AYDOĞAN v. TURKEY

Comunicat la 21 noiembrie 2017 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 42224/06 Hüseyin AYDOδAN împotriva Turciei depusă la 3 octombrie 2006 OBIECTUL CAUZĂ Cererea se referă la refuzul instanțelor interne de a acorda compensații reclamantului pentru pierderea pistachio copacilor săi ulterioare construcției unui baraj. El a introdus o procedură de înregistrare a terenului în numele său în registrul de terenuri. Susținerea sa referitoare la proprietatea terenului a fost respinsă din cauza faptului că termenul de douăzeci de ani de posesie adversă pentru a dobândi terenul în cauză nu a trecut încă. Cu toate acestea, instanța națională a susținut că reclamantul deținea copacii de pe acest teren și a ordonat să facă o astfel de anotare în registrul terenului. În timpul construcției barajului Birecik, copacii reclamantului au fost submerși sub apă. Cererea de compensare a reclamantului pentru de facto expropriarea copacilor săi de către autoritățile a fost respinsă de instanța civilă de primă instanță, care a definit terenul ca un domeniu public și a concluzionat că nu a existat ocuparea ilegală a terenurilor de către administrație. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că necompensarea pierderii copacilor săi constituie o încălcare a dreptului său la proprietate. Întrebări către părți având în vedere anotarea în registrul terenului privind proprietatea de către reclamantul copacilor și art. 19 (12) din Legea privind expropriarea (Legea nr. 2942), reclamantul a avut o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? A existat o ingerință în dreptul reclamantului la bucurarea pașnică a posesiunii sale? În acest caz, având în vedere jurisprudența Curții în cazul lui Vistigš și Perepjolkins c. Letonia ([GC], nr. 71243/01, § 110, 25 Octombrie 2012), în cazul în care a susținut că luarea de bunuri fără plată a unei sume rezonabile legate de valoarea sa ar constitui, în mod normal, o ingerință disproporționată, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale, în sensul articolului 1 din protocol Nr. 1, ca urmare a lipsei de compensare pentru pierderea copacilor pe terenul în cauză?

Communicated on 21 November 2017

SECOND SECTION

Application no. 42224/06

Hüseyin AYDOĞAN

against Turkey

lodged on 3 October 2006

SUBJECT MATTER OF the CASE

The application concerns the refusal of the domestic courts to award compensation to the applicant for loss of his pistachio trees subsequent to construction of a dam.

The applicant owned pistachio trees on an unregistered plot of land. He brought proceedings for the registration of the land in his name in the land registry. His claim relating to the ownership of the land was rejected on the ground that the time-limit of twenty years’ adverse possession to acquire the land in question had not yet elapsed. However, the national courts held that the applicant owned the trees on the said land and ordered to make such an annotation in the land registry.

During the construction of the Birecik dam, the applicant’s trees were submerged under water. The applicant’s compensation request for

de facto

expropriation of his trees by the authorities was rejected by the civil court of first instance, which defined the land as a public domain and concluded that there was no unlawful occupation of the land by the administration.

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 that the authorities’ failure to compensate the loss of his trees constitutes a violation of his right to property.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Having regard to the annotation in the land registry concerning the ownership by the applicant of the trees and Article 19 (12) of the Expropriation Act (Law no.

2942), did the applicant have a possession within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1?

2.

Has there been an interference with the applicant’s right to peaceful enjoyment of his possession?

3.

If so, in view of the Court’s jurisprudence in the case of

Vistiņš and

Perepjolkins v. Latvia

([GC], no. 71243/01, § 110, 25

October 2012), where it held that the taking of property without payment of an amount reasonably related to its value would normally constitute a disproportionate interference, has there been a violation of the applicant’s right to peaceful enjoyment of his possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol

No. 1, as a result of the lack of compensation for the loss of trees on the land in question?