ABAY c. TURQUIE

Comunicat la 30 octombrie 2017 A DOUA RĂSPUNSURI NR. 47455/10 Nihat ABAY împotriva Turciei, introdusă la 14 iulie 2010 DE LA L condamnarea penală a reclamantului la o amendă judiciară în conformitate cu art. 215 alineatul (1) din Codul penal, care deține dreptul la o cale de atac penală sau penală, pentru că a scandat sloganuri în favoarea unei organizații teroriste și a liderului acesteia în timpul unui protest. Invocând articolele 10 și 11 din convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare și a libertății sale de întrunire ca urmare a condamnării sale penale. Invocând art. 6 din convenție, recurentul susține că nici el, nici avocatul său nu a primit în scris pentru a participa la ședința din 31 martie 2009, la care Curtea și-a pronunțat hotărârea pe fond.

Invocând articolele 6 și 13 din convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, de posibilitatea de a se contesta împotriva hotărârii judecătorești de primă instanță, deoarece a fost mai mică decât pragul cerut de lege pentru a formula un recurs în recurs. A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, pe baza condamnării sale penale În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea Bülent Kaya Turcia, nr. 52056/08, § 37-40, 22 octombrie 2013). A primit reclamantul sau avocatul său o notificare prin care i-a invitat să participe la ședința din 31 martie 2009? În negativ, absența reclamantului sau a avocatului său la această ședință constituie o încălcare a dreptului reclamantului de a se apăra el însuși sau prin intermediul unui avocat și în mod echitabil al procedurii?

(a se vedea Hermi c. Italia [GC], nr 18114/02, § 58-59, CEDH 2006 XII și Sejdovic c. Italia [GC], nr. 56581/00, § 81 și 84, CEDH 2006 II).Ll Õ pentru recurent să depună un recurs împotriva hotărârii în primă instanță constituie un obstacol disproporționat în calea dreptului său de acces la o instanță? (a se vedea Bayar și Gürbüz c. Turcia, 37569/06, §§ 45-49, 27 noiembrie 2012).

Communiquée le 30 octobre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 47455/10 Nihat ABAY contre la Turquie introduite le 14 juillet 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale du requérant à une amende judiciaire en application de l’article 215 § 1 du code pénal, disposant l’infraction de l’apologie de crime ou de criminel, pour avoir scandé des slogans en faveur d’une organisation terroriste et de son leader lors d’une manifestation. Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression et à sa liberté de réunion du fait de sa condamnation pénale. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant allègue que ni lui ni son avocat n’a reçu convocation pour assister à l’audience du 31 mars 2009 à laquelle la cour d’assises a rendu son arrêt sur le fond. Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, le requérant se plaint aussi de l’impossibilité pour lui de se pourvoir en cassation contre le jugement de première instance parce que l’amende judiciaire infligée était inférieure au seuil exigé par la loi pour former un pourvoi en appel.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, à raison de sa condamnation pénale ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? (voir Bülent Kaya c. Turquie , n o 52056/08, §§ 37-40, 22 octobre 2013). 2. Le requérant ou son avocat a-t-il reçu une notification les invitant à assister à l’audience du 31 mars 2009 ? Dans la négative, l’absence du requérant ou de son avocat à cette audience constitue une atteinte au droit du requérant à se défendre lui-même ou par le biais d’un avocat et à l’équité de la procédure ? (voir Hermi c. Italie [GC], n o 18114/02, §§ 58-59, CEDH 2006 ‑ XII, et Sejdovic c. Italie [GC], n o 56581/00, §§ 81 et 84, CEDH 2006 ‑ II).

3. L’impossibilité pour le requérant de former un pourvoi contre le jugement de première instance constitue-t-elle une entrave disproportionnée à son droit d’accès à un tribunal ? (voir, Bayar et Gürbüz c. Turquie, n o 37569/06, §§ 45-49, 27 novembre 2012).