ARAT v. TURKEY

Comunicat la 20 octombrie 2017 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 9986/08 Yakup ARAT împotriva Turciei depusă la 22 februarie 2008 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la problemele de sănătate confruntate de reclamant din cauza expunerii sale la niveluri ridicate de radiații la locul său de muncă de stat. Procedurile de compensare pe care le-a adus împotriva angajatorului său au fost respinse deoarece condiția sa nu s-a constatat că se califica ca „o boală ocupațională”. Cazul pune în principal probleme în temeiul articolului 8 din Convenție în ceea ce privește dacă integritatea fizică a reclamantului a fost încălcată din cauza expunerii sale nejustificate la radiații și dacă a avut măsuri de remediere eficace disponibile în conformitate cu art. 8, singur și coroborat cu art. 13. Având în vedere toate circumstanțele cazului, reclamantul a fost victima unei încălcări a articolului 8 din Convenție din cauza presupusei încălcare a dreptului său la integritate fizică? În special, angajatorul reclamantului a luat măsurile de precauție necesare prevăzute în legislația relevantă pentru a-l proteja împotriva efectelor dăunătoare ale radiațiilor, cum ar fi furnizarea unui echipament suficient de formare și protecție? În plus, reclamantul a fost deplin informat cu privire la natura periculoasă a ocupației sale, în conformitate cu art. 8 din convenție (a se vedea, de exemplu, Brencat și alții v. Malta , nr. 60908/11 și altele 4, § 102, 24 iulie 2014, și cazurile citate în acest articol)? Reclamantul i-a pus la dispoziție o cale judiciară eficace în sensul articolului 8 din Convenție, singur și coroborat cu art. 13, în legătură cu presupusa încălcare a dreptului său la integritate fizică? În special: (i) Procedura judiciară în cauză s-a încheiat într-un timp rezonabil? (ii) Instanțele interne au luat toate măsurile necesare și au obținut toate elementele de probă relevante în timp util pentru a elucida cauzele problemelor de sănătate confruntate de reclamant și amploarea responsabilității angajatorilor săi pentru aceste probleme? (iii) Reclamantul a avut posibilitatea de a obține un examen medical eficient și imparțial al cauzelor problemelor sale de sănătate, având în vedere în special rapoartele medicale contradictorii emise de diferite organisme și constatarea Adunării Generale a Institutului Forensei de Medicină (în raportul său din 20 aprilie 2006) că natura ocupațională a bolii sale nu a putut fi stabilită din cauza examinării medicale insuficiente a etiologiei și a naturii problemelor sale în momentul material (a se vedea, de exemplu, Eugenia Lazăr v. România , nr. 32146/05, §§ 83-85, 16 februarie 2010, și Altuğ și alții c. Turcia , nr. 32086/07, §§ 78-82, 30 iunie 2015)? (iv) Curtea a 4-a muncii din Istanbul a refuzat să clasizeze starea reclamantului ca „boală profesională” din cauza presupusei redresări în între timp (juriul nr. 2005/1074 E. 2006/767 K. datat de 4 Octombrie 2006)? În cazul în care această abordare a fost compatibilă cu art. 11 litera (B) din Legea privind securitatea socială (Legea nr. 506), conform căreia problemele de sănătate pe termen scurt care rezultă ca urmare a profesiei unei persoane pot constitui, de asemenea, o „boală profesională”? A fost încheiată procedura în fața Curții de Muncire din Istanbul într-un termen rezonabil, conform articolului 6 § 1 din Convenție? Care a fost rezultatul final al procedurii de compensare introduse de reclamant în fața instanțelor din Istanbul 3a și 8a (cazurile nos 1995/882 E. și, respectiv, 1999/276 E.)? Guvernul este solicitat să prezinte o copie a dosarelor referitoare la această procedură Reclamantul a epuizat în mod corespunzător toate căile de recurs interne disponibile în legătură cu plângerile sale în temeiul articolelor 2 și 8 din Convenție?

Communicated on 20 October 2017

SECOND SECTION

Application no. 9986/08

Yakup ARAT

against Turkey

lodged on 22 February 2008

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the health problems experienced by the applicant due to his exposure to high levels of radiation at his State-owned work place. The compensation proceedings that he brought against his employer were dismissed as his condition was not found to qualify as an “occupational illness”.

The case mainly raises issues under Article 8 of the Convention as to whether the applicant’s physical integrity had been breached on account of his undue exposure to radiation, and whether he had had effective remedies available to him as required under Article 8, alone and in conjunction with Article

13.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

In the light of all the circumstances of the case, was the applicant a victim of a violation of Article 8 of the Convention on account of the alleged infringement of his right to physical integrity? In particular, did the applicant’s employer take the necessary precautions set out in the relevant legislation to protect him against the harmful effects of radiation, such as by providing him with sufficient training and protective gear? Moreover, was the applicant fully informed of the hazardous nature of his occupation as required under Article 8 of the Convention (see, for instance,

Brincat and

Others v. Malta

, nos. 60908/11 and 4 others, § 102, 24 July 2014, and the cases cited therein)?

2.

Did the applicant have available to him an effective judicial remedy within the meaning of Article 8 of the Convention, alone and in conjunction with Article 13, in connection with the alleged breach of his right to physical integrity? In particular:

(i)

Were the judicial proceedings at issue concluded within a reasonable time?

(ii)

Did the domestic courts take all the necessary steps and obtain all the relevant evidence in a timely manner to elucidate the causes of the health problems experienced by the applicant and the extent of his employers’ responsibility for those problems?

(iii)

Did the applicant have the possibility of obtaining an effective and impartial expert medical examination of the causes of his health problems, having particular regard to the conflicting medical reports issued by various bodies and to the finding of the General Assembly of the Forensic Medicine Institute (in its report dated 20 April 2006) that the occupational nature of his illness could not be established on account of the insufficient medical examination of the etiology and nature of his problems at the material time (see, for instance,

Eugenia Lazăr v.

Romania

, no. 32146/05, §§ 83-85, 16

February 2010, and

Altuğ and Others v. Turkey

, no. 32086/07, §§ 78-82, 30

June 2015)?

(iv)

Did the Istanbul 4th Labour Court refuse to classify the applicant’s condition as an “occupational illness” on account of his alleged recovery in the meantime (judgment no. 2005/1074 E. 2006/767 K. dated 4

October 2006)? If so, was this approach compatible with section 11 (B) of the Social Security Act (Law no. 506), according to which short-term health problems arising as a result of one’s profession may also constitute an “occupational illness”?

3.

Were the proceedings before the Istanbul 4th Labour Court concluded within a reasonable time, as required under Article 6 § 1 of the Convention?

4.

What was the final outcome of the compensation proceedings brought by the applicant before the Istanbul 3rd and 8th Labour Courts (cases nos.

1995/882 E. and 1999/276 E., respectively)?

The Government are requested to submit a copy of the case files pertaining to those proceedings

.

5.

Did the applicant duly exhaust all available domestic remedies in connection with his complaints under Articles 2 and 8 of the Convention?