PONOMARENKO v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
PONOMARENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2017)
Comunicat la 3 noiembrie 2017 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 51456/17 Dmytro Sergiyovych PONOMARENKO și Rayisa Oleksandrivna PONOMARKO împotriva Ucrainei depusă la 20 iulie 2017 OBIECTUL CAUZUL D. Ponomarenko („primul reclamant”) în timpul detenției anterioare. Acesta ridică în continuare probleme cu încătușarea primului reclamant în spitale, precum și lipsa unor motive adecvate de prelungire a detenției anterioare. Cazul se referă, de asemenea, la acuzațiile dnei R. Ponomarenko („al doilea reclamant”) care ar trebui să fie considerat responsabil pentru moartea fiului său (primul reclamant) și pentru suferința ei gravă cauzată de tratamente inumane și degradante a fiului său. În conformitate cu documentele medicale, a suferit de SIDA (stadiu clinic IV), tuberculoză, etiologie criptococită. La 21 iulie 2017, Curtea a aplicat art. 39, indicând Guvernului că ar trebui să asigure accesul primului reclamant la un tratament medical specializat. La 7 august 2017, primul reclamant a murit în detenție preliminară. Al doilea reclamant a menținut cererea primului reclamant și a prezentat plângeri suplimentare, astfel cum se specifică mai jos. Având în vedere art. 3 din Convenție, primul reclamant s-a plâns că (i) nu a primit un tratament medical adecvat; (ii) nu a primit asistență medicală și asistență relevantă în detenție având în vedere handicapul său fizic grav; (iii) a fost încătușat și legat de pat în timpul perioadelor în care a suferit tratament medical în spitale. Primul reclamant s-a plâns în continuare în conformitate cu art. 5 3 din Convenție că detenția sa prelungită nu s-a bazat pe motivele relevante și suficiente. Al doilea reclamant se plânge în temeiul articolului 2 din Convenție că lipsa de tratament medical și de îngrijire specială în timpul perioadei lungi de detenție anterioară a primului reclamant a adus la moartea acestuia. Cea de-a doua reclamantă se plânge în continuare în temeiul articolului 3 din Convenție că a suferit o suferință mentală gravă martorând maltraturile la care prima reclamantă a fost supusă în timpul detenției anterioare. (i) nu i s-a oferit un tratament medical adecvat; (ii) nu i-a primit asistență și asistență în detenție, având în vedere handicapul fizic grav (a se vedea Helhal c. Franța , nr. 10401/12, §§ 52, 19 februarie 2015); (iii) a fost încătușat și legat la culcare în timpul tratamentului medical în spitale? Perioada generală a detenției anterioare a primului reclamant a fost compatibilă cu cerințele de la art. 5 § 3 din Convenție? A fost încălcat primul reclamant dreptul la viață, garantat prin art. 2 din Convenție în acest caz? A fost al doilea reclamant supus maltraturilor interzise de art. 3 din Convenție? Având în vedere măsura intermediară indicată de Curte și moartea ulterioară a primului reclamant în detenție, a existat un obstacol de către stat în acest caz cu exercitarea efectivă a dreptului la cerere, asigurat de art. 34 din Convenție?