Publicat pe 3 martie 2025 CINCEA SECȚIUNEA N 222222/24 Ibrahim CAMARA împotriva Franței introduse la 26 iulie 2024, comunicat la 10 februarie 2025 CEA MAI DE LEFFARE Cererea se referă la dreptul la cazare de urgență. La data de 22 noiembrie 2021, comisia de mediere din l'Išère l-a recunoscut pe reclamant ca fiind prioritară și trebuie să fie găzduită într-o structură de cazare, o locuință de tranziție sau o reședință hotelieră cu scop social, în termen de maximum șase săptămâni (și anume la 3 ianuarie 2022). Printr-o ordonanță din 10 martie 2022, judecătorul Tribunalului Administrativ din Grenoble a constatat o deficiență necorespunzătoare a statului și l-a invitat pe prefect să asigure, sub formă de penalități, cazarea reclamantului înainte de 30 aprilie 2022. În absența unei propuneri de cazare, instanța administrativă a sesizat instanța administrativă cu privire la o acțiune în despăgubire pentru prejudiciile suferite. La 11 octombrie 2023, cu aproape 40 de minute înainte de data la care a avut loc încuviințarea, prefectul a trimis Tribunalului un e-mail din aceeași zi, trimis de Serviciul integrat de primire și de orientare (SIAO-115) de la l'Isera la prefectură, conform căruia reclamantului i s-a oferit o cazare la 22 februarie 2023, dar nu a răspuns la aceasta. Printr-o hotărâre din 16 noiembrie 2023, Tribunalul Administrativ a acceptat parțial acțiunea reclamantului. El a considerat că a primit o ofertă de cazare pe care o refuzase și că nu mai contactase SIAO-115 după 27 mai 2023. Instanța a constatat că reclamantul era în situație neregulamentară în Franța, extinzând astfel situația denunțată. El a condamnat statul să plătească în lamaie o sumă totală de 1 200 EUR pentru tulburările în condițiile de existență și prejudiciile morale. Cererea din partea reclamantului de asistență judiciară pentru a forma un recurs în casație în fața Consiliului de Stat a fost respinsă definitiv la 26 martie 2024. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge, pe de o parte, de executarea ordonanței judiciare prin care se solicită prefectului să îi furnizeze cazare de urgență și, pe de altă parte, de o încălcare a principiului confidențialității în ceea ce privește imposibilitatea de a comenta și de a răspunde la e-mailul din 11 octombrie În această privință, acesta susține existența unei erori asupra persoanei care a primit o ofertă de cazare. Invocând la art. 8, reclamantul susține că, în sinea sa, a renunțat la cazare, statul a adus atingere integrității sale fizice și morale, din moment ce a fost obligat să trăiască pe stradă. În sprijinul afirmațiilor sale, reclamantul produce un certificat de SIAO 115, la data de 26 iulie 2024, conform căruia nu i s-a putut oferi nicio cazare de urgență în caz de lipsă de spațiu disponibil. RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț II P Ă R Ț II sunt invitate în prealabil să informeze Curtea cu privire la statutul legal al reclamantului pe teritoriul francez, la momentul faptelor și în prezent, precum și cu privire la situația sa actuală (locuința sa și condițiile de trai). În cazul în care instanța administrativă din Grenoble din 10 martie 2022 încalcă art. 6 alineatul (1) (M.K. și alții) și art. 8 din Convenție, reclamantul a primit o ofertă de cazare în februarie 2023. Ce consecințe pot fi obținute din hotărârea din 16 noiembrie 2023 privind menținerea calității de victimă a reclamantului A beneficiat de o posibilitate rezonabilă de contestare, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, a e-mailului furnizat instanței administrative la 11 octombrie 2023 de către prefectul de la ÕIsera (Krčmář și alții c. Republica Cehă, nr. 35376/97, § 42, 3 martie 2000)
Publié le 3 mars 2025
Requête n
o
22222/24
Ibrahim CAMARA
contre la France
introduite le 26 juillet 2024
communiquée le 10 février 2025
La requête concerne
le droit à l’hébergement d’urgence.
Le 22 novembre 2021, la commission de médiation de l’Isère reconnut le requérant – un ressortissant guinéen – comme prioritaire et devant être accueilli dans une structure d’hébergement, un logement de transition ou une résidence hôtelière à vocation sociale, dans un délai maximum de six
semaines (soit le 3 janvier 2022).
Par une ordonnance du 10 mars 2022, le juge des référés du tribunal administratif de Grenoble constata une carence fautive de l’État et enjoignit au préfet d’assurer, sous astreinte, l’hébergement du requérant avant le 30
avril 2022. En l’absence de proposition d’hébergement, l’intéressé saisit le tribunal administratif d’un recours en indemnisation des préjudices subis.
Le 11 octobre 2023, près de quarante minutes avant l’audience, le préfet déposa au tribunal un courriel du même jour, envoyé par le Service intégré d’accueil et d’orientation (SIAO-115) de l’Isère à la préfecture, selon lequel un hébergement avait été proposé au requérant le 22 février 2023 mais celui
‑
ci n’y avait pas donné suite.
Par un jugement du 16 novembre 2023, le tribunal administratif accueillit partiellement le recours du requérant. Il considéra que l’intéressé avait reçu une offre d’hébergement qu’il avait refusée, et qu’il n’avait plus contacté le SIAO-115 après le 27 mai 2023. Le tribunal observa que le requérant était en situation irrégulière en France, s’exposant ainsi à la situation dénoncée. Il condamna l’État à verser à l’intéressé un montant total de 1
200
euros au titre des troubles dans les conditions d’existence et du préjudice moral.
La demande d’aide juridictionnelle présentée par le requérant afin de former un pourvoi en cassation devant le Conseil d’État fut définitivement rejetée le 26 mars 2024.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint, d’une part, de l’inexécution de l’ordonnance judiciaire enjoignant au préfet de lui fournir un hébergement d’urgence, et, d’autre part, d’une violation du principe du contradictoire s’agissant de l’impossibilité de commenter et de répliquer au courriel du 11 octobre 2023 – document sur lequel le tribunal administratif s’est fondé pour rendre le jugement. À cet égard, il soutient l’existence d’une erreur sur la personne qui avait reçu une offre d’hébergement. Invoquant l’article 8, le requérant soutient qu’en s’abstenant de l’héberger, l’État a porté atteinte à son intégrité physique et morale dès lors qu’il est contraint de vivre dans la rue.
À l’appui de ses allégations, le requérant produit une attestation du SIAO
‑
115, en date du 26
juillet 2024, selon laquelle aucun hébergement d’urgence n’a pu lui être proposé faute de place disponible.
1.
Les parties sont préalablement invitées à informer la Cour quant au statut légal du requérant sur le territoire français, à l’époque des faits et actuellement, ainsi que quant à sa situation actuelle (son hébergement et ses conditions de vie).
2.
L’inexécution alléguée de l’ordonnance du tribunal administratif de Grenoble du 10 mars 2022 constitue-t-elle une violation de l’article 6 § 1 (
M.K. et
autres c. France
, n
os
34349/18 et 2 autres, §§ 155-164, 8 décembre 2022, et
Camara c. Belgique
, n
o
49255/22, § 110-122, 18 juillet 2023), ainsi que de l’article 8 de la Convention
?
3.
Le requérant a-t-il reçu une offre d’hébergement en février 2023
?
4.
Quelles conséquences peuvent-elles être tirées de l’indemnisation octroyée par le jugement du 16 novembre 2023 sur le maintien de la qualité de victime du requérant
?
5.
A-t-il bénéficié d’une possibilité raisonnable de contester, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, le courriel fourni au tribunal administratif le 11 octobre 2023 par le préfet de l’Isère (
Krčmář et autres c.
République tchèque
, n
o
35376/97, § 42, 3 mars 2000)
?