AFFAIRE MASLENNIKOV c. RUSSIE

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

08.10.2019

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Procès équitable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE MASLENNIKOV c. RUSSIE (CtEDO, 2019)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA MASLENNIKOV c. RUSSIE (solicitarea nr. 2982/11) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 octombrie 2019 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Maslennikov c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-un comitet compus din Georgios A. Serghides, președinte, Branko Lubarda, Erik Wennerström, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 septembrie 2019, Tribunalul de Primă Instanță, adoptat la această dată, La originea cauzei, se află o cerere (n 2984/11) îndreptată împotriva Federației Ruse și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Sergey Pavlovich Maslennikov ( 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În decembrie 2017, obiecțiile formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1), al articolului 2 și al articolului 3 litera (b) litera (c) din Convenția privind echitatea procedurilor penale care au fost inițiate împotriva reclamantului, precum și în ceea ce privește respectarea dreptului la prezumția de nevinovăție a acestuia au fost comunicate guvernului și cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus în conformitate cu art. 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Guvernul nu se opune examinării cererii de către un comitet. ÎNDEPLINIREA CIRCONSTANȚELOR DE LA LASPETIE Reclamantul s-a născut în 1968. El are reședința în Ufa. Acuzațiile penale împotriva X cu privire la publicarea de publicații pe un site web La 8 mai 2008, comitetul de informare din apropierea Departamentului Procurorului Republicii Bachkortostan a deschis o anchetă penală împotriva lui X, înregistrată la nr. 8909817, pe baza publicării articolelor extremiste pe un site web. La 8 octombrie 2008, investigatorul V., responsabil cu cazul penal nr. 8909817, s-a conectat la site-ul web și a accesat conținutul acestuia în modul de administrare, în special articolele publicate pe acest site și comentariile anonime legate de acestea cu indicarea adreselor IP autorii comentariilor și ora publicării acestora. În această conexiune, investigatorul V. a, în prezența a doi martori instrumentari, la data înregistrării tuturor articolelor comentate pe un disc CD-R. Demersurile efectuate de investigator în această măsură au fost transcrise într-un proces-verbal. La scurt timp după aceea, la 8 octombrie 2008, potrivit autorităților, și la 10 octombrie 2008, potrivit reclamantului, anchetatorul V. a pus întrebări în legătură cu cauza penală nr 8909817. În timpul interogatoriului, acesta a declarat că nu a publicat comentarii cu privire la articolele prezentate pe site-ul web. În seara zilei de 25 februarie 2009, poliția a efectuat o percheziție la domiciliul reclamantului și i-a luat computerul. Perchiziția a avut loc în prezența a doi martori instrumentari, Va. și G. La sfârșitul acestei percheziții, reclamantul a fost condus de poliție la biroul anchetatorului V. El a făcut o mărturisire conform căreia a publicat, de la computerul confiscat la domiciliu, câteva comentarii dure. În plus, la 25 februarie 2009, imediat după depunerea mărturiei, reclamantul a fost interogat în calitate de martor în cadrul cauzei penale n 8909817. Conținutul declarațiilor sale, rescrise într-un proces verbal de interogare, era în esență identic cu cel al mărturisirii sale predate anterior. Tot în seara de 25 februarie 2009, reclamantul a fost condus de un polițist la un centru medical care se afla în imediata apropiere a biroului investigatorului, pentru a fi examinat de un medic. Acesta a emis un certificat medical, conform căruia nu prezenta nici o leziune asupra părților vizibile ale corpului. Reclamantul a fost eliberat după această examinare medicală. La 2 martie 2009, anchetatorul V. a deschis o anchetă penală (înregistrată la nr. 9090806) împotriva reclamantului pentru incitare la crimă (art. 282 1 din Codul penal (CP)), pe baza conținutului comentariilor publicate de către persoana în cauză pe site-ul web. La 5 martie 2009, reclamantul, convocat de investigatorul V., a pus sub acuzare în cadrul cauzei penale îndreptate împotriva sa. El a fost asistat de un avocat ales de el. În timpul interogatoriului său, el a indicat că a pus voluntar și că nu a fost supus nici o formă de coerciție din partea poliției. El a declarat că, începând din 2007, el a consultat periodic, aproximativ o dată la două zile, site-ul web și a lăsat comentarii cu privire la articolele care au fost publicate acolo. La data de 10 martie 2009, reclamantul a depus o plângere scrisă în fața procurorului, susținând că a făcut mărturisirea și declarațiile sale din 25 februarie și 5 februarie. La 12 martie 2009, reclamantul a ales un nou avocat. 13. La 16 martie 2009, a emis o declarație scrisă către investigatorul V., prin care solicita excluderea de la mărturisirea și declarațiile sale din 25 februarie și 5 martie 2009 din cauza faptului că acestea nu au fost făcute în mod voluntar. 14. La 22 martie 2009, anchetatorul V. a respins cererea reclamantului. La 8 iunie 2009, acesta a aplicat, în prezența a doi martori instrumentari, unei mail-uri a conținutului discului CD-R înregistrat ca parte a procedurii penale n 8909817 (punctul 3 de mai sus). La 9 iunie 2009, autoritățile de urmărire penală au emis un act de acuzare împotriva reclamantului și l-au notat în mod oficial. În conformitate cu actul de acuzăre, la date diferite cuprinse între 12 februarie și 26 februarie În septembrie 2008, reclamantul a postat pe site-ul web patru sute cincizeci și nouă de comentarii anonime care au dus la urâți față de persoanele care aparțin de la etnia bachkire, precum și comentarii injuriose față de două persoane identificate. Pentru fiecare comentariu atribuit reclamantului prin actul de acuzare, acesta din urmă menționa, printre altele, data și ora exactă a publicării sale, precum și adresa IP asociată. Procesul penal și condamnarea reclamantului 17. 4 august 2009, tribunalul din l (art. 282 din CP și, respectiv, art. 130 alineatul (2) din CP) împotriva reclamantului în cauza penală referitoare la acesta. În aceeași zi, instanța a acceptat cererea reclamantului de a plăti dosarul penal un anumit număr de documente, în special de documente ale angajatorului de la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Printr-o decizie din 14 decembrie 2009, tribunalul a trimis cauza penală în fața procurorului pe motiv că actul de acuzare implică deficiențe în formularea acuzațiilor care nu pot fi remediate în etapa de judecată. În special, acesta a considerat că nu i s-a permis să stabilească sfera de aplicare a acuzațiilor cu privire la momentul în care comisia pentru încălcarea dreptului de proprietate având în vedere divergența care exista între actul de acuzare și elementele de probă prezentate de acuzație cu privire la indicarea momentului publicării comentariilor în litigiu 20. La 25 februarie 2010, Curtea Supremă a Republicii Bachkortostan a anulat decizia Tribunalului din 14 decembrie 2009 pe motiv că formularea acuzațiilor în cauză nu se referea la examinarea judiciară a cauzei penale. Între timp, la 21 mai 2010, tribunalul a decis să pună capăt ridicării cheltuielilor de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În timpul procesului, reclamantul a pledat nevinovat și a declarat că a fost publicat în momentul în care comentariile care i-au fost imputate au fost publicate la locul său de muncă și, prin urmare, nu le-a putut scrie de la domiciliul său de pe calculatorul său personal. În această privință, Tribunalul a statuat cu privire la atestatele angajatorului său care fuseseră plătite în dosarul penal (punctul 18 de mai sus). printr-o hotărâre din 9 decembrie 2010, Tribunalul l-a recunoscut pe reclamantul vinovat de încălcarea dreptului comunitar menționat la articolul (28) 1 din clasa a patra și l-a condamnat la un an de închisoare cu suspendare. Având în vedere prescrierea faptelor, instanța a dispus la data la care executarea pedepsei aplicate. 24. Pentru a ajunge la concluzia vinovăției reclamantului, instanța a luat în considerare un anumit număr de elemente de probă, în special declarațiile de la l : Mărturisirea sa din 25 februarie 2009, precum și declarațiile sale făcute în aceeași zi ca martor în cadrul cauzei penale n 8909817 (punctul 7 de mai sus) ; și declarațiile sale făcute la 5 martie 2009 ca suspect (punctul 10 de mai sus) din depozițiile martorilor : Cele ale domnului, sora reclamantului, colectate în stadiul de la ui â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â TM â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â ; și cele ale anchetatorului V., făcute în instanță, cu privire la desfășurarea diferitelor acte de informare realizate în stadiul de mai multe documente justificative : atestate întocmite de poliție în cadrul măsurilor operaționale de punere în aplicare care au vizat data, ora și numărul de conexiuni la rețeaua de internet din calculatorul reclamantului și adresele IP asociate sesiunilor de conectare ; procesul-verbal al inspecției site-ului web din 8 octombrie 2008 (punctul 3 de mai sus) ; procesul-verbal al inspecției discului CD-R din 8 iunie 2009 (punctul 15 de mai sus) ; și un raport de expertiză lingvistică cu privire la conținutul comentariilor publicate pe site-ul web : discul CD-R înregistrat cu ocazia inspecției din 8 octombrie 2008 (punctul 3 de mai sus) și computerul introdus în timpul percheziției la domiciliul reclamantului (punctul 5 de mai sus). În așteptarea hotărârii sale, instanța a statuat că, între 12 februarie și 26 septembrie 2008, reclamantul publicase cel puțin patru sute cincizeci și nouă de comentarii la ore diferite ale zilei . Acesta se pronunță, printre altele, după cum urmează După examinarea și evaluarea tuturor probelor vărsate în dosarul penal, instanța [judecată] că momentul în care comisia pentru lacul de către [S. Maslennikov] diferă de cel care a fost reținut de autoritățile însărcinate cu urmărirea penală. [Într-adevăr, instanța consideră] că a fost comisă cu o intenție unică și continuă în perioada 12 februarie-26 septembrie 2008, pe care a stabilit-o pe baza dovezilor prezentate și a datelor [transmise de furnizorul de acces la internet] referitoare la sesiunile de conectare [de la S. Maslennikov] la rețeaua de internet (...) Prin urmare, [judecata] consideră că este necesar să se excludă din acuzațiile [portate împotriva S. Maslennikov] indicarea momentului la care fiecare comentariu a fost publicat, judecând în mod întemeiat argumentul apărării potrivit căruia ora indicată pe serverul țării în care acesta este situat nu se potrivește întotdeauna în timp util din țara [în care a fost comisă fâșia] și la ora locală a orașului Oufa ; îndoielile cu privire la stabilirea la ora exactă a comisiei de constatare a neîndeplinirii obligațiilor trebuie să beneficieze de dreptul pârâtului; de aceea [se pare că este mai potrivit să se ajungă la concluzia că] S. Maslennikov a comis o încălcare continuă în perioada menționată anterior, această concluzie neabătută drepturilor sale (...) recurentul a formulat o cerere de pronunțare a unei hotărâri din 9 decembrie 2010. Acesta a reproșat, printre altele, instanței că nu a motivat în mod corespunzător hotărârea respectivă în ceea ce privește dovezile cu descărcare de gestiune care fuseseră plătite de apărare, în special atestatele angajatorului său (punctul 18 de mai sus). El susține că instanța nu a respins în mod explicit aceste dovezi, în timp ce, în opinia sa, acestea se aflau la locul său de muncă în momentul publicării majorității comentariilor care îi erau imputate și că nu putea, prin urmare, să fie autorul acestora. 27. La 4 martie 2011, președintele Republicii Bachkortostan și președintele Curții Supreme a Republicii Bachkostostan au participat la o reuniune a biroului administrației judiciare din Republica Bachkortstan, în cursul căreia au făcut declarații cu privire la cauza penală împotriva reclamantului. La 7 aprilie 2011, Curtea Supremă a Republicii Bachkortostan a confirmat în apel hotărârea din 9 decembrie 2010, prin care a emis concluziile Tribunalului de Primă Instanță. Reclamantul reproșează instanțelor interne că nu și-a motivat în mod corespunzător hotărârile cu privire la respingerea probelor care ar putea să-l exonereze, în special în ceea ce privește atestatele angajatorului său care, în opinia sa, au fost înregistrate la locul său de muncă în momentul publicării comentariilor Õ și că, prin urmare, nu putea fi autorul acestora. Acesta se referă la art. 6 1 din Convenție, astfel cum este formulat în partea sa relevantă în speță Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Teze din părțile 30. Guvernul arată că instanțele interne au răspuns în mod corespunzător tuturor argumentelor invocate de reclamant în cadrul apărării sale. 31. Reclamantul își menține pledoaria. Aprecierea Curții cu privire la admisibilitate 32. Constatând că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului (a) Convenției și nu se confruntă cu nici un alt motiv, Curtea declară că este admisibil. Pe fond 33. Curtea amintește că, în conformitate cu jurisprudența sa constantă care reflectă un principiu legat de buna administrare a justiției, hotărârile judecătorești trebuie să indice în mod suficient motivele pe care se bazează acestea. La întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie să se analizeze în lumina circumstanțelor fiecărei specii ( García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 26, CEDO 1999 I și Moreira Ferreira c. Portugalia 2) [GC], n 19867/12, § 84, CEDO 2017). Fără a solicita un răspuns detaliat la fiecare argument al reclamantului, această obligație presupune ca partea la o procedură judiciară să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru finalizarea procedurii în cauză (ibidem). 926/05, § 91, 16 noiembrie 2010 și Huseyn și alți Azerbaidjan, n 35485/05 și 3 altele, § 203, 26 iulie 2011). 34. Curtea amintește, de asemenea, că nu îi aparține să examineze temeinicia unui anumit motiv invocat în fața unei instanțe interne, o astfel de sarcină care revine instanțelor naționale. O astfel de examinare nu se impune pentru a constata că motivul în cauză era în orice caz relevant (Hiro Balani c. Spania, 9 decembrie 1994, § 28, seria A n 303-B, Ruiz Torija, citată anterior, § 30, § 30; Vojtěchová c. Slovacia, n 59102/08, § 40, 25 septembrie 2012 și Uche c. Elveția, n 12121/09, § 39, 17 aprilie 2018). 35. În speță, Curtea arată că, atât în fața instanței de primă instanță, cât și în fața instanței de apel, recurentul a susținut că nu a fost autorul celei mai mari părți a observațiilor care i-au fost imputate, pe motiv că se afla la locul său de muncă la momentul publicării lor (punctele 22 și 26 de mai sus). Curtea ia notă de faptul că, în sprijinul alibiului său, reclamantul a prezentat atestate de la angajatorul său și că instanța de primă instanță le-a plătit în dosarul penal la începutul procesului (punctul 18 de mai sus). Prin urmare, Comisia consideră că argumentul reclamantului privind absența domiciliului la data publicării observațiilor în litigiu a fost suficient de elaborat și că a solicitat un răspuns specific și explicit cu privire la fond (a se vedea, în același sens, Ilyadi c. Rusia, nr 6642/05, § 44, 5 mai 2011, Fomin c. Moldova, nr 36755/06, § 32, 11 octombrie 2011 și Mitrofan c. Republica Moldova , n 50054/07 , § 52, 15 ianuarie 2013 . Curtea constată că nici instanța de primă instanță, nici instanța de judecată nu au răspuns la acest argument (punctele 23 28 de mai sus). 36. Curtea constată în acest context că mărturisirile și declarațiile reclamantului din 25 februarie 2009 și declarațiile sale din 5 martie 2009 au fost formulate în termeni generali și că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La alibiul pe care reclamantul și l-a luat în considerare în procesul n a fost, prin urmare, contrazis nici de declarațiile menționate anterior, cel puțin în ceea ce privește alte observații decât cele vizate de depozițiile din 5 martie 2009, nici de celelalte elemente de probă reținute de instanță în hotărârea sa din 9 decembrie 2010 (punctul 23 litera (c). Curtea constată, de asemenea, că, în momentul pronunțării hotărârii menționate, Tribunalul a revizuit, prin modificarea acesteia, data la care circumstanțele factuale ale căii de atac în raport cu cea conținută în actul de punere în aplicare, în special în ceea ce privește momentul publicării fiecărui comentariu (punctul 16 de mai sus), și că a considerat că recurentul publicase cel puțin patru sute cincizeci nouă comentarii mai multe ore diferite ale zilei (punctul 25 litera (c) Curtea consideră că argumentul reclamantului privind absența sa de la domiciliu în momentul publicării comentariilor impunea un răspuns din partea instanței (a se vedea, pentru exemplele de situații în care alibiul reclamanților solicita un răspuns specific și explicit din partea instanțelor interne, Gradinar c. Moldova, n 7170/02, § 114, 8 aprilie 2008 și Vetrenko c. Moldova , n 36522/02, § 58, 18 mai 2010). Or, dacă acest argument ar fi fost considerat întemeiat, ar fi avut în mod necesar un impact asupra faptului că a comis o vinovăție de la mai (Krussoulia c. Rusia, n 12365/03, § 52, 22 februarie 2007 și Vetrenko , citată anterior, § 57). Prin urmare, Curtea consideră că acest argument a fost un motiv decisiv pentru soluționarea procedurii în cauză. În lipsa unui răspuns explicit, este imposibil să se stabilească dacă instanțele penale au neglijat pur și simplu argumentul menționat anterior sau dacă au dorit să îl respingă și, în această ultimă ipoteză, pentru ce au făcut acest lucru ( Krassoulia, citată anterior, § 52, Ilyadi, citată anterior, § 46, și Uche, menționat anterior, § 41. Aceste elemente sunt suficiente Curții pentru a concluziona că a avut loc o încălcare a articolului 6 1 din Convenție. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALE LEGĂTURII 6 DIN CONVENȚIA 38. Invocând art. 6 1, 2 și 3 (b) și (c) din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil din cauza existenței altor infracțiuni care ar fi afectat procedura penală împotriva sa, precum și a unei încălcări a dreptului său la prezumția de nevinovăție. 39. Având în vedere constatarea încălcării articolului 6 1 din Convenție la care a ajuns (punctul 37 litera (c) (c) Curtea consideră că nu este necesar să se examineze separat restul obiecțiilor reținute de reclamant în temeiul art. 6 din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 40. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a suferit, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În plus, acesta solicită 545,64 EUR pentru prejudiciul material pe care îl consideră a fi suferit din cauza, pe de o parte, a confiscării calculatorului său și, pe de altă parte, a angajării în cheltuieli pe care ar fi fost obligat să le plătească pentru cumpărarea de medicamente ca urmare a deteriorării stării sale de sănătate în timpul urmăririi penale împotriva sa. 42. Guvernul susține că, în cazul în care Curtea ar fi nevoită să constate o încălcare a articolului 6 din convenție, redeschiderea procedurii penale împotriva reclamantului, permisă în opinia sa de dreptul rus, ar constitui o satisfacție echitabilă suficientă în speță. 43. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge cererea relativă. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră că constatarea încălcării constituie o despăgubire suficientă pentru prejudiciul moral suferit. Cu toate acestea, Comisia reamintește că o hotărâre în care se constată o încălcare implică pentru statul pârât obligația juridică nu numai de a plăti în avans sumele alocate cu titlu de satisfacție echitabilă, ci și de a alege, sub controlul Comitetului miniștrilor Consiliului Europei, măsurile generale și/sau, dacă este cazul, cele individuale care urmează să fie adoptate în ordinea sa juridică internă pentru a pune capăt încălcării constatate de aceasta și de a elimina, în măsura posibilului, consecințele acestora astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia ( Ilașcu și alte c. Moldova și Rusia [GC], nr. 48787/99, § 487, CEDO 2004 VII. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 44. Reclamantul solicită, de asemenea, 107 347,20 ruble rusești (RUB) pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 1 600 EUR pentru cei angajați în fața Curții; de asemenea, solicită ca suma care trebuie acordată pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții să fie vărsată direct în contul bancar al reprezentantului său, dl D.R. Gaynutdinov. 45. Guvernul nu este pronunțat în acest sens. 46. Având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamantului suma de 1 400 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în cadrul procedurii naționale și suma de 1 000 EUR pentru procedura în fața acesteia, această din urmă sumă urmând să fie plătită în contul bancar al domnului D.R. Gaynutdinov. Interese moratoriu 47. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A se vedea că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, suma următoare, care urmează să fie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării, plus orice sumă care poate fi datorată de către persoana în cauză cu titlu de impozit pe această sumă 400 EUR (două mii patru sute de euro), din care 1 000 EUR (mii de euro) care urmează să fie vărsată în contul bancar al M.D.R. Gaynutdinov că, începând cu expirarea termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va majora de la un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 8 octombrie 2019, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stephen Phillips Georgios A. Serghides Module Președinte