté son action en recherche de paternité comme étant tardive, en lui opposant ainsi le délai de prescription en vigueur lors de sa naissance et arrivé à l’échéance avant qu’il puisse engager lui-même une telle action (voir, par exemple,

Mizzi c. Malte

, n

o

26111/02, §§ 49 et 71-91, CEDH 2006

‑

I (extraits))

?

3.

Y a-t-il eu ingérence dans le droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 de la Convention, en raison du rejet par l’arrêt du 11 septembre 2012 de la cour d’appel de Alba-Iulia pour tardiveté de son action en recherche de paternité

?

4.

En outre, la violation alléguée était-elle nécessaire dans une société démocratique au sens de l’article 8

Călin et autres c. Roumanie

(n

os

25057/11 et 2 autres, 19 juillet 2016)

?

5.

Le requérant a-t-il été victime d’une discrimination contraire à l’article

14 de la Convention combiné avec l’article 8 vis-à-vis des enfants nés hors mariage après l’entrée en vigueur du nouveau code civil et dont le droit d’engager des actions en recherche de paternité est imprescriptible (voir, par exemple et

mutatis mutandis

,

Konstantinidis c.

Grèce

, n

o

58809/09, 3

avril 2014, et

Röman c. Finlande

, n

o

13072/05, 29

janvier

2013)

?