CtEDO 16.01.2007 Auto

AFFAIRE EISENCHTETER c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
16.01.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE EISENCHTETER c. FRANCE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CAUZA EISENCHTETER c. FRANȚA (solicitarea nr. 17306/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 ianuarie 2007 DEFINIF 16/04/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Eisenchteter c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii. Cabral Barreto președinte J.-P. Costa Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni Fura-Sandström, Popović, judecători și Dolle, graffière de secțiune După ce ați deliberat în camera consiliului la 12 decembrie 2006, renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura A la originea cauzei este o cerere (n 17306/02) îndreptat împotriva Republicii Franceze și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul și Maurice și Alison Eisenchteter ( E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții se plângeau în special de lipsa de echitate a procedurii în fața Consiliului de Stat. La 7 iunie 2006, Curtea a decis să comunice guvernului litigiul întemeiat pe prezența sau participarea comisarului guvernului la deliberările Consiliului de Stat. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (3), Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Reclamanții s-au născut în 1929 și, respectiv, 1938 și au locuit în Darois (Franța). Între 1990 și 1992, reclamanții au dobândit mai multe parcele în satul Crucii, pe care au decis să construiască două case de locuit pe două terenuri învecinate. Ei au solicitat permisele de construcție de la primarul comunei Ille d at .Yeu care, în conformitate cu articolul L. 146 4 (II) din Codul urbanismului [1] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În cadrul ședinței sale din 8 noiembrie 1996, Comisia departamentală a siturilor, prezidată de prefect, a emis un aviz nefavorabil construcției, pe motiv că proiectul de construcție a reclamanților ar duce la întinderea satului La Croix vers Prin decizia din 16 decembrie 1996, prefectul a refuzat să-i dea primarului autorizația de urbanizare, pe motiv că aceste proiecte prevăzute la marginea drumului, de la Cruce la Vârful Corbilor, ar favoriza extinderea difuzării de-a lungul acestei căi până la contactul spațiilor sensibile 10. Cu toate acestea, prin două decrete din 20 martie 1997, primarul a acordat reclamanților cele două permise de construcție. La 3 aprilie 1997, prefectul Vendée a înaintat aceste hotărâri Tribunalului Administrativ din Nantes în vederea anulării lor. 11. Prin două hotărâri din 7 iulie 1998, Tribunalul Administrativ, pe baza articolului L. 146-4 (II) menționat anterior din Codul urbanismului, reamintește că această dispoziție era aplicabilă în cazul Ile d a yeu, și a anulat primarul, în special pe motiv că acesta din urmă comitea o eroare de drept în ce privește acordarea autorizației, în pofida refuzului de autorizare întemeiat emis de prefect. Tribunalul a considerat că faptul că planul de ocupare a terenurilor în vigoare la data eliberării permisului de construcție a autorizat construcția pe terenurile în cauză nu are nicio influență asupra legalității permisului, în măsura în care normele planului nu puteau avea ca efect încălcarea dispozițiilor legislative ale Codului de urbanism. Tribunalul a considerat, de asemenea, că terenurile făceau parte dintr-o zonă neurbanizată, în sensul dispozițiilor menționate mai sus din Codul de urbanism, că construcția lor ar fi avut ca efect favorizarea mai departe a urbanizării unui sit înscris și că prefectul avea, prin urmare, dreptul de a refuza autorizația în cauză. 12. Prin două cereri din 24 august 1998, reclamanții au sesizat Curtea Administrativă a Nantes de recurs în anulare a hotărârilor din 7 iulie 1998 și au solicitat respingerea deferitorului prefectal 13. Prin Hotărârea din 3 noiembrie 1999, Curtea Administrativă de Apel și-a alăturat acțiunile și le-a respins, pe motiv că construcțiile avute în vedere de solicitanți constituiau o extindere limitată a procesului de urbanizare prevăzut la art. 146-4 (II) din Codul urbanismului, care nu putea fi autorizat decât cu acordul prefectului, și că, având în vedere refuzul de autorizare al acestuia din urmă, primarul comunei era obligat să refuze permisele de construcție. Pe de altă parte, Curtea a judecat în mod inechitabil motivele reclamanților reținuți dintr-o eroare de fapt, dintr-o eroare de apreciere și dintr-o deviere de putere din partea prefectului, precum și din consultarea neregulamentară a Comisiei pentru situri 14. Reclamanții au sesizat Consiliul cu privire la un recurs în recurs împotriva acestei hotărâri, invocând în special lipsa motivării hotărârii și eroarea de drept comisă de Curte, în special în măsura în care a considerat că mijloacele lor provin din consultarea Comisiei pentru situri și din aplicarea inexactă a dispozițiilor relevante din Codul urbanismului. De asemenea, aceștia și-au reiterat cererea de respingere a defunctului prefectului, precum și condamnarea la plata a 40 000 de franci francezi (FRF) (sau 6 097,56 EUR (EUR) 15. Reclamanții au explicat că, în cadrul ședinței de ședință a Tribunalului din 12 octombrie 2001, au solicitat avocatului lor să depună o notă în mod deliberat ca răspuns la concluziile comisarului pentru guvern și pe care avocatul l-a refuzat, indicând că acest lucru nu era necesar pentru a depune o astfel de notă în fața adunării de judecată și că acest lucru ar fi contraproductiv 16. Prin Hotărârea din 26 octombrie 2001, Consiliul a dat un ordin judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecătoresc judecător judecătoresc judecător judecătoresc judecător judecător judecătoresc judecător judecător judecătoresc judecător judecător judecător judecător judecător judecător judecătoresc judecător judecător judecător judecător judecător judecător judecător judecător judecător judecător judecător judecător , aplicarea împotriva acestora împotriva dispozițiilor art. L. 146 4 din Codul de Justiție Administrativă, instanța a comis o eroare de drept. Rezolvarea cauzei pe fond în temeiul articolului L. 821 din Codul de Justiție Administrativă, Consiliul d ; în cazul în care unele clădiri sunt situate între satul Crucii și una dintre laturile terenului [reclamanților], aceste construcții dispersate nu constituie o aglomerare ; (i) , deoarece urbanizarea planificată nu este în continuare în conformitate cu o . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere că primarul a fost, prin urmare, obligat să refuze eliberarea permiselor de construcție solicitate; că Legea privind zonele de coastă II - extinderea limitată a spațiilor din apropierea țărmului sau a malurilor zonelor de apă interioare menționate în art. 2 din Legea nr. 86-2 din 3 ianuarie 1986 menționată anterior trebuie să fie justificată și motivată, în planul local de urbanism, conform unor criterii legate de configurația locurilor sau de organizarea activităților economice care necesită apropierea imediată a apei. Cu toate acestea, aceste criterii nu se aplică în cazul în care urbanizarea este conformă cu dispozițiile unui sistem de coerență teritorială sau ale unui sistem de amenajare regională sau compatibil cu cele ale unui sistem de punere în valoare a mării. În absența acestor documente, urbanizarea poate fi realizată cu acordul reprezentantului statului în departament. Acest acord este dat după ce municipalitatea și-a motivat cererea și după ce Comisia departamentală a siturilor a evaluat impactul asupra naturii al PRIVIND VIOLAȚIA ÎN CURSUL ARTICOLULui 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA PRIVIND ÎNDEPLINIREA PROCEDURII 17. Reclamanții susțin că procedura în fața Consiliului nu a fost echitabilă, din cauza lipsei de comunicare înainte de a ține seama de concluziile comisarului pentru guvern și pentru a-i obliga să răspundă în instanță, precum și din cauza faptului că a avut cuvântul în ultimă instanță. Ei pun în discuție imparțialitatea sa și se plâng de ceea ce a asistat la deliberări. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide, (...) contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, (...) în ceea ce privește necomunicarea prealabilă a concluziilor comisarului guvernului și la necomunicarea prealabilă a concluziilor comisarului guvernului și la faptul că trebuie să răspundă în instanță Cu privire la admisibilitate 18. Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia un solicitant nu poate beneficia de dreptul la egalitate de arme recunoscut prin art. 6 alin. (1) din Convenție, dreptul de a primi, în prealabil în instanță, concluzii care nu au fost aduse la cunoștința celeilalte părți la instanță, nici raportorului, nici judecătorilor formațiunii de judecată (Nideröst Huber c. , Hotărârea din 18 februarie 1997, Rec., 1997, p. Reinhardt și Slimane-Kaid c. Franța (hotărârea din 31 martie 1998, Rec. 1998-II), nu se contestă faptul că, în cadrul procedurii în fața Consiliului de Stat, avocații care doresc să facă acest lucru pot solicita comisarului guvernului, înainte de a ajunge la tribunal, sensul general al concluziilor sale. Nu se contestă nici faptul că părțile pot să răspundă, printr-o notă deliberată, concluziilor comisarului guvernului, ceea ce permite și este esențial pentru Curte să contribuie la respectarea principiului contradicției. În cele din urmă, în cazul în care comisarul guvernului ar invoca oral, în cadrul ședinței de judecată, un motiv care nu a fost invocat de părți, președintele completului de judecată ar amâna cauza pentru a permite părților să dezbată cazul (Kress, § 76, Farange S.A. c. Franța, nr. 77575/01, § 26, 13 iulie 2006). În prezenta cauză, reclamanții indică faptul că avocatul lor nu a depus o notă în mod deliberat pe motivele pe care mai degrabă nu ar fi trebuit să le facă în fața adunării Consiliului de Stat și că aceasta ar fi fost contraproductiv. Prin urmare, Curtea nu poate decât să constate că lipsa de depunere a unei note în mod deliberat rezultă dintr-o alegere a consiliului reclamanților. 21. Pe de altă parte, Curtea nu pune în discuție, în speță, niciun element de natură să pună la îndoială imparțialitatea comisarului guvernului. 22. Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt în mod vădit nefondate și trebuie să fie respinse în temeiul articolului 35 alineatele (3) și (4) din convenție. Cu privire la prezența comisarului guvernului la deliberările Consiliului de Stat privind admisibilitatea 23. Curtea constată că nu există niciun alt motiv întemeiat în mod vădit, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 24. Guvernul precizează că acțiunea reclamanților a fost ascultată în fața Consiliului de la . noiembrie 2001 trăgând de concluziile din Hotărârea Kress citată anterior și reamintind că comisarul guvernului putea participa la deliberări fără a lua cuvântul. Având în vedere intervenia recentă a hotărârii Martinie c. Frana ([GC], nr 58675/00, § 53 CEDH 2006 ...), Guvernul indică faptul că se înmânează înțelepciunii Curii. 25. Curtea amintește că a statuat în Hotărârea Martinie faptul că, împreună cu dispozitivul de pronunțare a unei hotărâri judecătorești, [citirea faptelor cauzei, a argumentelor prezentate de părți și a motivelor reținute de Curte arată în mod clar că, în hotărârea Kress (...), Tribunalul condamnă numai prezența comisarului guvernului la deliberare, indiferent dacă aceasta este Prin urmare, Curtea a concluzionat că, în speță, încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție a avut loc ca urmare a prezenței comisarului guvernului în deliberarea Consiliului de Stat. II. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 LA CONVENȚIE 27. Reclamanții denunță o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietăților lor, din cauza refuzului instanțelor interne de a le recunoaște, în temeiul legii de coastă În opinia lor, dreptul de a construi pe terenuri pe care le-au dobândit ca construibile, în timp ce acest refuz nu a fost întemeiat pe nici un motiv de interes public Ei au avut la dispoziție art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care dispunea de Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 28. Curtea arată că, în principal, în cazul în care au dobândit terenurile, planul de ocupare a terenurilor permitea construirea acestora. 29. Curtea observă totuși că refuzul care le-a fost opus se baza pe dispoziiile din L. 146-4 (II) din Codul de urbanism, care rezultă din Legea din 3 ianuarie 1986, denumită legea privind zonele de coastă (denumită în continuare "legea privind zonele de coastă"). În acest sens, instanțele interne au considerat că normele planului de ocupare a terenurilor nu puteau avea ca efect eșecul dispozițiilor legislative din Codul urbanismului (a se vedea punctul 11 de mai sus). deasupra), indiferent dacă este vorba despre o zonă neurbanizată, în sensul dispozițiilor legii menționate anterior, că construcția ar fi avut ca efect favorizarea mai degrabă a urbanizării difuze a unui sit înregistrat și că, prin urmare, prefectul a refuzat pe bună dreptate autorizația sa. 30. Prin urmare, având în vedere marja de apreciere de care dispun statele în materie de urbanism, Curtea consideră că a fost menținut un echilibru corect între cerințele de interes general și drepturile fundamentale ale reclamanților. 31. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenția. III. CU PRIVIRE LA ALTE VIOLAȚII ALEGATE 32, reclamanții se plâng, invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, de faptul că hotărârea Consiliului de Stat nu ar fi suficient de motivată și delurează o deficiență atât din partea Consiliului de Stat, cât și a Comisiei pentru situri. În cele din urmă, ei consideră că refuzul permiselor de construcție constituie o încălcare a articolului 7 alineatul (1) din Convenție. 33. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă pentru a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a dispozițiilor menționate anterior. 34. În consecință, aceste obiecții sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenția. IV. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită 160 000 EUR (EUR) ca urmare a prejudiciului material pe care l-ar fi suferit și și-ar fi asumat în fața Curții în ceea ce privește privarea de responsabilitate; aceștia plătesc 60 000 EUR din cauza prejudiciului moral. 37. Statul consideră că o constatare a încălcării este suficientă pentru a remedia prejudiciul cauzat de prezența comisarului guvernului în mod deliberat. 38. Curtea nu a constatat o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că a fost suficient reparat de constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenia la care ajunge (Martinia menionată anterior, §59). 40. Guvernul propune alocarea unei sume rezonabile, în limita a 500 EUR, doar pentru cheltuielile suportate în fața Curții. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale și consideră că este rezonabil să se atribuie reclamanților, care nu erau reprezentați de un avocat, suma de 500 EUR. Interese moratorii 42. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție datorită prezenței comisarului guvernului în mod deliberat A spus că constatarea încălcării oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți ca urmare a acestei prezențe A spus că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 500 EUR (cinci cenți) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 16 ianuarie 2007 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Dolle Cabral Barreto Grefier Președinte [1] Issu din 3 ianuarie 1986 (denumită în continuare "Legea Litual")

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-01-16
0,96
AFFAIRE SEIDEL c. FRANCE (N°3)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SEIDEL c. FRANCE n o 3 (Requête n o 21764/03) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2007 DÉFINITIF 16/04/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2006-06-20
0,95
AFFAIRE MALQUARTI c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MALQUARTI c. FRANCE (Requête n o 39269/02) ARRÊT STRASBOURG 20 juin 2006 DÉFINITIF 20/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2006-11-28
0,95
AFFAIRE FLANDIN c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FLANDIN c. FRANCE (Requête n o 77773/01) ARRÊT STRASBOURG 28 novembre 2006 DÉFINITIF 28/02/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2007-10-18
0,95
AFFAIRE ASNAR c. FRANCE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ASNAR c. FRANCE (Requête n o 12316/04) ARRÊT STRASBOURG 18 octobre 2007 DÉFINITIF 18/01/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2006-04-11
0,95
AFFAIRE BRASILIER c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BRASILIER c. FRANCE (Requête n o 71343/01) ARRÊT STRASBOURG 11 avril 2006 DÉFINITIF 11/07/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
Sursă