CASE OF UĞURLU AND OTHERS v. TURKEY

Reclamanții sunt resortisanți turci, ale căror date de naștere și locuri de reședință sunt prezentate în apendice. Toţi deţin planuri de teren situate în diferite oraşe din Turcia. În urma planurilor locale de dezvoltare a terenurilor, planurile de teren ale reclamanților au fost desemnate în vederea utilizării publice. Ulterior, plângând de scăderea valorii pieței terenurilor și de incertitudinea pe termen lung cu privire la soarta plăților lor de terenuri, reclamanții au inițiat proceduri de compensare în fața instanțelor civile. În cadrul procedurii privind terenurile lor, reclamanții au prezentat judecata dată de Camera Plenară a Curții de Casație (diviziunile civile, numărul E.2004/5-555 K.2005/17) instanțelor interne și au afirmat că, în conformitate cu această decizie, cererile lor de compensare trebuie acceptate.

În diferite date între 2007 și 2010, cererile respective de compensare ale reclamanților au fost respinse de către instanțele interne din cauza faptului că parcelele lor de teren nu au fost de fapt confiscate de autoritățile. În hotărârile lor, nici instanțele de primă instanță, nici a cincea divizie civilă a Curții de Casație, care au examinat afirmațiile reclamanților privind cassarea, nu au exprimat motivele pentru care au ajuns la o concluzie diferită de Curtea plenară de cassare. Detaliile procedurii se pot găsi în tabelul adăugat.

4. The applicants are Turkish nationals, whose dates of birth and places of residence are shown in the appendix. They all own plots of land located in different cities of Turkey. 5. Following local land development plans, the applicants’ plots of land were designated for public use. Subsequently, complaining about the decrease in the market value of the land and the long-term uncertainty about the fate of their plots of land, the applicants initiated compensation proceedings before the civil courts. 6. During the proceedings relating to their land, the applicants submitted the decision given by the Plenary Chamber of the Court of Cassation (civil divisions, numbered E.2004/5-555 K.2005/17) to the domestic courts and asserted that according to this decision their compensation claims had to be accepted.

7. On various dates between 2007 and 2010, the applicants’ respective claims for compensation were dismissed by the domestic courts on the ground that their plots of land were not actually seized by the authorities. In their decisions, neither the courts of first instance nor Fifth Civil Division of the Court of Cassation, which examined the applicants’ claims on cassation, expressed any reason as to why they had reached a different conclusion from the plenary Court of Cassation. 8. The details of the proceedings may be found in the appended table.