DEMİR ET AUTRES c. TURQUIE

Comunicat la 2 noiembrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 42375/11 5326 privind amenzile, pentru aplicarea afișelor într-un loc public, precum și procedura de opoziție pe care au introdus-o pentru a contesta aceste amenzi. Invocând art. 10 din convenție, reclamanții susțin că amenzile aplicate constituie o încălcare a dreptului lor la libertatea de exprimare. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, ei se plâng și de lipsa de echitate a procedurii de opoziție pe care le-au introdus în fața instanțelor interne. În acest sens, ei denunță absența de cinstire și lipsa de contradicții. Invocând art. 13 din Convenție, ei se plâng în cele din urmă de posibilitatea de a apela la hotărârea de primă instanță pentru că sumele amenzilor aplicate erau mai mici decât pragul cerut de lege pentru a formula un recurs în recurs. A fost afectată libertatea de exprimare a reclamanților și în special dreptul acestora de a comunica informații sau idei, în sensul art. 10 alin. (1) din Convenție? (a se vedea, mutatis mutandis, Tüzel c. Turcia, nr. 57225/00, § 12, 21 februarie 2006 În acest sens, această atingere era prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2)) La art. 6 alineatul (1) din Convenție, în domeniul său civil sau penal, se aplica procedura urmată în speță Această procedură a răspuns principiului procesului echitabil, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție În special, lipsa de comunicare și lipsa de comunicare a observațiilor și a înscrisurilor prezentate de partea pârâtă a fost compatibilă cu art. 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea în cazul în care nu a fost găsită o cale de atac, Diennet c. Franța, 26 septembrie 1995, § 33, seria A nr. luat în considerare, P. c. Regatul Unit, nr. 36337/97 și nr. 35974/97, § 36, CE [GC], nr. 58675/00, § 39, CE Limbă pentru reclamanți de a formula un recurs împotriva hotărârii în primă instanță constituie un obstacol disproporționat în calea dreptului lor de a avea acces la o instanță (a se vedea Bayar și Gürbüz c. Turcia, nr. 37569/06, §§ 45-49, 27 noiembrie 2012) Anexă Yalmaz AKARSUBAȘI este un resortisant turc născut în 1988, rezident în Adana și reprezentat de S. Arac Volkan KARADUMAN este un resortisant turc născut în 1987, rezident în Adana și reprezentat de S. Arac

Communiquée le 2 novembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

42375/11

İbrahim DEMİR et autres

contre la Turquie

introduite le 3 juin 2011

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

les amendes administratives infligées aux requérants, en application de l’article 42 de la loi n

o

5326 sur les contraventions, pour apposition des affiches dans un lieu public ainsi que la procédure d’opposition qu’ils ont introduite pour contester ces amendes. Invoquant l’article 10 de la Convention, les requérants allèguent que les amendes infligées constituent une atteinte à leur droit à la liberté d’expression. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, ils se plaignent aussi du manque d’équité de la procédure d’opposition qu’ils ont introduite devant les juridictions internes. À cet égard, ils dénoncent l’absence d’audience et l’absence de contradictoire. Invoquant l’article 13 de la Convention, ils se plaignent enfin de l’impossibilité pour eux de se pourvoir en appel contre le jugement de première instance parce que les montants des amendes infligées étaient inférieurs au seuil exigé par la loi pour former un pourvoi en appel.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression des requérants, et spécialement à leur droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention

? (voir, mutatis mutandis, Tüzel c.

Turquie, no 57225/00, § 12, 21 février 2006

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2

?

2.

L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile ou pénale, était-il applicable à la procédure suivie en l’espèce

?

Cette procédure a-t-elle répondu au principe du procès équitable, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention

?

En particulier, l’absence d’audience et l’absence de communication des observations et des pièces présentées par la partie adverse était-elle compatible avec l’article 6 § 1 de la Convention (voir pour l’absence d’audience,

Diennet c. France

, 26 septembre 1995, § 33, série A no 325–A,

B.

et

P. c. Royaume‑Uni

, nos 36337/97 et 35974/97, § 36, CEDH 2001–III,

Martinie c. France

[GC], no 58675/00, § 39, CEDH 2006–VI,

Olujić c.

Croatie

, no 22330/05, § 70, 5 février 2009, et

Nikolova et Vandova c.

Bulgarie

, no 20688/04, § 67, 17 décembre 2013

; voir pour l’absence de contradictoire,

Kress c. France

[GC], no 39594/98, § 65, CEDH 2001–VI,

Göç c. Turquie

[GC], no 36590/97, § 55, CEDH 2002–V, et

Martinie

, précité, § 46)

?

3.

L’impossibilité pour les requérants de former un pourvoi contre le jugement de première instance constitue-t-elle une entrave disproportionnée à leur droit d’accès à un tribunal (voir

Bayar et Gürbüz c. Turquie

, no

37569/06, §§ 45-49, 27 novembre 2012)

?

ANNEXE

İbrahim DEMİR est un ressortissant turc né en 1970, résidant à Adana et représenté par S. Aracı Bek

Yılmaz AKARSUBAȘI est un ressortissant turc né en 1988, résidant à Adana et représenté par S. Aracı Bek

Ahmet Suat AYTİMUR est un ressortissant turc né en 1986, résidant à Adana et représenté par S. Aracı Bek

Erdem İDİGÜK est un ressortissant turc né en 1987, résidant à Adana et représenté par S. Aracı Bek

Volkan KARADUMAN est un ressortissant turc né en 1987, résidant à Adana et représenté par S. Aracı Bek

Düzgün TUTAR est un ressortissant turc né en 1986, résidant à Adana et représenté par S. Aracı Bek