Comunicat la 1 decembrie 2017 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 2984/11 Sergey Pavlovich MASLANNIKOV împotriva Rusiei, introdusă la 17 aprilie 2011 EXPOSAT DE FAPT, recurentul, domnul Sergey Pavlovich Maslennikov, este un resortisant rus născut în 1968 și rezident în Ufa. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Urmărirea penală împotriva lui X în legătură cu publicarea publicațiilor pe un site web la 8 mai 2008, Comitetul de anchetă din apropiere de Departamentul Procurorului Republicii Bachkontostan a deschis o anchetă penală împotriva lui X, înregistrată la n 8909817, ca urmare a publicării unor articole extremiste pe site-ul www.ufagub.com.
La 8 octombrie 2008, anchetatorul V., însărcinat cu cazul penal n 8909817, a avut acces, între 09 05 și 20 de ore, la conținutul site-ului web în modul administrativ, în special la articolele publicate pe acest site și la comentariile anonime referitoare la aceste articole, indicând adresele IP autorii comentariilor și ora publicării acestora. La această conexiune, investigatorul V., în prezența a doi martori instrumentari, a înregistrat conținutul site-ului pe două CD R CD CD în modul următor : Toate articolele necomentarii au fost înregistrate pe un disc CD-R, și toate articolele comentate au fost înregistrate pe un al doilea disc CD-R (cu numărul de serie 39805). Tot la 8 octombrie 2008 (conform reclamantului la 10 octombrie 2008), anchetatorul V. l-a interogat pe reclamant în calitate de martor în cauza penală n 8909817. În timpul interogatoriului său, la a declarat că nu a publicat comentarii cu privire la articolele publicate pe site-ul web.
În seara zilei de 25 februarie 2009, poliția a efectuat o percheziție la casa reclamantului și a luat computerul acestuia din urmă. După cum a spus reclamantul, în momentul percheziției, era bolnav cu febră mare. După această percheziție, reclamantul a fost condus de poliție la biroul anchetatorului V. El a făcut o mărturisire în care a publicat, pe baza computerului reținut la domiciliu, despre articolele prezentate pe site-ul web, comentarii care incită la ură față de persoanele care aparțin etniei bachkire și comentarii injuriose. Mărturisirea sa a fost transcrisă într-un proces verbal stabilit în aceeași seară la 20. 45. Potrivit reclamantului, anchetatorul V. a exercitat o presiune psihologică asupra sa în scopul de a-l face să mărturisească în sensul menționat anterior.
Imediat după ce a primit mărturisirea sa, reclamantul a fost interogat în calitate de martor în cauza penală nr 8909817. Conform procesului-verbal al acestui interogatoriu, acesta a fost efectuat între 21 25 și 21 56 (conform reclamantului, acesta a avut loc între orele 23:00-2325). Conținutul declarațiilor reclamantului, rescrise în acest proces-verbal, era în esență identic cu cel al mărturisirii făcute anterior de către mai multe persoane. Încă în seara zilei de 25 februarie 2009, un polițist l-a dus pe solicitant la un centru medical aflat în imediata apropiere a biroului investigatorului, astfel încât acesta să poată fi examinat de un medic. Acesta din urmă a emis un certificat medical, întocmit la ora 23:30, conform căruia nu există nici o leziune asupra părților vizibile ale corpului.
După examinarea medicală, reclamantul a fost eliberat. La 2 martie 2009, anchetatorul V. a deschis o anchetă penală (înregistrată la nr. 9009806) împotriva reclamantului pentru incitare la crimă [art. 282 alineatul (1) din Codul penal (CP) ], având în vedere conținutul comentariilor pe care l-ar fi publicat pe site-ul web. La 5 martie 2009, reclamantul, convocat de investigatorul V., l-a numit suspect în cauza penală n 9909806 îndreptat împotriva sa. El a fost asistat de un avocat la alegerea sa, care ar fi sfătuit-o să păstreze mărturisirea sa. Potrivit reclamantului, menținerea mărturisirii sale sa explică prin efectul presiunii psihologice exercitate asupra sale de către anchetator V. asupra sa în seara 25 februarie 2009, care ar fi avut un efect care ar fi continuat în timpul depoziției sale ca suspect.
La 10 martie 2009, reclamantul a depus o plângere scrisă în fața procurorului, susținând că a făcut mărturisirea și declarațiile sale din 25 februarie și 5 martie 2009, sub forma unei presiuni psihologice exercitate de investigator V. La 12 martie 2009, reclamantul a ales un nou avocat. La 16 martie 2009, a emis o declarație scrisă către investigator V. prin care solicita excluderea de la mărturisirea și declarațiile sale din 25 februarie și 5 martie 2009, pe motiv că acestea fuseseră făcute în mod involuntar. La 22 martie 2009, anchetatorul V. a respins cererea reclamantului. La 8 iunie 2009, anchetatorul V., în prezența a doi martori instrumentari, a implicat o La 9 iunie 2009, autoritățile de urmărire penală au întocmit actul de acuzare și l-au notat reclamantului.
În conformitate cu actul de punere sub acuzare, la date diferite cuprinse între 12 februarie și 26 septembrie 2008, reclamantul a postat pe site-ul web 459 comentarii anonime care incită la ură față de persoanele care aparțin etniei bachkire și comentarii injuriose față de două persoane identificate. Pentru fiecare comentariu atribuit reclamantului prin actul de acuzare, acesta menționa, printre altele, o dată și un interval orar al publicării sale, precum și o adresă IP asociată comentariii de către software-ul de publicare a site-ului web. Procesul penal și condamnarea reclamantului La 4 august 2009, tribunalul de la tribunalul din partea societății Oktiabrski (Impactul de fond al cauzei penale împotriva reclamantului cu privire la acuzațiile de privare de răspundere cu privire la □ și (d) (articolele 282 1 și, respectiv, 130 2 din CP).
Printr-o decizie din 14 decembrie 2009, tribunalul a trimis cauza penală în fața procurorului pe motiv că actul de acuzare implică deficiențe în formularea acuzațiilor care nu puteau fi remediate în etapa de judecată. În special, el a indicat că nu i-a fost posibil să stabilească domeniul de aplicare a acuzațiilor cu privire la momentul în care comisia pentru încălcarea dreptului de proprietate având în vedere divergența dintre actul de acuzare și elementele de probă aduse de acuzație cu privire la indicarea momentului publicării comentariilor în litigiu. La 25 februarie 2010, Curtea Supremă a Republicii Bachkortostan a anulat hotărârea Tribunalului din Il Õ Oktiabrski din 14 decembrie 2009, pe motiv că formularea acuzațiilor în cauză nu se referea la examinarea judiciară a cauzei penale.
La cauza a fost rejudecată pentru o nouă examinare pe fond și atribuită unui alt judecător. În cele din urmă, taxele de la art. 130 din CP au fost excluse din cauza concilierii dintre reclamant și părțile vătămate. În timpul procesului, în linia sa de apărare, reclamantul a încercat să demonstreze că ora publicării unui număr mare de comentarii, astfel cum se menționează în actul de punere sub acuzare, fie a fost stabilită în mod eronat de către autoritățile de urmărire penală, fie nu corespundea cu cea indicată în probele depuse de acuzare (de exemplu, de șase ori, comentarii referitoare la articole diferite ar fi fost publicate la aceeași oră, iar 15 comentarii ar fi fost publicate în afara sesiunilor de conectare la internet din calculatorul reclamantului).
Pe de altă parte, reclamantul furnizează elemente de descărcare de gestiune, inclusiv programul său, și, pe baza acestora, a făcut apel la faptul că se afla la locul de muncă în momentul publicării majorității comentariilor. În plus, acesta a contestat, printre altele, eligibilitatea mai multor elemente de probă depuse de acuzare, în special mărturisirea și declarațiile sale din 25 februarie 2009, pe motiv că acestea fuseseră făcute de către el fără a fi vorba de un avocat și sub exercitarea unei presiuni psihologice. În plus, reclamantul a solicitat ca conținutul discului CD-R cu numărul serial 39805, obținut în cadrul cauzei penale nr 8909817 și anexat ca probă fizică la dosarul celei îndreptate împotriva sa, a fost examinat în instanță.
După ce instanța a constatat că conținutul discului nu putea fi examinat din cauza degradării acestuia din urmă, el a solicitat instanței judecătorești o expertiză tehnică pentru a determina dacă este posibil să aibă acces la datele de pe disc. Instanța a respins cererile formulate de instanță. Printr-o hotărâre din 9 decembrie 2010, tribunalul din provincia Oktiabrski l-a recunoscut pe reclamantul vinovat de încălcarea dreptului comunitar, menționată la art. 28 alineatul (1) din CP și l-a condamnat la un an de închisoare cu suspendare. Având în vedere prescrierea penală, instanța l-a exonerat pe acesta de executarea pedepsei aplicate. În așteptarea hotărârii sale, instanța a stabilit că între 12 februarie și la 26 septembrie 2008, reclamantul a publicat cel puțin 495 de comentarii (la ore diferite) din ziua de judecată.
Printre altele, după cum urmează, după ce a examinat și a evaluat toate dovezile depuse în dosarul penal, instanța [judecată] decât momentul comisiei pentru încălcarea dreptului comunitar de către [M. Maslennikov] diferă de cel care i-a fost atribuit de autoritățile responsabile cu urmărirea penală (...) având în vedere datele [furnizatorului de internet] referitoare la momentele de conectare [lui Maslennikov] la rețeaua de internet ; [judecata consideră] că a fost săvârșită cu o intenție unică și continuă în perioada cuprinsă între 12 februarie și 26 septembrie 2008 (...) [judecata] consideră, prin urmare, că este necesar să se excludă indicarea din momentul publicării fiecărui comentariu privind acuzațiile împotriva [dl Maslennikov] (...) Pentru a ajunge la concluzia vinovăției reclamantului, tribunalul sappappa, printre altele, cu privire la declarațiile de la În februarie 2009, după ce a considerat că acesta din urmă le-a făcut intenționat.
În ceea ce privește dreptul de acces la conținutul discului CD-R în cursul procesului judiciar, instanța consideră că acest conținut a fost reflectat în procesul-verbal al inspecției efectuate de investigatorul V. la 8 iunie 2009. La 7 aprilie 2011, Curtea Supremă a Republicii Bachkortostan a confirmat hotărârea din 9 decembrie 2010 în apel. Declarațiile președintelui Republicii Bachkortostan și ale președintelui Curții Supreme a Republicii Bachkostostan La 4 martie 2011, președintele Republicii Bachkortostan și președintele Curții Supreme a Republicii Bachkostostan au participat la o reuniune a Biroului de administrație judiciară al Republicii Bachkortstan, în cursul căreia au făcut declarații.
Conținutul discursului președintelui Curții Supreme a Republicii Bachkortostan pronunțat în timpul acestei reuniuni a fost raportat de agenția de informații Bashinform într-un buletin informativ. Acesta se citea după cum urmează în părțile sale relevante în speță Președintele Curții Supreme [republicei Bachkortostan] a consacrat în mod special o parte din discursul său în cauza [penală a dlui Maslennikov]. Maslennikov] a fost examinat între luna iulie 2009 și luna decembrie 2010. [Președintele Curții Supreme a Republicii Bachkortostan], care a subliniat că este inacceptabil să-i lase pe extremiști fără pedeapsă. Discursul președintelui Republicii Bachkortostan, rescris și publicat pe site-ul său, se citea după cum urmează în părțile sale relevante în speță Astăzi, s-a citat deja exemplul [dlui Maslennikov].
Acest om a ucis oameni, a pus stăpânire pe rațiune, pe dușmănie, pe ură, continuă să-și facă treaba, otrăvesc societatea cu veninul lor, iar oamenii care urăsc trebuie pedepsiți, sunt periculoși pentru societate, nu mai cred în putere, oamenii ăștia înrăutățesc situația, acționează în mod conștient. Noi încercăm aproape fiecare dintre noi, să ne atribuim ceea ce nu există; aceasta devine o normă de viață. [Văd] că oamenii nu sunt pedepsiți cu veninoase. Noi pedepsim un băiat flămând care [a furat mâncare] dar îl eliberăm pe un om veninos. GIEFS Invocând art. 6 1 din Convenție, reclamantul se plânge, sub diferite aspecte, de o interdicție a procedurii penale îndreptate împotriva sa.
Acesta denunță, printre altele, nerespectarea principiului egalității de arme în ceea ce privește respingerea cererilor sale de depunere a probelor cu descărcare în gestiune, în special a cererii sale de a obține o expertiză tehnică a discului CD-R menționat la numărul de serie 39805. În plus, se plângea că instanțele interne nu și-au motivat în mod corespunzător deciziile, în special în ceea ce privește respingerea probelor care ar putea să-l exonereze. 1 și 2 litera (b) din convenție, recurentul invocă o încălcare a dreptului său de a fi judecat de o instanță imparțială și de a avea timpul necesar pentru pregătirea apărării sale din cauza reformularii cheltuielilor efectuate de tribunalul din la Õ Oktiabrski, în momentul pronunțării hotărârii din 9 decembrie 2010, referitor la momentul publicării comentariilor în litigiu.
Invocând art. 6 1 și 3 (c) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost asistat de un avocat la 25 februarie 2009. El consideră că absența unui avocat a adus atingere echității procedurii penale împotriva sa pe motiv că condamnarea sa s-a bazat pe mărturisirea și declarațiile făcute în acea zi. În cele din urmă, din unghiul art. 6 1 și 2 din Convenție, reclamantul declară că declarațiile președintelui Republicii Bachkortostan și ale președintelui Curții Supreme a Republicii Bachkortostan, făcute în cadrul reuniunii Biroului Administrației Judiciare a Republicii Bachkortostan din 4 martie 2011, i-au adus atingere prezumției sale de nevinovăție. Acesta susține că aceste declarații au constituit, de asemenea, o presiune asupra judecătorilor Curții Supreme a Republicii Bachkortostan, care au fost supuși la 7 aprilie 2011 examinării în recurs a cauzei penale îndreptate împotriva sa.
1 din Convenție? În special 1.1. Principiul egalității armelor a fost respectat în speță, în special în ceea ce privește respingerea cererii reclamantului care intenționează să obțină o competență tehnică a discului CD-R vărsat ca probă materială în dosarul cauzei penale menționate 1.2. Ce garanții de imparțialitate și independență au prezentat martorii care îl asistau pe investigatorul V. în transcrierea conținutului discului cu numărul de serie 39805 care a avut loc la 8 iunie 2009 1.3.
Instanțele interne și-au motivat în mod corespunzător deciziile, în special în ceea ce privește respingerea mijloacelor reclamantului obținute din elementele de probă cu descărcare de gestiune prezentate de acesta (a se vedea, mutatis mutandis, Huseyn și alții c. Azerbaidjan, n 35485/05 și 3 altele, § 196 213, 26 iulie 2011) Având în vedere faptul că, la pronunțarea hotărârii din 9 decembrie 2010, judecătorul din fond a modificat acuzațiile împotriva reclamantului, în .. indicarea datei publicării fiecărui comentariu atribuit … 1 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Krivoshapkin c Rusia, n 42224/02, § 44, 27 ianuarie 2011 și Ozerov c. Rusia, n 64962/01, § 54, 18 mai 2010) 2.1 Având în vedere același fapt, reclamantul a suferit o încălcare a dreptului său de a fi informat în cel mai scurt termen și într-un mod detaliat cu privire la natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, precum și cu privire la dreptul său de a dispune de timpul necesar pentru pregătirea apărării sale, cu încălcarea articolului (a) și (b) din convenție (Matoccia c. Italia, n 23969/94, § 72, CEDH 2000 IX) Faptul că reclamantul nu a fost asistat de un avocat la 25 februarie 2009 constituie o încălcare a articolului 6 litera (c) coroborat cu art. 1 din Convenție ( Ibrahim și alții c. Regatul Unit [GC], nr. 50541/08, 50571/08, 50573/08 și 40351/09, § 249-274,
13 septembrie 2016) în ce moment a devenit pârâtul acuzat? În sensul autonom al acestui termen de pe teritoriul Convenției ( Simeonovi c. Bulgaria [GC], nr 2180/04, § 110, CEDH 2017 (extrași)) ]? Guvernul este invitat să precizeze dacă reclamantul, după ce a fost declarat vinovat În sensul autonom al acestui termen de pe teritoriul convenției, a fost informat cu privire la dreptul unui avocat, dreptul de a păstra tăcerea și dreptul de a nu depune mărturie împotriva ta și, în lai, în ce moment a fost și în ce mod. Având în vedere declarațiile făcute de președintele Republicii Bachkortostan și de președintele Curții Supreme a Republicii Bachkortostan la 4 martie 2011 privind reclamantul, în speță a fost respectată în conformitate cu art. 6 alineatul (2) din Convenție.
Communiquée le 1er décembre 2017
Requête n o 29842/11 Sergey Pavlovich MASLENNIKOV contre la Russie introduite le 17 avril 2011
Le requérant, M. Sergey Pavlovich Maslennikov, est un ressortissant russe né en 1968 et résidant à Oufa. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. 1. Les poursuites pénales contre X au sujet de la parution de publications sur un site web Le 8 mai 2008, le comité d’enquête près le service du procureur de la république de Bachkortostan ouvrit une enquête pénale contre X, enregistrée sous le n o 8909817, en raison de la publication d’articles à caractère extrémiste sur le site Internet www.ufagub.com (« le site web »). Le 8 octobre 2008, l’enquêteur V., chargé de l’affaire pénale n o 8909817, eut accès, de 09 h 05 à 20 heures, au contenu du site web en mode administration, notamment aux articles publiés sur ce site et aux commentaires anonymes relatifs à ces articles avec l’indication des adresses IP des auteurs desdits commentaires et de l’heure de publication de ceux-ci.
Lors de cette connexion, l’enquêteur V., en présence de deux témoins instrumentaires, enregistra le contenu du site sur deux disques CD ‑ R de la façon suivante : tous les articles non commentés furent enregistrés sur un disque CD-R, et tous les articles commentés le furent sur un deuxième disque CD-R (portant le numéro de série 39805). Toujours le 8 octobre 2008 (selon le requérant le 10 octobre 2008), l’enquêteur V. interrogea le requérant en tant que témoin dans le cadre de l’affaire pénale n o 8909817. Lors de son interrogatoire, l’intéressé déclara ne pas avoir publié de commentaires sur les articles publiés sur le site web. 2. L’enquête pénale menée à l’encontre du requérant Le soir du 25 février 2009, la police effectua une perquisition au domicile du requérant et saisit l’ordinateur de ce dernier.
D’après le requérant, au moment de la perquisition, il était malade avec une forte fièvre. Après cette perquisition, le requérant fut conduit par la police au bureau de l’enquêteur V. Il y fit des aveux selon lesquels il avait publié, à partir de l’ordinateur saisi à son domicile, relativement aux articles parus sur le site web, des commentaires incitant à la haine envers les personnes appartenant à l’ethnie bachkire et des commentaires injurieux. Ses aveux furent retranscrits dans un procès ‑ verbal établi le soir même à 20 h 45. D’après le requérant, l’enquêteur V. a exercé une pression psychologique sur lui dans le but de le faire avouer dans le sens susmentionné.
Immédiatement après l’obtention de ses aveux, le requérant fut interrogé en qualité de témoin dans le cadre de l’affaire pénale n o 8909817. Selon le procès-verbal de cet interrogatoire, celui-ci a été mené de 21 h 25 à 21 h 56 (selon le requérant, il a eu lieu entre 23 heures et 23 h 25). Le contenu des déclarations du requérant, retranscrites dans ce procès-verbal, était en substance identique à celui des aveux faits auparavant par l’intéressé. Toujours le soir du 25 février 2009, un policier conduisit le requérant à un centre médical se trouvant à proximité immédiate du bureau de l’enquêteur, afin que l’intéressé y fût examiné par un médecin. Celui-ci établit un certificat médical, rédigé à 23 h 30, selon lequel l’intéressé n’avait pas de lésions sur les parties visibles du corps.
Après l’examen médical, le requérant fut relâché. Le 2 mars 2009, l’enquêteur V. ouvrit une enquête pénale (enregistrée sous le n o 9909806) contre le requérant pour incitation à la haine (article 282 § 1 du code pénal (CP)) en raison du contenu des commentaires que l’intéressé aurait publiés sur le site web. Le 5 mars 2009, le requérant, convoqué par l’enquêteur V., déposa en qualité de suspect dans le cadre de l’affaire pénale n o 9909806 dirigée à son encontre. Il fut assisté par un avocat de son choix, qui lui aurait conseillé de maintenir ses aveux. Selon le requérant, le maintien de ses aveux s’explique par l’effet de la pression psychologique exercée à ses dires par l’enquêteur V. sur lui le soir du 25 février 2009, lequel effet aurait perduré lors de sa déposition en tant que suspect.
Le 10 mars 2009, le requérant déposa une plainte écrite devant le procureur, alléguant avoir fait ses aveux et déclarations des 25 février et 5 mars 2009 sous l’effet d’une pression psychologique exercée par l’enquêteur V. Le 12 mars 2009, le requérant choisit un nouvel avocat. Le 16 mars 2009, il adressa une déclaration écrite à l’enquêteur V. par laquelle il demandait l’exclusion de ses aveux et déclarations des 25 février et 5 mars 2009 du dossier pénal au motif que ceux-ci avaient été faits de manière involontaire. Le 22 mars 2009, l’enquêteur V. rejeta la demande du requérant. Le 8 juin 2009, l’enquêteur V., en présence de deux témoins instrumentaires, procéda à une « inspection » du contenu du disque CD-R portant le numéro de série 39805 obtenu dans le cadre de l’investigation de l’affaire pénale n o 8909817. L’inspection en question fut retranscrite dans un procès-verbal.
Le 9 juin 2009, les autorités de poursuite dressèrent l’acte d’accusation et le notifièrent au requérant. Selon l’acte d’accusation, à des dates différentes comprises entre le 12 février et le 26 septembre 2008, le requérant avait posté sur le site web 459 commentaires anonymes incitant à la haine envers des personnes appartenant à l’ethnie bachkire ainsi que des commentaires injurieux envers deux personnes identifiées. Pour chaque commentaire attribué au requérant par l’acte d’accusation, ce dernier mentionnait, entre autres, une date et une plage horaire de sa publication, ainsi qu’une adresse IP associée au commentaire par le logiciel de publication du site web.
3. Le procès pénal et la condamnation du requérant Le 4 août 2009, le tribunal de l’arrondissement Oktiabrski de la ville d’Oufa (« le tribunal de l’arrondissement Oktiabrski ») commença l’examen du fond de l’affaire pénale dirigée contre le requérant sur les charges d’incitation à la haine et d’injure (articles 282 § 1 et 130 § 2 du CP respectivement). Par une décision du 14 décembre 2009, le tribunal renvoya l’affaire pénale devant le procureur au motif que l’acte d’accusation comportait des défauts dans la formulation des charges qui ne pouvaient être corrigés au stade du jugement. Notamment, il indiqua qu’il ne lui était pas possible d’établir la portée des charges quant au moment de la commission de l’infraction eu égard à la divergence existant entre l’acte d’accusation et les éléments de preuve versés par l’accusation relativement à l’indication de l’heure de la publication des commentaires litigieux.
Le 25 février 2010, la Cour suprême de la république de Bachkortostan annula la décision du tribunal de l’arrondissement Oktiabrski du 14 décembre 2009 au motif que la formulation des charges en question n’empêchait pas l’examen judiciaire de l’affaire pénale. L’affaire fut renvoyée pour un nouvel examen sur le fond et attribuée à un juge différent. Ultérieurement, les charges d’injure, basées sur l’article 130 du CP, furent exclues en raison de l’aboutissement d’une conciliation entre le requérant et les parties lésées.
Pendant le procès, dans sa ligne de défense, le requérant essaya de démontrer que l’heure de la publication d’un grand nombre de commentaires, telle que mentionnée dans l’acte d’accusation, soit avait été établie de manière erronée par les autorités de poursuite, soit ne correspondait pas à celle indiquée dans les preuves versées par l’accusation (par exemple, à six reprises, des commentaires relatifs à des articles différents auraient été publiés à la même heure, et quinze commentaires auraient été publiés en dehors de sessions de connexion à Internet depuis l’ordinateur du requérant). Par ailleurs, le requérant fournit des éléments à décharge, parmi lesquels son emploi du temps, et, sur la base de ceux-ci, il allégua qu’il se trouvait au travail lors de la publication de la plupart des commentaires.
De plus, il contesta, entre autres, l’admissibilité de plusieurs éléments de preuve versés par l’accusation, notamment ses aveux et déclarations du 25 février 2009 au motif que ceux-ci avaient été faits par lui sans l’assistance d’un avocat et sous l’exercice d’une pression psychologique. En outre, le requérant demanda que le contenu du disque CD-R portant le numéro de série 39805, obtenu dans le cadre de l’affaire pénale n o 8909817 et joint en tant que preuve matérielle au dossier de celle dirigée contre lui, fût examiné à l’audience. Après que le tribunal eut constaté que le contenu du disque ne pouvait pas être examiné à cause de la dégradation de ce dernier, il demanda au tribunal d’ordonner une expertise technique pour déterminer s’il était possible d’avoir accès aux données du disque.
Le tribunal rejeta les demandes formulées par l’intéressé. Par un jugement du 9 décembre 2010, le tribunal de l’arrondissement Oktiabrski reconnut le requérant coupable de l’infraction visée à l’article 282 § 1 du CP et le condamna à un an d’emprisonnement avec sursis. Eu égard à la prescription pénale, le tribunal dispensa l’intéressé de l’exécution de la peine infligée.
Dans les attendus de son jugement, le tribunal jugea établi qu’entre le 12 février et le 26 septembre 2008 le requérant avait publié au moins 495 commentaires « à des heures différentes de la journée ». Il se prononça, entre autres, comme suit : « Ayant examiné et évalué toutes les preuves versées au dossier pénal, le tribunal [juge] que le moment de la commission de l’infraction par [M. Maslennikov] diffère de celui qui lui avait été imputé par les autorités chargées des poursuites pénales (...) eu égard aux données [du fournisseur d’accès Internet] relatives aux moments de la connexion [de M. Maslennikov] au réseau Internet ; [le tribunal considère] que l’infraction a été commise avec une intention unique et continue pendant la période allant du 12 février au 26 septembre 2008 (...) [le tribunal] estime donc nécessaire d’exclure l’indication de l’heure de la publication de chaque commentaire des charges portées contre [M. Maslennikov] (...) » Pour parvenir à la conclusion de la culpabilité du requérant, le tribunal s’appuya, entre autres, sur les déclarations de l’intéressé en date du 25 février 2009, après avoir considéré que ce dernier les avait faites volontairement.
S’agissant de l’impossibilité d’accéder au contenu du disque CD-R au cours de l’audience judiciaire, le tribunal estima que ce contenu avait été reflété dans le procès-verbal de l’inspection effectuée par l’enquêteur V. le 8 juin 2009. Le 7 avril 2011, la Cour suprême de la république de Bachkortostan confirma le jugement du 9 décembre 2010 en appel. 4. Les déclarations du président de la république de Bachkortostan et celles du président de la Cour suprême de la république de Bachkortostan Le 4 mars 2011, le président de la république de Bachkortostan ainsi que le président de la Cour suprême de la république de Bachkortostan participèrent à une réunion du bureau de l’administration judiciaire de la république de Bachkortostan, au cours de laquelle ils firent des déclarations.
La teneur du discours du président de la Cour suprême de la république de Bachkortostan prononcé pendant cette réunion fut rapportée par l’agence d’information Bashinform dans un bulletin d’information. Celui-ci se lisait comme suit en ses parties pertinentes en l’espèce : « Le président de la Cour suprême [de la république de Bachkortostan] a spécialement consacré une partie de son discours à l’affaire [pénale de M. Maslennikov]. « L’affaire [pénale dirigée contre M. Maslennikov] a été examinée entre le mois de juillet 2009 et le mois de décembre 2010. L’accusé a été reconnu coupable, a été condamné à un an [d’emprisonnement] et a été dispensé de l’exécution [de la peine] en raison de la prescription.
Actuellement, se sentant dans l’impunité, il a interjeté appel », – a dit [le président de la Cour suprême de la république de Bachkortostan], qui a souligné qu’il était inadmissible de laisser les extrémistes sans punition. » Le discours du président de la république de Bachkortostan, retranscrit et publié sur son site web, se lisait comme suit en ses parties pertinentes en l’espèce : « Aujourd’hui, on a déjà cité l’exemple de [M. Maslennikov]. Cet homme a tué des gens. Il sème la discorde, l’hostilité, la haine. Il continue son activité. Ces gens empoisonnent la société par leur venin. Les gens chez qui la haine prend le dessus sur la raison doivent être punis. C’est dangereux pour la société.
Ils ébranlent [la société]. Le peuple cesse de croire au pouvoir. Ces gens aggravent la situation. Ils agissent consciemment. On essaie d’injurier presque chacun de nous, de nous attribuer ce qui n’existe pas ; cela devient une norme de vie. [Je vois] qu’on ne punit pas ces gens [aux propos] venimeux. On punit un garçon affamé qui [a volé de la nourriture] mais on relâche un homme [aux propos] venimeux. » GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint, sous différents aspects, d’une iniquité de la procédure pénale dirigée à son encontre.
Il dénonce, entre autres, un non-respect du principe de l’égalité des armes eu égard au rejet de ses demandes visant à la production de preuves à décharge, notamment de sa demande tendant à l’obtention d’une expertise technique du disque CD-R référencé sous le numéro de série 39805. Il se plaint en outre que les juridictions internes n’aient pas dument motivé leurs décisions, notamment quant au rejet des preuves susceptibles de le disculper. Sur le terrain de l’article 6 §§ 1 et 2 b) de la Convention, le requérant allègue une violation à son égard du droit à être jugé par un tribunal impartial et du droit d’avoir le temps nécessaire pour la préparation de sa défense en raison de la reformulation des charges opérée par le tribunal de l’arrondissement Oktiabrski, lors du prononcé du jugement du 9 décembre 2010, relativement au moment de la publication des commentaires litigieux.
Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir été assisté par un avocat le 25 février 2009. Il considère que l’absence d’avocat a porté préjudice à l’équité de la procédure pénale à son encontre au motif que sa condamnation a été basée sur ses aveux et déclarations faits ce jour-là. Enfin, sous l’angle de l’article 6 §§ 1 et 2 de la Convention, le requérant allègue que les déclarations du président de la république de Bachkortostan et celles du président de la Cour suprême de la république de Bachkortostan faites lors de la réunion du bureau de l’administration judiciaire de la république de Bachkortostan du 4 mars 2011 ont porté atteinte à sa présomption d’innocence.
Il soutient que ces déclarations ont en outre constitué une pression sur les juges de la Cour suprême de la république de Bachkortostan amenés, le 7 avril 2011, à examiner en appel l’affaire pénale dirigée contre lui.
1. Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier : 1.1. Le principe de l’égalité des armes a-t-il été respecté en l’espèce, notamment en ce qui concerne le rejet de la demande du requérant tendant à l’obtention d’une expertise technique du disque CD-R versé en tant que preuve matérielle au dossier de ladite affaire pénale ? 1.2. Quelles garanties d’impartialité et d’indépendance présentaient les témoins qui assistaient l’enquêteur V. dans la retranscription du contenu du disque portant le numéro de série 39805 qui a eu lieu le 8 juin 2009 ? 1.3.
Les juridictions internes ont-elles dûment motivé leurs décisions, notamment en ce qui concerne le rejet des moyens du requérant tirés des éléments de preuve à décharge présentés par ce dernier (voir, mutatis mutandis, Huseyn et autres c. Azerbaïdjan , n os 35485/05 et 3 autres, §§ 196 ‑ 213, 26 juillet 2011) ? 2. Eu égard au fait que, lors du prononcé du jugement du 9 décembre 2010, le juge du fond a modifié les chefs d’accusation dirigés contre le requérant, en excluant l’indication de l’heure de publication de chaque commentaire attribué à l’intéressé par l’acte d’accusation, y a-t-il eu une confusion des rôles du procureur et du juge qui pouvait faire naître chez le requérant des craintes objectivement justifiées quant à l’impartialité du tribunal au sens de l’article de l’article 6 § 1 de la Convention (voir, mutatis mutandis, Krivoshapkin c Russie , n o 42224/02, § 44, 27 janvier 2011, et Ozerov c. Russie , n o 64962/01, § 54, 18 mai 2010) ? 2.1 Eu égard au même fait, le requérant a-t-il subi une atteinte à son droit à être informé dans le plus court délai et d’une manière détaillée de la nature et de la cause de l’accusation portée contre lui, ainsi qu’à son droit de disposer du temps nécessaire à la préparation de sa défense, en violation de l’article 6 § 3 a) et b) de la Convention ( Mattoccia c. Italie , n o 23969/94, §§ 58 ‑ 72,
CEDH 2000 ‑ IX) ? 3. Le fait que le requérant n’a pas été assisté par un avocat le 25 février 2009 constitue-t-il une violation de l’article 6 § 3 c) combiné avec l’article 6 § 1 de la Convention ( Ibrahim et autres c. Royaume-Uni [GC], n os 50541/08, 50571/08, 50573/08 et 40351/09, §§ 249-274, 13 septembre 2016) ? À quel moment le requérant est-il devenu « accusé » au sens autonome que revêt ce terme sur le terrain de la Convention ( Simeonovi c. Bulgarie [GC], n o 21980/04, § 110, CEDH 2017 (extraits)) ? Le Gouvernement est invité à préciser si le requérant, une fois devenu « accusé » au sens autonome que revêt ce terme sur le terrain de la Convention, a été informé du droit à un avocat, du droit de garder le silence et du droit de ne pas témoigner contre soi-même et, dans l’affirmative, à quel moment il l’a été et de quelle manière.
4. Eu égard aux déclarations faites par le président de la république de Bachkortostan et par le président de la Cour suprême de la république de Bachkortostan le 4 mars 2011 concernant le requérant, la présomption d’innocence garantie par l’article 6 § 2 de la Convention a-t-elle été respectée en l’espèce ?