SEMIRAMIS c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
SEMIRAMIS c. FRANCE (CtEDO, 2017)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 65058/09 Semiramis împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află la 14 noiembrie 2017 într-un comitet compus din Mārti.š Mits, președinte, André Potocki, Latif Hüseynov, judecători, și Anne-Marie Dougin, graffière de secțiune f.f., având în vedere cererea formulată anterior la 3 decembrie 2009, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanta este o societate civilă imobiliară de drept francez cu sediul social la Boutigny-sur-Essonne. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Bouzidi, avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta a fost proprietarul unui teren agricol situat în Massy. După o anchetă publică prealabilă, prefectul de la Decembrie 2005 un decret de declarare a interesului public achizițiile necesare pentru realizarea unei zone de amenajare concertată (ZAC), precum și lucrările de amenajare aferente. Prin decretul din 3 mai 2006, afișat la primăria Massy și publicat într-un ziar, prefectul a dispus o anchetă separată (în vederea stabilirii parcelelor de teren care urmează să fie achiziționate) și a desemnat un comisar Anchetator. Proprietarii în cauză au fost notificați cu privire la depunerea dosarului de investigație parcelară. Registrul de anchetă a fost deschis la primăria din Massy în perioada 1-23 iunie 2006. Comisarul investigator a emis un aviz favorabil la 20 iulie 2006 și, la 4 august 2006, subprefetul a transmis dosarul de anchetă la prefect cu aviz favorabil. La 10 septembrie 2007, prefectul a adoptat un decret prin care declarase imediat cese cesibile terenurile în cauză. La aceeași dată, el a sesizat judecătorul cu privire la exproprierea departamentului de la Prin ordonanța din 11 februarie 2008, judecătorul de la mail expropriere, după verificarea dosarului, ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... La 13 iunie 2008, recurenta a formulat un recurs împotriva acestei ordonanțe. Pe lângă încălcarea a două articole din Codul de proprietate, aceasta ridica încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, pe motiv că ordonanța fusese pronunțată fără ca aceasta să fi fost chemată să prezinte sau să își prezinte observațiile și cita Hotărârea Ravon și alții c. Franța 18497/03, 21 februarie 2008). Prin Hotărârea din 3 iunie 2009, Curtea de Casație a respins recursul, în următoarele cuvinte: Prevăzut (...) că judecătorul de la a expropriere care emite ordonanța sa de transfer al dreptului de proprietate asupra unor proprietăți imobiliare sau al unor drepturi imobiliare reale desemnate de un stat paricelar pe care o are nu are competența de a modifica viza unei declarații de interes public și a unui decret de cesibilitate care poate face obiectul unor acțiuni contradictorii în fața instanței administrative, se limitează să constate, înainte de a pronunța exproprierea, că dosarul pe care l-a transmis prefectul este constituit în conformitate cu dispozițiile art. R. 12-1 din Codul de proprietate; că procedura în fața acestui judecător face obiectul unui control ulterior al Curții de Casație care prezintă garanțiile prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție (...) și la art. 1 din Protocolul adițional la această convenție. 10. Recurenta nu a indicat dacă a sesizat instanțele administrative de recurs împotriva declarației de interes public și a declarației de cesibilitate (punctele 3 și 6 de mai sus). Aceasta nu a dat mai multe detalii cu privire la procedura ulterioară și la la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Procedura de expropriere 11. Procedura de expropriere constă dintr-o etapă administrativă și dintr-o etapă judiciară în două etape. În timpul fazei administrative, prefectul adoptă succesiv și după efectuarea anchetelor publice un decret care declară de interes public proiectul în cauză (declarație de interes public - DPU) și un decret de cesibilitate, notificat proprietarilor, care desemnează fiecare dintre parcelele care urmează să fie expropriere. Aceste două acte pot face obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanței administrative 12. La sfârșitul fazei administrative, prefectul transmite instanței judecătorești competente din statul membru de drept un dosar care trebuie să conțină în mod obligatoriu anumite documente (articolul R 12-1 din Codul de proprietate [1] , denumit în continuare codul). Judecătorul/judecătorul/judecătorul/judecătorul/judecătorul/judecătorul/judecătorul/judecătorul/judecătorii/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedurantul/procedura/procedura/procedura/exproprietatea/exproprietatea/exproprierea/exproprierea/exproprierea/expropriația după efectuarea unui anumit număr de verificări (inclusiv prezența/exembriul/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/procedura/exul/procedura/exul/exul/exul/exul/procedura/procedura/procedurantulul/procedura/procedura/procedura/procedura/exul/procedura/exul/exul/exul/exul/exul/procedurile/exul/exul/procedurile/procedurile/procedurile/procedurile/exul/procedurile/procedurile/procedurile/procedurile/procedurile/procedurile/procedura/procedurile/procedurile/pro-ta-ta-ta-ta-ta/pro-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta-ta- 14. Ordinul de expropriere cu privire la transferul de proprietate. Aceasta este adoptată fără ca părțile să fie chemate și fără audiere publică. Ea poate fi atacată numai prin acțiunea în casare și numai pentru incompetență, exces de putere sau viciu de formă (articolul L. 12-5 din Cod). Cu toate acestea, Curtea de Casație a precizat, în raportul său anual pentru anul 2001, că o concepție foarte largă a acestor cazuri de deschidere îi permite să-și exercite controlul asupra celui pe care îl cunoaște judecătorul de expropriere în materie de transfer de proprietate. 15. Ultima etapă a procedurii de expropriere constă în stabilirea dreptului de proprietate, care intră în sfera de competență a instanței de expropriere. Procedura este contradictorie și duce, după transport la fața locului, la schimburi de memorii între proprietarul expropriat, autoritatea expropriantă și comisarul guvernului. Hotărârea prin care se stabilește încuviințarea poate face obiectul unui apel în fața instanței judecătorești (în afara camerei de judecată a instanței judecătorești) și în arest al acesteia din urmă din urmă într-un recurs în casation. 16. În cazul în care instanța administrativă este sesizată cu privire la o acțiune împotriva DUP sau la o cale de atac împotriva cesibilitatei (a se vedea punctul 11 de mai sus), instanța judecătorească a statului membru în cauză sau Curtea de Casație, în cazul în care aceasta a fost sesizată cu un recurs cu privire la o hotărâre cu privire la un ordin de expropriere (a se vedea Cass. civ., 23 mai 2012, Bull. 2012 III n 8317). În caz de anulare a DUP sau a unei landuri de cesibilitate printr-o hotărâre definitivă a instanței administrative, orice expropriet poate sesiza instanța judecătorească cu privire la expropriere pentru a face să se constate că ordinul de expropriere este lipsit de temei juridic (articolul L. 12-5 din Cod) și pentru a solicita restituirea bunurilor sale sau, în cazul în care nu este posibil, o despăgubire. Decizia Consiliului Constituțional din 16 mai 2012 18. La 15 martie 2012, Consiliul Constituțional a fost sesizat de către Curtea de Casație cu privire la o chestiune prioritară de constituționalitate referitoare la conformitatea cu articolul L. 12-1 din Codul laxismului expropriere cu drepturile și libertățile garantate de Constituție, în special dreptul la un proces echitabil și principiul contradictoriu 19. Prin decizia din 16 mai 2012, Consiliul Constituțional a declarat că este în conformitate cu Constituția art. L. 12-1 menționată anterior, în următoarele cuvinte: ;că această ordonanță se face pe baza documentelor care atestă că formalitățile prevăzute în capitolul 1 din titlul 1 al părții legislative a Codului de proprietate (...), referitoare la declarația de interes public și la caracterul obligatoriu, au fost îndeplinite, ; ca ordonanța de expropriere să trimită în posesie ordinul de expropriere, sub rezerva respectării dispozițiilor privind stabilirea și plata indemnizațiilor menționate anterior, pe de o parte, că instanța de expropriere nu pronunță ordonanța de transfer al proprietății decât după ce a fost constatată în mod legal utilitatea publică ; că declarația de interes public și landurile de cesibilitate prin care se stabilește lista parcelelor sau a drepturilor reale imobiliare care urmează să fie expropriate pot fi contestate în fața instanței administrative ; că judecătorul de lal'expropriere se limitează la a verifica dacă dosarul pe care i l-a transmis autoritatea expropriantă este constituit în conformitate cu cerințele codului de proprietate (...) ; că ;că, pe de altă parte, ordonanța prin care instanța de proprietate stabilește acțiunile de expropriere are loc la încheierea unei proceduri contradictorii și poate face obiectul unei căi de atac În ceea ce privește, pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile contestate, ordonanța trimite în posesie ordinul de expropriere, sub rezerva respectării dispozițiilor (...) din Codul de proprietate (...) privind stabilirea și plata despăgubirilor și a articolului (...) privind condițiile de posesie; în plus, în conformitate cu al doilea paragraf de la articolul L. 12-5 din același cod: În cazul în care o hotărâre definitivă a judecătorului administrativ a declarației de interes public sau a landului de cesibilitate este anulată, orice expropriet poate face să se constate de către instanța de proprietate că ordonanța de transfer de proprietate este fără temei legal Cu toate acestea, rezultă din toate cele de mai sus că dispozițiile contestate nu încalcă nici cerințele art. 16 și nici cele de la art. 17 din Declarația din 1789 (...) GRIFS 20. Citând mutatis mutandis hotărârea Ravon și altele c. Franța 18497/03, 21 februarie 2008), recurenta se plânge că ordonanța de expropriere a fost pronunțată fără ca aceasta să fi fost chemată sau pe care și-a putut prezenta observațiile, judecătorul de expropriere care a acționat numai la vederea dosarului transmis de către prefect. respectarea principiului contradictoriei și a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, precum și a articolului 1 din Protocolul nr. 21 din Protocolul nr. Curtea consideră că este necesar să se examineze acest aspect în conformitate cu art. 6 alineatul (1), ale cărui dispoziții relevante sunt astfel redactate Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 23. În primul rând, Curtea consideră că art. 6 alineatul (1) se aplică în speță, în măsura în care este vorba despre o ordonanță de expropriere care implică un transfer de proprietate și care este, prin urmare, decisiv pentru un drept de caracter civil, chiar dacă instanța de expropriere nu este chemată în acest stadiu să rețină o Jurisprudența Curții în ceea ce privește respectarea principiilor contradictoriei și a egalității armelor a fost amintită în Hotărârea Regener Republica Cehă ([GC], n 35289/11, § 71, 19 septembrie 2017), în următoarele cuvinte: Dreptul la un proces contradictoriu implică posibilitatea părților de a lua cunoștință de observațiile sau de dovezile prezentate de cealaltă parte și de a putea discuta acest lucru (a se vedea, printre altele, Fitt c. Regatul Unit [GC], n 29777/96, § 46, CEDH 2000 II; Prikyan și Angelova c. Bulgaria, n 44624/98, § 40, 16 februarie 2006 Čepek c. Republica Cehă, 9815/10, § 44, 5 septembrie 2013). Acest principiu este valabil pentru observațiile și documentele prezentate de părți, dar și pentru cele prezentate de un magistrat independent, cum ar fi comisarul guvernului (în prezent raportor public) (Kress c. Franța [GC], n 39594/98, CEDO 2001-VI), de o administrație (Krčmář și alte Republica Cehă, n 35376/97, 3 martie 2000) sau de instanța care a pronunțat hotărârea pronunțată (Nideröst-Huber c. Elveția , 18 februarie 1997, Rec., 1997 I). În ceea ce privește principiul egalității armelor, Curtea amintește că acest principiu, care este unul dintre elementele noțiunii mai largi de proces echitabil, impune un echilibru corect între părți : Fiecare trebuie să aibă posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care nu o pun într-o situație de dezavantaj net față de adversarul său (a se vedea, de exemplu, Matyjek c. Polonia, n 38184/03, § 55, 24 aprilie 2007 Nikolova și Vandova c. Bulgaria, n 20688/04, § 91, 17 decembrie 2013 25). Curtea observă în primul rând că, spre deosebire de alte cauze de care a avut nevoie în materie de expropriere (Yvon c. Franța, n 44962/98, CEDH 2003 V și Roux c. Franța, n 16022/02, 25 aprilie 2006), în speță, nu se pune nicio problemă de egalitate a armelor, în măsura în care, astfel cum prevede Codul, judecătorul de la mai sus a adoptat ordinul de expropriere fără ca nici una dintre părți să nu fie ascultată și să nu poată prezenta observații (a se vedea punctele 13-14 de mai sus). 26. Curtea arată apoi că procedura de expropriere cuprinde mai multe etape. care nu pot fi disociate: o fază administrativă prealabilă, în cadrul căreia prefectul transmite dosarul judecătorului de expropriere ; o primă etapă judiciară în care judecătorul, după ce a verificat că dosarul conține toate documentele necesare și că au fost îndeplinite toate formalitățile, Prin urmare, Curtea consideră că - spre deosebire de situația cu care a fost sesizată în hotărârea Ravon menționată anterior (§ 32) - adoptarea ordonanței de expropriere nu poate fi detașată din ansamblul procedurii de expropriere, pe care trebuie să o aprecieze în ansamblul său, așa cum a făcut Consiliul Constituțional (punctul 19 de mai sus). 28. Ea observă că, în faza administrativă prealabilă a procedurii, atât DUP, cât și .. ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. În primul rând, Curtea arată că, în prezenta cauză, instanța nu se referă la accesul la o instanță, ci la respectarea principiului contradictoriei. Or, recurenta nu susține că Curtea de Casație nu va lua o hotărâre în conformitate cu cerințele articolului 6 alineatul (1) și, în special, cu caracterul contradictoriu al procedurii. 30. Pe de altă parte, este necesar să se menționeze că: în cazul unei căi de atac în fața instanței administrative împotriva DUP sau a instanței administrative a cesibilitatei, instanța de expropriere sau Curtea de Casație suspendă acțiunea (punctul 16 de mai sus) și că ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 31. În plus, procedura de stabilire a dreptului de proprietate este ea însăși contradictorie, generând schimburi de interese între părți și hotărârea adoptată la sfârșitul acesteia (punctul 15 de mai sus). În plus, Curtea observă că reclamanta nu a dat nicio informație, nici cu privire la acțiunile pe care le-a putut formula în fața instanței administrative, nici cu privire la procedura ulterioară. 33. El înseamnă că cererea este în mod vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 7 decembrie 2017. Anne-Marie Dougin Mārti au efectuat o nouă codificare a părților legislative și de reglementare ale codului, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2015.