- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 noiembrie 2017
- Stat pârât
- UKR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Ponomarenko împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
Comunicat la 3 noiembrie 2017 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 51456/17 Dmytro Sergiyovych PONOMARENKO și Rayisa Oleksandrivna PONOMARKO împotriva Ucrainei depusă la 20 iulie 2017 OBIECTUL CAUZUL D. Ponomarenko („primul reclamant”) în timpul detenției anterioare. Acesta ridică în continuare probleme cu încătușarea primului reclamant în spitale, precum și lipsa unor motive adecvate de prelungire a detenției anterioare. Cazul se referă, de asemenea, la acuzațiile dnei R. Ponomarenko („al doilea reclamant”) care ar trebui să fie considerat responsabil pentru moartea fiului său (primul reclamant) și pentru suferința ei gravă cauzată de tratamente inumane și degradante a fiului său. În conformitate cu documentele medicale, a suferit de SIDA (stadiu clinic IV), tuberculoză, etiologie criptococită.
La 21 iulie 2017, Curtea a aplicat art. 39, indicând Guvernului că ar trebui să asigure accesul primului reclamant la un tratament medical specializat. La 7 august 2017, primul reclamant a murit în detenție preliminară. Al doilea reclamant a menținut cererea primului reclamant și a prezentat plângeri suplimentare, astfel cum se specifică mai jos. Având în vedere art. 3 din Convenție, primul reclamant s-a plâns că (i) nu a primit un tratament medical adecvat; (ii) nu a primit asistență medicală și asistență relevantă în detenție având în vedere handicapul său fizic grav; (iii) a fost încătușat și legat de pat în timpul perioadelor în care a suferit tratament medical în spitale. Primul reclamant s-a plâns în continuare în conformitate cu art. 5 3 din Convenție că detenția sa prelungită nu s-a bazat pe motivele relevante și suficiente.
Al doilea reclamant se plânge în temeiul articolului 2 din Convenție că lipsa de tratament medical și de îngrijire specială în timpul perioadei lungi de detenție anterioară a primului reclamant a adus la moartea acestuia. Cea de-a doua reclamantă se plânge în continuare în temeiul articolului 3 din Convenție că a suferit o suferință mentală gravă martorând maltraturile la care prima reclamantă a fost supusă în timpul detenției anterioare. (i) nu i s-a oferit un tratament medical adecvat; (ii) nu i-a primit asistență și asistență în detenție, având în vedere handicapul fizic grav (a se vedea Helhal c. Franța , nr. 10401/12, §§ 52, 19 februarie 2015); (iii) a fost încătușat și legat la culcare în timpul tratamentului medical în spitale?
Perioada generală a detenției anterioare a primului reclamant a fost compatibilă cu cerințele de la art. 5 § 3 din Convenție? A fost încălcat primul reclamant dreptul la viață, garantat prin art. 2 din Convenție în acest caz? A fost al doilea reclamant supus maltraturilor interzise de art. 3 din Convenție? Având în vedere măsura intermediară indicată de Curte și moartea ulterioară a primului reclamant în detenție, a existat un obstacol de către stat în acest caz cu exercitarea efectivă a dreptului la cerere, asigurat de art. 34 din Convenție?
Communicated on 3 November 2017
FOURTH SECTION
Application no. 51456/17 Dmytro Sergiyovych PONOMARENKO and Rayisa Oleksandrivna PONOMARENKO against Ukraine lodged on 20 July 2017
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns lack of adequate medical treatment and assistance for Mr D. Ponomarenko (“the first applicant”) during his pre-trial detention. It further raises issues with regard to handcuffing of the first applicant in hospitals, as well as the lack of adequate reasoning for extension of his pre-trial detention. The case also concerns the allegations of Ms R. Ponomarenko (“the second applicant”) that the State should be held responsible for the death of her son (the first applicant) and for her serious suffering caused by inhuman and degrading treatment of her son. The first applicant was held in pre-trial detention since 7 April 2016. According to the medical documents, he suffered from AIDS (IV clinical stage), tuberculosis, cryptococcal meningitis etiology.
On 21 July 2017 the Court applied Rule 39, indicating to the Government that they should secure access for the first applicant to a specialised medical treatment. On 7 August 2017 the first applicant died in pre-trial detention. The second applicant maintained the application of the first applicant and submitted further complaints as specified below. Relying on Article 3 of the Convention, the first applicant complained that (i) he had not been provided with adequate medical treatment; (ii) he had not received relevant care and assistance in detention given his serious physical disability; (iii) he had been handcuffed and tied to bed during the periods when he underwent medical treatment in hospitals.
The first applicant further complained under Article 5 § 3 of the Convention that his lengthy pre-trial detention had not been based on the relevant and sufficient reasons. The second applicant complains under Article 2 of the Convention that the lack of medical treatment and special care during the long period of the first applicant’s pre-trial detention brought to the death of the latter. The second applicant further complains under Article 3 of the Convention that she has endured serious mental suffering by witnessing the ill-treatment to which the first applicant had been subjected during his pre-trial detention. QUESTIONS tO THE PARTIES
Was the first applicant subjected to ill-treatment prohibited by Article 3 of the Convention in view of his allegations that: (i) he had not been provided with adequate medical treatment; (ii) he had not received relevant care and assistance in detention given his serious physical disability (see Helhal v. France , no. 10401/12, §§ 49 ‑ 52, 19 February 2015); (iii) he had been handcuffed and tied to bed during his medical treatment in hospitals?
Was the overall period of the first applicant’s pre-trial detention compatible with requirements of Article 5 § 3 of the Convention?
Has the first applicant’s right to life, ensured by Article 2 of the Convention, been violated in the present case?
Was the second applicant subjected to ill-treatment prohibited by Article 3 of the Convention?
Having regard to the interim measure indicated by the Court and the subsequent death of the first applicant in detention, was there a hindrance by the State in the present case with the effective exercise of the right of application, ensured by Article 34 of the Convention?