CASE OF IBRAGIMOV v. RUSSIA

Reclamantul s-a născut în 1953 și trăiește în Katyr-Yurt, Republica Chechenă. El este tatăl domnului R., care a murit de tuberculoză într-un spital de închisoare. În 2004 dl R. a sosit la colonia corecţională nr. 4 în regiunea Arkhangelsk, unde trebuia să-şi îndeplinească condamnarea de 12 ani. La admiterea la acel loc, el a suferit o verificare medicală generală permeată de un medic de închisoare care a concluzionat că era sănătos. Două examene de rutină de radiografie pe piept în martie și octombrie 2004 au confirmat această concluzie. La 10 martie 2005, dl R. s-au plâns la autorităţile medicale din închisoare de oboseală şi tuse. A fost diagnosticată rinofaringită acută şi a fost prescris un tratament standard pentru această afecţiune, dar simptomele au persistat. Unsprezece zile mai târziu, doctorul din închisoare a diagnosticat pneumonia acută a plămânului stâng. Dl R. a fost admis la unitatea medicală de la închisoare și a prescris medicamente și un regim alimentar special. La 6 aprilie 2005, având în vedere absenţa unor modificări pozitive ale sănătăţii dlui R., el a fost mutat la un spital de tuberculoză din închisoare. O examinare cu Xray toracic efectuată în ziua admiterii sale a arătat o infiltrare masivă în plămâni. 10. A doua zi dl R. a suferit un test de sput, care a dezvăluit suferinţa sa cu tuberculoză combinată cu pneumonie. Tratamentul cu cinci medicamente de primă linie a fost prescris. A început aproximativ două săptămâni mai târziu, dar nu a avut nici un efect asupra sănătăţii dlui R.. 11. La 12 aprilie 2005 a fost efectuat un test de susceptibilitate a medicamentului. Rezultatul testului a fost primit numai la 18 iulie 2005 (a se vedea punctul 15 de mai jos). Un examen suplimentar cu radiografii toracice la 18 aprilie 2005 a indicat progrese suplimentare ale bolilor. 12. Având în vedere cele de mai sus, la 23 aprilie 2005, dl R. a fost transferat la spitalul regional de tuberculoză din închisoarea Arkhangelsk (“spitalul regional de închisoare”), unde tratamentul său a continuat conform prescris anterior. 13. Potrivit reclamantului, dl R. a fost nesatisfăcută cu calitatea tratamentului său. La începutul lunii mai 2005, atât reclamantul, cât și dl R. A solicitat, fără succes, transferul acesteia într-un centru medical situat într-o regiune de sud, unde dl R. ar fi putut fi obţinut un tratament adecvat într-un climat mai adecvat. 14. Între timp, examenele periodice ale radiografiilor pe piept au arătat că sănătatea dlui R. continuă să se deterioreze. Până la jumătatea lunii iulie 2005 au apărut cavităţi pulmonare, iar starea sa a devenit gravă. 15. La 18 iulie 2005, spitalul penitenciar regional a primit rezultatul testului de susceptibilitate a drogurilor din 12 aprilie 2005. Acesta a dezvăluit că tuberculoza dlui R. a fost rezistentă la patru antibiotice utilizate în tratamentul său. 16. Potrivit unei intrari medicale efectuate în partea de sus a unei pagini în afara domeniilor aferente din dosarul medical al dlui R., la 28 iulie 2005, a fost prescris tratamentul cu antibiotice avansate. Nu există înregistrări regulate care să arate aportul real al noilor droguri. 17. În august 2005, condiția dlui R. a fost evaluată ca fiind „de gravitație medie”, dar la 10 septembrie 2005 a murit. Potrivit unui raport de autopsie elaborat două zile mai târziu, cauza decesului a fost insuficiența cardio-respiratorie provocată de tuberculoză. 18. În septembrie 2006, reclamantul a solicitat instituirea unei proceduri penale în circumstanțele care au condus la moartea fiului său. El a susținut că autoritățile responsabile pentru protecția vieții și bunăstarea fiului său nu au reușit să respecte obligațiile lor. 19. La 21 octombrie 2006, Procuratura Inter-District a refuzat să deschidă un caz penal. Decizia sa de lungă pagină a fost bazată pe raportul autopsiei și informațiile generale privind tratamentul dl R. prezentat de autoritățile medicale din închisoare. Investigatorul a concluzionat că dl R. a murit din cauza tuberculozei pentru care a primit tratament medical și că detenția pacientului într-o regiune nordică nu a încălcat legea rusească. 20. În noiembrie 2006, reclamantul și-a repetat cererea, susținând că autoritățile deținute au reprezentat responsabilitatea pentru moartea fiului său, deoarece nu au reușit să-l protejeze împotriva tuberculozei și să asigure diagnosticul prompt al bolii. 21. Prin o scrisoare din 9 ianuarie 2007 un procuror a informat reclamantul că o anchetă penală a stabilit că fiul său a contractat tuberculoză la începutul lunii martie 2005. Colonia corecţională a identificat prompt boala şi a asigurat tratamentul menţinând boala sub control. Autoritățile de investigare nu au evaluat calitatea serviciilor medicale furnizate între sfârșitul lunii aprilie și septembrie 2005. 22. Reclamantul a apelat împotriva deciziei din 21 octombrie 2006, insistând că constatarea investigatorului nu a fost susținută de dovezi de experți. El susține, de asemenea, că autoritățile de detenție nu au eșuat nu numai să diagnosticeze cu promptitudine tuberculoza fiului său, ci și să-i ofere îngrijirea adecvată în spitalul penitenciar regional. 23. La 3 iulie 2007, Curtea de district Isakogorskiy din Arkhangelsk a examinat cererea. Dna B., şeful unităţii spitalului regional responsabil pentru tratamentul dlui R., a fost auzit. Ea a declarat că dl R. a fost admis la spital la 23 aprilie 2005. La scurt timp după aceea, el a făcut teste medicale. Dna B. a subliniat faptul că testele au fost complexe și că spitalul a primit rezultatul testului doar în august 2005. La 26 august 2005, medicii au aflat că tuberculoza dlui R. a fost rezistentă la medicamente. Au prescris tratament cu antibiotice avansate. Cu toate acestea, până atunci, schimbările patologice ale corpului pacientului au devenit deja ireversibile. 24. Având în vedere dosarul anchetei, instanța a remarcat că autoritățile investigatoare nu au solicitat nici raportul autopsiei, nici documentele medicale privind tratamentul domnului R. și că nu au intervievat niciun medic implicat în tratament. Prin urmare, instanța a concluzionat că ancheta penală nu a fost aprofundată. A respins decizia procurorului din 21 octombrie 2006 de a nu deschide un caz penal. 25. La 14 august 2007, Curtea Regională Arkhangelsk a anulat decizia Curții de District privind recursul. Acesta a remarcat că nu compete autorităților investigative să evalueze toate posibilele versiuni ale evenimentelor și că nu este obligatorie să rezolve fiecare incoerență în acest caz. Curtea a constatat că documentele obținute de instanța de primă instanță și declarația dnei B. a remediat presupusele deficiențe ale anchetei. Cazul a fost trimis Curții de District pentru o nouă examinare. 26. Zece zile mai târziu, Curtea de District a reexaminat cazul. Acesta a concluzionat că ancheta penală a fost efectuată în conformitate cu cerințele Codului de procedură penală rusesc și că decizia impugnată din 21 octombrie 2006 a fost bazată pe suficiente dovezi evaluate în mod corespunzător de către autoritățile investigatoare. Cererea reclamantului a fost, în consecință, respinsă. 27. La 23 noiembrie 2007, Curtea Regională a susținut decizia menționată anterior privind recursul.