ERKEM c. TURQUIE

Comunicat la 20 octombrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 38193/08 Nalan KERKEM împotriva Turciei, introdusă la 29 iulie 2008 CU PRIVIRE LA LUXEMBRIE Cererea se referă la ancheta și procedura penală împotriva recurentei, avocat de profesie și membru al comisiei pentru barou d azmir pentru prevenirea torturii la fața locului a faptelor, în cazul șefului abuzului de funcție, din cauza unei conferințe de presă pe care a ținut-o cu privire la relele tratamente pe care ar fi suportat-o deținuții minori în închisoarea Buca. Această anchetă penală ar fi durat aproximativ patru ani, iar procedura penală inițiată prin actul de acuzare din 14 noiembrie 2007 este soluționată prin decizia pronunțată la 27 februarie 2008 de către instanța de judecată.

Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, reclamanta a declarat că a simțit stres și îngrijorare pe tot parcursul investigației și a procedurilor penale împotriva ei, al căror scop a fost, în opinia ei, să o pedepsească și să o facă să tacă. A fost afectată libertatea de exprimare a recurentei și, în special, dreptul acesteia de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție ca urmare a anchetei și a procedurii penale care au durat în total mai mult de patru ani și care au condus la o decizie de achitare? (a se vedea Döner și alții c. Turcia, 29994/02, § 89, 7 martie 2017) În cazul în care încălcarea a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2)

Communiquée le 20 octobre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 38193/08 Nalan ERKEM contre la Turquie introduite le 29 juillet 2008

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’enquête et la procédure pénales diligentées à l’encontre de la requérante, avocat de profession et membre de la commission du barreau d’İzmir pour la prévention de la torture à l’époque des faits, pour le chef d’abus de fonction, en raison d’une conférence de presse qu’elle a tenue sur les mauvais traitements qu’auraient subi les détenus mineurs à la prison de Buca. Ladite enquête pénale aurait duré environ quatre ans et la procédure pénale débutée par l’acte d’accusation du 14 novembre 2007 s’est soldée par la décision d’acquittement rendue le 27 février 2008 par la cour d’assises. Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, la requérante allègue qu’elle a éprouvé du stress et de l’inquiétude tout au long de l’enquête et la procédure pénales diligentées à son encontre, dont le but était, selon elle, de la punir et de la faire taire.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression de la requérante, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention du fait de l’enquête et la procédure pénales diligentées à son encontre qui ont durée au total plus de quatre ans et qui ont abouti à une décision d’acquittement ? (voir Döner et autres c. Turquie , n o 29994/02, § 89, 7 mars 2017) Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ?