KARUYEV v. RUSSIA

Comunicat la 16 noiembrie 2017 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 4161/13 Dmitriy Sergeyevich KARUYEV împotriva Rusiei depusă la 30 noiembrie 2012 OBIECTUL CAUZĂRII Reclamantul este un național rus care s-a născut în 1992 și trăiește în Cheboksar. Cererea se referă la procedurile de infracțiune administrativă împotriva reclamantului. La 6 mai 2012, reclamantul, împreună cu alte persoane, a organizat un eveniment care a considerat o „performanță politică”: au instalat un portret al nou-elesului președinte Putin în sala Oficiului de Recepție Publică a Primului Ministru din Cheboksar, Republica Chuvashiya, și au pus două carnații lângă el, parodiand tradiția rusească de a lăsa un număr egal de flori lângă imaginea unei persoane decedate, pentru a simboliza așteptările lor cu privire la sfârșitul domniei Putinului.

La aproximativ 30 de minute de la începutul performanței, reclamantul s-a sculat intenționat la portret. Patru ore mai târziu, el a fost arestat și adus la o secție de poliție unde a fost elaborat un raport de infracțiune administrativă sub acuzația de conduită mici (art. 20.1 § 1 din CAO). Instanțele interne au considerat că reclamantul este vinovat din cauza faptului că acțiunile sale „au demonstrat nerespectul clar față de societatea cetățenilor dintre care ... au ales șeful statului lor - Președintele Putin” și l-au condamnat la 15 zile de închisoare. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare garantat de art. 10 din Convenție? În special, a existat o „necesitate de presă socială” de a institui procedurile administrative împotriva reclamantului?

A avut o sancțiune administrativă sub formă de 15 zile de închisoare impuse reclamantului un efect de răcire nedorit asupra expresiei publice (a se vedea Tatár și Fáber c. Ungaria , nr. 2605/08 și 26160/08, § 41, 12 iunie 2012)? Instanțele interne au dat motive relevante și suficiente pentru justificarea presupusei interferențe cu dreptul reclamantului la libertate de exprimare? Au aplicat standarde care sunt conforme cu principiile prevăzute în art. 10 din Convenție? S-au bazat pe o evaluare acceptabilă a faptelor relevante (a se vedea OOO Izdatelskiy Tsentr Kvartirnyy Ryad c. Rusia , nr. 39748/05, § 46, 25 aprilie 2017, și Terentyev c. Rusia , nr. 25147/09, § 24, 26 ianuarie 2017)?

Communicated on 16 November 2017

THIRD SECTION

Application no. 4161/13 Dmitriy Sergeyevich KARUYEV against Russia lodged on 30 November 2012

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is a Russian national who was born in 1992 and lives in Cheboksary. The application concerns the administrative offence proceedings against the applicant. On 6 May 2012 the applicant together with other persons organised an event which they considered a “political performance”: they installed a portrait of the newly re-elected President Putin in the hall of the Public Reception Office of the Prime Minister in Cheboksary, the Republic of Chuvashiya, and put two carnations next to it, parodying the Russian tradition of leaving an even number of flowers next to a deceased person’s image, to symbolise their expectations of the end of Putin’s rule. Some thirty minutes after the beginning of the performance the applicant intentionally spat at the portrait.

Four hours later he was arrested and brought to a police station where an administrative offence report under the charges of petty disorderly conduct (Article 20.1 § 1 of the CAO) was drawn up. The domestic courts found the applicant guilty as charged for the reason that his actions “had demonstrated blatant disrespect to the society the citizens of which ... had elected the head of their State - President Putin” and sentenced him to fifteen days’ imprisonment. QUESTIONS tO THE PARTIES Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression guaranteed by Article 10 of the Convention? In particular, was there a “pressing social need” to institute the administrative proceedings against the applicant?

Did an administrative sanction in the form of fifteen days’ imprisonment imposed on the applicant have an undesirable chilling effect on public expression (see Tatár and Fáber v. Hungary , nos. 26005/08 and 26160/08, § 41, 12 June 2012)? Did the domestic courts give relevant and sufficient reasons to justify the alleged interference with the applicant’s right to freedom of expression? Did they apply standards which were in conformity with the principles embodied in Article 10 of the Convention? Did they base themselves on an acceptable assessment of the relevant facts (see OOO Izdatelskiy Tsentr Kvartirnyy Ryad v. Russia , no. 39748/05, § 46, 25 April 2017, and Terentyev v. Russia , no. 25147/09, § 24, 26 January 2017)?