- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 noiembrie 2017
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Gürakin împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Reclamanții s-au născut în 1961 și, respectiv, 1996 și trăiesc în Muğla. Primul reclamant a fost soțul și al doilea reclamant a fost fiul doamnei Özlem Gürakın, care a murit la 3 septembrie 2001. La o dată neespecificată, reclamanții au introdus proceduri de compensare împotriva Spitalului Universitar Dokuz Eylül, susținând că dna Özlem Gürakın a fost victimă de neglijență medicală. Reclamanții au solicitat în continuare asistență juridică pentru taxele de judecată. În ceea ce privește cererile lor de asistență juridică, acestea au prezentat documente care atestă situația financiară proastă a acestora. La 13 decembrie 2006, Curtea Administrativă Izmir a respins cererea de asistență juridică a reclamanților, fără a indica motive specifice.
Acestea au fost notificate că au trebuit să plătească 1,683 lire turce (TRY) (aproximativ 870 euro (EUR) în taxele de judecată în termen de o lună pentru a continua procedura și că nu s-ar putea face acest lucru ar duce la întreruperea procedurii. Întrucât reclamanții nu au plătit taxele de judecată în termenul limită, Curtea Administrativă İzmir a trimis o nouă scrisoare de avertizare reclamanților și le-a ordonat să plătească taxele de judecată. La 6 aprilie 2007, reclamanții au formulat o a doua cerere de asistență judiciară și au solicitat instanței să își reconsidere fosta decizie. 10. La 20 aprilie 2007, Curtea Administrativă Izmir a respins încă o dată cererea reclamanților și le-a acordat o lună să plătească taxele de judecată.
11. La 12 iulie 2007, instanța a hotărât încetarea procedurii, deoarece reclamanții nu au plătit taxele necesare pentru instanță.
4. The applicants were born in 1961 and 1996 respectively and live in Muğla.
The first applicant was the husband and the second applicant was the son of Mrs Özlem Gürakın, who died on 3 September 2001.
On an unspecified date, the applicants brought compensation proceedings against the Dokuz Eylül University Hospital, alleging that Mrs Özlem Gürakın had been a victim of medical negligence. The applicants further requested legal aid for the court fees. In respect of their legal aid claim, they submitted documents attesting to their poor financial situation.
On 13 December 2006 the Izmir Administrative Court rejected the applicants’ legal aid claim, without indicating any specific reasons. They were notified that they had to pay 1,683 Turkish liras (TRY) (approximately 870 Euros (EUR)) in court fees within one month to continue the proceedings and that failure to do so would result in the discontinuation of the proceedings.
As the applicants failed to pay the court fees within the time-limit, the İzmir Administrative Court sent a further warning letter to the applicants and ordered them to pay the court fees.
On 6 April 2007 the applicants made a second request for legal aid and asked the court to reconsider its former decision.
On 20 April 2007 the Izmir Administrative Court once again rejected the applicants’ request and granted them one month to pay the court fees.
On 12 July 2007 the court decided to discontinue the proceedings, because the applicants had not paid the necessary court fees.