KHALILOVY c. RUSSIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
KHALILOVY c. RUSSIE (CtEDO, 2017)
Secțiunea a treia Cerere nr. 2373/05 Timur Aydynovich KHALILOV și alții împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 7 noiembrie 2017 într-un comitet format din Luis López Guerra, președinte, Dmitry Dedov, Jolie Schuking, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ: dl Timur Aydynovich Khalilov, dl Marat Aydynovich Khalilov, dl Zaur Aydynovich Khalilov, și părinții acestora, dl Zaur Aydynovich Khalilov (at. Aydyn Akhmedovich Khalilov ( Guvernul rus a fost reprezentat de domnul Matiouchkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, apoi de succesorul său, dl Galperine. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 februarie 2004, poliția a efectuat o percheziție la domiciliul reclamanților și, în urma acesteia, primii și al doilea reclamanți au fost arestați. În aceeași zi, ei au fost interogați ca suspecți și apoi ca acuzați. Procesele- mai târziu au fost informate cu privire la drepturile lor, în special cu privire la dreptul lor de a păstra tăcerea și dreptul lor de a fi asistați de un avocat. Ei indică, de asemenea, că un avocat, M. B., a fost desemnat să-i asiste (mandate (ордер) n 000818 și 000819) și că a fost prezent în cadrul diferitelor acte de anchetă, inclusiv interogările, semnătura sa pe procesele-verbale ale acestora; dimpotrivă, reclamanții susțin că dl B. nu a fost prezent în toate actele de anchetă; în timpul interogatoriilor, primii și al doilea solicitanți au depus mărturie. La 12 februarie 2004, cel de-al treilea reclamant a fost, de asemenea, interogat și a fost informat cu privire la drepturile sale ca suspect și un avocat, M.V., a fost numit să asiste (mandat nr. 033471) la interogatoriu în calitate de suspect. Începând cu 15 aprilie 2004, primul reclamant a fost asistat de un avocat ales de acesta, M. Începând cu 18 mai 2004, al doilea reclamant a fost, de asemenea, asistat de un avocat ales de acesta, dl La 29 mai 2004, primul reclamant, după ce a luat cunoștință de dosarul de la adresa de e-mail, a indicat cu privire la procesul-verbal pe care l-a solicitat pentru retragerea proceselor-verbale ale interogatoriilor sale din 11 februarie 2004 pe motiv că a fost interogat în absența unui avocat. ; a adăugat între B. nu putea reprezenta în același timp primul și al doilea reclamant din cauza diferențelor în ceea ce privește mărturiile acestora. El nu a dat niciun detaliu cu privire la presupusele divergențe. În aceeași zi, dl S. a depus o cerere similară în interesul celui de-al doilea reclamant. La 7 iulie 2004, Curtea Regională din Stavropol (în curtea regională B. a fost acceptat în cadrul procedurii pe baza documentelor oficiale și a cardului său profesional și a eliminat, de asemenea, argumentul potrivit căruia același avocat nu putea reprezenta atât primul, cât și al doilea reclamant, pe care nu l-a identificat în depozițiile acestora, din cauza unor divergențe semnificative de natură să ducă la o astfel de incompatibilitate. La 3 august 2004, Curtea Regională a condamnat primul, al doilea și al treilea reclamant pentru trafic de arme și de substanțe ilicite comise în bandă organizată la 18 ani și jumătate, la cinci ani și, respectiv, la nouă ani de închisoare. Aceasta s-a referit la mărturisirea primului și a celui de-al doilea reclamant al poliției din 11 februarie 2004, la mărturiile complicilor lor și la cele ale polițiștilor și martorilor care au participat la operațiunile de vânzare simulate în scopul confundării vinovaților, la rezultatele percheziției efectuate la domiciliul reclamanților, precum și la dovezile medico-legale. În apelul său, avocatul celui de-al doilea reclamant, M.S., a indicat că absența lui M. B. În timpul interogatoriilor din 11 februarie 2004 a fost confirmată de declarațiile clientului său, precum și de absența documentelor care atestă acceptarea de către avocat a acestui avocat ca apărător. El a repetat că, ținând cont de existența unor divergențe în declarațiile primului și celui de-al doilea reclamant, B. nu i-a putut asista pe amândoi. În cele din urmă, el a reproșat judecătorilor din primă instanță că și-a respins cererea de retragere a proceselor de la data la care clientul său a fost interogat fără a-l fi chemat pe M. B. la bară. La 17 noiembrie 2004, Curtea Supremă Federală (□ Curtea Supremă) A respins recursul primilor trei reclamanți la motive, în special că a fost vorba despre procesul-verbal al instanței regionale, potrivit căruia toate dovezile au fost analizate în mod corespunzător și toate cererile examinate și pe care le-a examinat și pe care nu le-a prezentat, la citirea acestui document, că apărarea a solicitat examinarea unor probe suplimentare sau că aceasta a obiectat la încheierea dezbaterilor. Comisia a constatat că primii și al doilea reclamanți au beneficiat de asistență juridică pe tot parcursul procesului și al procedurii. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (c) din convenție, primul, al doilea și al treilea reclamant se plâng de caracterul inechitabil al procedurii care a condus la condamnarea lor din cauza utilizării mărturisirilor pe care primul și al doilea reclamant le-ar fi făcut în lipsa unui avocat în timpul interogatoriilor lor din 11 februarie 2004. Invocând articolele 3, 6, 8 și 14 din Convenție, cei cinci reclamanți susțin că poliția le-a aplicat abuzuri, denunțând o apreciere greșită a probelor în timpul procesului primelor trei reclamanți și la data percheziției efectuate la domiciliu. Cu privire la încălcarea temeiului articolului 6 din Convenție Primul, al doilea și al treilea reclamant se plâng de o lipsă de echitate a procedurii penale care a dus la condamnarea lor pe motiv că mărturisirea lor, pe care ar fi făcut-o în lipsa unui avocat la 11 februarie 2004, au fost utilizate în scopul condamnării lor. Primul și al doilea reclamant susțin că, deși M B. a fost desemnat pentru a-i reprezenta, iar procesele-închisorile poartă semnătura sa, nu a fost prezent în momentul interogării în cauză. La art. 6 alineatul (1) și la art. 3 litera (c) din convenție, formulat după cum urmează în părțile sale relevante în speță art. 6 Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul în special la (...) să se apere pe sine însuși sau să aibă dreptul de a acorda asistență unui susținător ales de el și, în cazul în care acesta nu are mijloacele de a remunera un apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției la: (...) Argumentele părților Guvernul luptă teza reclamanților, considerând că dreptul lor de a fi asistat de un avocat nu a fost restricționat. Acesta arată că, pe parcursul întregii proceduri, părțile interesate au fost reprezentate de avocații la alegerea lor și că au avut posibilitatea de a contesta probele aflate în întreținere și de a solicita audierea martorilor cu descărcare de gestiune, ceea ce instanțele interne le-ar fi acordat. În cele din urmă, menționează că constatarea vinovăției celor interesați nu s-a bazat doar pe mărturisirea lor, ci și pe faptul că aceaceasta a fost confirmată de toate celelalte dovezi. Reclamanții susțin că, pe parcursul întregului proces și al procesului, au solicitat retragerea dosarului procesului-verbal al interogatoriilor primului și celui de-al doilea reclamant din 11 februarie 2004 pe motiv că M era absent în cursul acestor interogatorii. Ei spun apoi că, chiar presupunând că acesta a fost prezent, el nu avea dreptul să-i reprezinte pe amândoi din cauza divergențelor în declarațiile lor. Cu toate acestea, ei nu precizează natura acestor divergențe sau măsura în care acestea ar fi afectat apărarea lor ulterioară. În cele din urmă, ei susțin că nu au consimțit să fie asistați de către M. Evaluarea Curții Curtea reamintește că, în timp ce Convenția garantează în art. 6 alineatul (1) dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează în același timp eligibilitatea probelor sau aprecierea acestora, materie care intră în principal sub incidența dreptului intern și a instanțelor naționale (Schenk c. Elveția, 12 iulie 1988, § 46, seria A n 140, și García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDH 1999 I). În speță, Curtea arată că dosarul conține un document oficial care îl desemnează pe M ca apărător al primului și al celui de-al doilea reclamant și că toate procesele- Cu toate acestea, din dosar nu reiese că reclamanții, asistați de avocații la alegerea lor, au încercat să inițieze proceduri disciplinare sau penale în această privință (Hovanesian c. Bulgaria, n 31814/03, § 27, 21 decembrie 2010; Galstyan c. Armenia, n 26986/03, § 76, 15 noiembrie 2007 și Saranchov c. Ucraina, 2308/06, § 54, 9 iunie 2016). În aceste circumstanțe, Curtea nu vede niciun motiv pentru a contesta documentele prezentate în fața sa. Pe de altă parte, Curtea nu poate decât să sublinieze comportamentul inconsecvent al primului și al celui de al doilea reclamant și formulările ambigue utilizate în diferitele lor cereri pe parcursul procedurii interne și al procedurii în fața Curții, în care acesta reproșează dlui M. mai devreme decât să fi fost absent în timpul interogatoriului lor din 11 februarie 2004, atunci când le-a reprezentat pe amândouă în ciuda diferențelor dintre ele, dar nu a explicat niciodată în declarațiile lor respective, atunci când a furnizat prestații de o calitate insuficientă. În aceste condiții, Curtea consideră că afirmațiile primului și celui de al doilea reclamant privind restricțiile nejustificate ale dreptului lor de a avea acces la un avocat în cursul interogatoriilor din 11 februarie 2004 nu pot fi considerate ca fiind stabilite. Având în vedere această concluzie, nu este necesar să se examineze dacă litigiul întemeiat pe aceleași fapte formulate de cel de-al treilea reclamant este admisibil. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins, în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din convenție. În ceea ce privește celelalte obiecții ridicate de cei cinci reclamanți, ținând cont de ansamblul elementelor de care dispune și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu evidențiază nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, aceste obiecțiuni trebuie respinse, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 30 noiembrie 2017. Fatoș Arac