CtEDO 04.10.2017 Auto

ALYAMAÇ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.10.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ALYAMAÇ c. TURQUIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 4 octombrie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 4562/12 Abdullah Șuayp ALYAMAÇ împotriva Turciei introdusă la 13 decembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Abdullah Șuayp Alyamaç, este un resortisant turc născut în 1974 și rezident în Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 24 iulie 2006, avocatul, însoțit de D.F., a avut o altercație cu polițiștii în urma unei parcări stânjenitoare, apoi a fost arestat pentru rezistență la forțele de ordine. Pe lângă procuror, a fost eliberat aproximativ două ore mai târziu, după ce a fost examinat de medici. Rapoartele medicale din aceeași zi indică mai multe leziuni ale reclamantului, inclusiv o înroșire de 6 cm în partea din spate a coapsei stângi și o înroșire de 7 cm pe partea din față a piciorului drept, o înroșire de 5 cm, două vânătăi de 1 cm și o vânătaie de 3 cm pe brațul drept, hiperemie pe încheieturi, două vânătăi de 5 cm și 1 cm pe umărul drept. Într-unul din rapoarte se arată că mai târziu a refuzat să se supună testului de alcoolemie și că a fost evident în stare de ebrietate. Un alt document indică faptul că D.F. a fost evident într-o stare de ebrietate avansată La cererea reclamantului care se plângea că va fi traumatizat de acest eveniment, medicul a recomandat transferul său către serviciile psihiatrice de la spitalul Diyarbakr. Raportul întocmit la 7 august 2006 a concluzionat că există o tulburare acută de stres. Alte examinări și expertize comandate de procuror, în special cele din 10 iunie 2009 de institutul medico-legal, confirmă constatările rapoartelor anterioare. Acuzațiile împotriva reclamantului și D.F. în cadrul procedurii privind infracțiunea de rezistență la forțele de ordine se referă la rapoarte medicale referitoare la rănirea polițiștilor care i-au arestat pe cei interesați. Aceste rapoarte ar indica următoarele constatări asupra agentului I.Ș. : umflare și înroșire pe părțile superioare ale ambelor brațe, învinețire ușoară pe piept la locul unde cămașa este ruptă. 10. Pe agentul H.Ö. : înroșire și vânătăi pe brațul drept, o umflare de 8-10 cm pe brațul drept, leziune de 3 x 4 cm pe mâna dreaptă. 11. : vânătăi de-a lungul părții inferioare a antebrațului drept, sensibilitate pe zona inghinală, înroșire pe genunchiul drept. 12. Acești trei agenți au fost auziți ca suspecți. Procurorul a colectat, de asemenea, mărturiile reclamantului, ale D.F., prietenul său care îl însoțea în timpul evenimentelor, și ale avocatului lor care a fost imediat predat la secție. În timpul audierii sale în fața procurorului, reclamantul a recunoscut că a consumat alcool în acea zi, dar a negat afirmațiile că el și prietenul său au fost în stare gravă de ebrietate 13. Dosarul permite înțelegerea faptului că o paradă de identificare a fost, de asemenea, realizată și că au fost ascultați alți martori și polițiști. 14. La 25 decembrie 2009, procurorul a respins acuzațiile de maltratare și a făcut referire la elementele anterioare și a concluzionat, având în vedere desfășurarea faptelor care au permis să se constate că dialogul sa a fost degradat treptat, că forța utilizată împotriva reclamantului și a D.F. rămânea în limitele legale ale recursului la forța necesară. La 4 aprilie 2011, opoziția formulată de reclamant a fost respinsă de tribunalul Siverek, iar această decizie finală a fost notificată reclamantului la 15 iunie 2011. Potrivit documentelor din dosar, o procedură privind infracțiunile de rezistență și inculpate forțelor de ordine (punctul 8 de mai sus) și o altă procedură îndreptată împotriva unuia dintre ofițerii de poliție, R.S., pentru amenințarea cu moartea a acestor două persoane în timpul prezenței lor la secție, erau în desfășurare în momentul introducerii prezentei cereri. Curtea nu a fost informată cu privire la rezultatul acestor proceduri. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost bătut în timpul arestării sale și în timpul prezenței sale la secție. Invocând art. 13 din Convenție, el consideră că ancheta privind acuzațiile de maltratare a fost foarte eficientă din moment ce nu au fost aprofundate. Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 131, CEDH 2000-IV și Bouyid c. Belgia [GC], n 23380/09, §§ 114-123, CEDH 2015), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din convenție Un test de sânge sau un alt test a fost efectuat pentru a stabili starea de ebrietate a reclamantului și a însoțitorului său implicat în incidentul respectiv au fost rezultatul procedurilor relative infracțiunii de rezistență și insultelor împotriva forțelor de ordine, îndreptată împotriva reclamantului la infracțiunea de amenințare împotriva agentului de poliție R.S.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă