ALBUQUERQUE FERNANDES c. PORTUGAL

Comunicat la 31 octombrie 2017 Secțiunea a patra Cerere nr. 50160/13 Cristina Maria ALBUQUERQUE FERNANDES împotriva Portugaliei, introdusă la 2 august 2013 CU PRIVIRE LA L Acestea se referă la o procedură disciplinară (procedura internă nr. 122/2011-PD) inițiată de Consiliul Superior al Magistraturii ( La 18 iulie 2011, recurenta a primit notificarea acuzației, care se baza pe articolele 85 alineatul (1) litera (b), 87, 92 și 93 din Statutul magistraților sediului ( ) în temeiul articolului 95 din Statut, având în vedere incapacitatea sa de a exercita funcția de judecător. În acest caz, acesta s-a bazat pe raportul final al la La 31 ianuarie 2013, Tribunalul Constituțional a declarat acțiunea constituțională a recurentei inadmisibile, considerând că inconstituționalitatea interpretării articolului 117 alineatul (1) din Statutul denminat de reclamantă nu a fost cea urmată în hotărârea secțiunii de judecată a Curții Supreme.

Prin invocarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta afirmă că procedura disciplinară a încălcat principiul echității, dat fiind că nu a avut posibilitatea de a se apăra în raport cu sancțiunea disciplinară care i-a fost aplicată. Pe teren de la art. 13, aceasta se referă la acțiunea sa constituțională pe baza unui raționament formal și artificial. RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț I Respingerea, de către Curtea Constituțională, a acțiunii constituționale a recurentei rezultă, în speță, dintr-o declarație excesivă care a constituit o încălcare a dreptului de a avea acces la o instanță astfel cum este garantată prin art. 6 alin. (1) din Convenție?

În special, având în vedere că recurenta ridicase neconstituționalitatea articolului 117 alineatul (1) din Statut, astfel cum a fost interpretat de către MSC și apoi de către secțiunea din litigiul administrativ al Curții Supreme, această respingere era previzibilă și proporțională cu scopul urmărit (a se vedea Miragall Escolano și alții c. Spania, nr 38366/97 și alții, § 33, CEDH 2000); a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis, Walchli c. Franța, n 35787/03, § 27-29, 26 iulie 2007)? Procedura disciplinară deschisă împotriva recurentei a fost echitabilă în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție? În special, a fost respectat principiul contradictoriei, dat fiind că recurenta a luat cunoștință de raportul final al l 39594/98, § 74, CEDO 2001 VI și Baccichetti c. Franța, n 22584/06, § 34, 18 februarie 2010)

Communiquée le 31 octobre 2017

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 50160/13 Cristina Maria ALBUQUERQUE FERNANDES contre le Portugal introduite le 2 août 2013

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure disciplinaire (procédure interne n o 122/2011-PD) ouverte par le Conseil supérieur de la magistrature (« CSM ») contre la requérante, en sa qualité de juge. Le 18 juillet 2011, la requérante reçut notification de l’accusation, laquelle se fondait sur les articles 85 § 1 b), 87, 92 et 93 du Statut des magistrats du siège (« Statut »). Par une décision du 14 décembre 2011, le CSM décida de lui appliquer la sanction disciplinaire de retraite anticipée ( aposentação compulsiva ) en application de l’article 95 du Statut eu égard à son incapacité pour l’exercice de la fonction de juge. En l’occurrence, il se fonda sur le rapport final de l’instructeur dont la requérante prit alors connaissance.

Le recours introduit par la requérante contre cette décision devant la section du contentieux de la Cour suprême fût rejeté par un arrêt du 21 septembre 2012. Le 31 janvier 2013, le Tribunal constitutionnel déclara le recours constitutionnel de la requérante irrecevable estimant que l’inconstitutionnalité de l’interprétation de l’article 117 § 1 du Statut dénoncée par la requérante n’était pas celle qui avait été suivie dans l’arrêt de la section du contentieux de la Cour suprême. En invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante affirme que la procédure disciplinaire a méconnu le principe de l’équité étant donné qu’elle n’a pas eu l’opportunité de se défendre par rapport à la sanction disciplinaire lui ayant été appliquée.

Sur le terrain de l’article 13, elle dénonce l’irrecevabilité de son recours constitutionnel sur la base d’un raisonnement formaliste et artificiel.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le rejet, par le Tribunal constitutionnel, du recours constitutionnel de la requérante résulte-t-il, en l’espèce, d’un formalisme excessif ayant constitué une violation du droit d’accès à un tribunal tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, étant donné que la requérante avait soulevé l’inconstitutionnalité de l’article 117 § 1 du Statut tel qu’interprété par la CSM puis la section du contentieux administratif de la Cour suprême, ce rejet était-il prévisible pour l’intéressée et proportionné au but poursuivi (voir Miragall Escolano et autres c. Espagne , n os 38366/97 et 9 autres, § 33, CEDH 2000 ‑ I ; voir aussi, mutatis mutandis, Walchli c. France , n o 35787/03, §§ 27-29, 26 juillet 2007) ? 2. La procédure disciplinaire ouverte contre la requérante a-t-elle été équitable aux sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, le principe du contradictoire a-t-il été respecté étant donné que la requérante n’a pris connaissance du rapport final de l’instructeur, proposant l’application de la retraire anticipée comme sanction disciplinaire fondée sur son incapacité pour l’exercice de la fonction de juge, qu’au moment de la notification de la décision finale du CSM (voir Kress c. France [GC], n o 39594/98, § 74, CEDH 2001 ‑ VI, et Baccichetti c. France , n o 22584/06, § 34, 18 février 2010) ?