AFFAIRE SHCHERBAKOV c. RUSSIE

RESPONDENT

RUS

HOTĂRÂRE

08.10.2019

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Tribunal impartial;Tribunal indépendant)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE SHCHERBAKOV c. RUSSIE (CtEDO, 2019)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA SHCHERBAKOV c. RUSSIE (solicitarea nr. 49506/12) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 octombrie 2019 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Shcherbakov c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-un comitet format din Georgios A. Serghides, președinte, Branko Lubarda, Erik Wennerström, judecători, și Stephen Phillips, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 septembrie 2019, Tribunalul a adoptat, la această dată, o hotărâre judecătorească La originea cauzei se află o cerere (n 49506/12) îndreptată împotriva Federației Ruse și al cărei resortisant al acestui stat, dl Andrey Aleksandrovich Schcherbakov, a sesizat Curtea la 26 martie 2012 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( 1 din Convenția privind dreptul reclamantului de a fi judecat de către o instanță independentă și imparțială a fost comunicată guvernului și cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus în conformitate cu art. 3 din Regulamentul Curții. Guvernul nu se opune examinării cererii de către un comitet. Reclamantul s-a născut în 1962 și își are reședința în Ekaterinburg. În 2011, cinci persoane, inclusiv reclamantul, au fost aduse în fața Tribunalului Regional Ekaterinburg, care se află într-o formare compusă dintr-un judecător și un juriu. La 24 noiembrie 2011, după ce a primit o listă scrisă de întrebări referitoare la acuzațiile împotriva reclamantului și a colegilor săi, juriul s-a retras în camera Consiliului pentru a delibera. Lista conținea întrebări de fapt referitoare la faptele de fraudă imputate co-inculpaților, apoi întrebări privind participarea acuzaților la aceste fapte și, în cele din urmă, întrebări referitoare la vinovăție sau la nevinovăția inculpaților pentru faptele descrise în întrebările de fapt. La 28 noiembrie 2011, juriul și-a dat verdictul. Din copierea unei părți a chestionarului prezentat Curții, reiese că răspunsurile la întrebările nr. 9 și 22, care întrebau dacă reclamantul a fost vinovat de două fapte de fraudă care i-au fost imputate, au fost modificate și că nu au fost înlocuite cu da De asemenea, rezultă că decizia referitoare la întrebarea nr. 9 a fost luată cu nouă voturi împotriva a trei voturi, urmată de următoarea mențiune scrisă: cu excepția [unelor fapte] și că decizia referitoare la întrebarea nr. 22 a fost luată cu opt voturi față de patru. Prin hotărârea din 7 decembrie 2011, Curtea Regională, pe baza verdictului juriului, l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de șase ani de închisoare cu o amendă. În lunile februarie și martie 2012, înainte de examinarea cauzei penale în recurs, avocatul reclamantului a primit declarații scrise din partea juraților B. și P., care au stat în cadrul juriului din 24-28 noiembrie 2011. În declarațiile lor, B. și P. au indicat că, în timpul deliberărilor, jurații au votat inițial în favoarea inocenței reclamantului ca răspuns la întrebările n 9 și 22. Cu toate acestea, având îndoieli cu privire la modul de a răspunde la alte întrebări, jurații ar fi decis să ceară clarificări judecătorului. Șeful juraților ar fi părăsit apoi camera consiliului pentru a se adresa judecătorului și apoi ar fi revenit la acesta. Ea ar fi transmis juraților clarificările judecătorului conform cărora nu ar fi fost posibil să răspundă prin: La întrebările nr. 9 și 22, dacă răspunsurile la întrebările anterioare, în special cu privire la participarea reclamantului la faptele stabilite, au fost: da În plus, juriul P. arată că, de mai multe ori în timpul deliberărilor, unii jurați au fost scoși din camera consiliului și au stat de vorbă cu asistenta judecătorului pentru a obține clarificări cu privire la modul de a răspunde la chestionar. La data de 5 martie 2012, Curtea Supremă a Federației Ruse a pronunțat o hotărâre în fața căreia avocatul reclamantului a solicitat ca declarațiile scrise ale juraților B. și P. să fie depuse în dosarul penal, ceea ce i-a fost refuzat. Tot în timpul acestei audieri, pe baza conținutului declarațiilor menționate mai sus, avocatul din la Pentru avocat, instrucțiunile pe care judecătorul le-ar fi dat șefului juriului în afara procedurii prevăzute în acest scop au constituit o formă de presiune indirectă asupra juriului. Prin hotărârea din 5 martie 2012, Curtea Supremă a Rusiei a confirmat hotărârea din 7 decembrie 2011. Ca răspuns la argumentele prezentate de avocatul reclamantului în recurs, aceasta a indicat că dosarul penal nu conține date obiective care ar fi demonstrat că jurații nu au respectat secretul deliberărilor în camera de consiliu sau că au suferit vreo presiune II. DREPTUL INTERN RĂSPUNS În conformitate cu art. 344 din CPP, în cazul în care, în timpul deliberărilor lor, jurații decid că trebuie să obțină de la judecătorul președinte informații suplimentare cu privire la chestionarul supus atenției lor, se întorc în instanță, iar șeful juriului îi adresează judecătorului președinte o cerere în acest sens (punctul 1). Judecătorul președinte, în prezența părților la procedură, informează juriul cu privire la cererea acestora sau, dacă este cazul, după ce a primit avizul părților, modifică întrebările adresate sau completează chestionarul cu întrebări noi (punctul 2). La art. 381 din CPP, în vigoare în momentul faptelor, a precizat faptul că instanța de apel are dreptul de a lua în considerare mijloacele referitoare la legalitatea componenței instanței de primă instanță cu un juriu (punctul 2) și la secretul deliberărilor (punctul 8), precum și de a anula verdictul în cazul încălcării acestor dispoziții ale CPP. În acest sens, reclamantul denunță o încălcare a secretului deliberărilor juriului, susținând că au avut loc consultări între unii jurați și asistenta judecătorului. În plus, consideră că judecătorul de primă instanță a exercitat o presiune asupra juriului în timpul deliberărilor acestuia, furnizându-i instrucțiuni cu privire la răspunsurile la întrebările nr. 9 și 22 din chestionarul privind sarcinile care îi revin și coinculpații săi. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide... de temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. Pe admisibilitatea 16. Constatând că acest dușman nu este în mod vădit nefondat în sensul art. (a) Convenției și nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz, Curtea declară că este admisibil. Pe fond Teze ale părților 17. Pe baza extraselor din procesul-verbal al instanței regionale, guvernul indică faptul că la 28 În noiembrie 2011, după ce a deliberat într-o cameră a Consiliului, niciun juru nu a exprimat nicio presiune sau încălcare a secretului deliberărilor și nici nu a adresat o cerere judecătorului prezidențial. Guvernul trage concluzia că, contrar celor invocate de reclamant, judecătorul prezidențial nu l-a informat pe șeful juraților în timpul deliberărilor juriului. Guvernul susține că instanța de apel a examinat cu atenție argumentele reclamantului referitoare la lipsa de independență și de imparțialitate a instanței de primă instanță, precum și la presupusa încălcare a secretului deliberărilor juriului și le-a respins pentru nefondare. Potrivit guvernului, Curtea Supremă a respins pe bună dreptate cererea avocatului reclamantului de a depune la dosarul penal declarațiile scrise ale juraților B. și P. pe motiv că Codul de procedură penală nu permite utilizarea declarațiilor de jurați colectate, cum ar fi în speță, în afara cadrului procedural după pronunțarea verdictului 18. Curtea a subliniat în repetate rânduri că un tribunal, inclusiv un juriu, trebuie să fie imparțial, atât din punct de vedere subiectiv, cât și din punct de vedere obiectiv (a se vedea, printre multe altele, Remli c. Franța, Hotărârea din 23 aprilie 1996, § 46, Rec., 1996 II, Sander c. Regatul Unit, 9 mai 2000, § 22, Rec., 2000, p. Kyprianou c. Cipru [GC], n 73797/01, § 118 121, CEDO 2005 XIII, și Farhi c. Franța, n 17070/05, § 23, 16 ianuarie 2007). 20. Curtea amintește, de asemenea, că, în Hotărârea Timofeyev c. Rusia ([comitet], n 16887/07, 14 noiembrie 2017), Comisia a examinat o situație similară în cazul cauzei în speță și a considerat, în special, că, confruntată cu o notă scrisă din partea unui juriu după pronunțarea verdictului potrivit căruia judecătorul prezidențial exercitase o presiune asupra juriului în timpul deliberărilor celui în cauză în acest sens, instanța de apel era obligată să desfășoare o investigație în sensul verificării punerii în aplicare a faptului în cauză și să elimine orice îndoială care ar fi putut exista în ceea ce privește imparțialitatea instanței de primă instanță (ibidem § 23). Având în vedere absența unei astfel de anchete și lipsa motivării deciziei instanței de apel în această privință, Curtea a ajuns la concluzia încălcării articolului 6 1 din Convenție (ibidem , § 24). 21. Îndreptându-se spre faptele cauzei, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mai sus) și qued ël a comunicat conținutul lor în instana de apel, în cadrul procedurii din 5 martie 2012 (punctul 11 de mai sus). Curtea arată că acuzaiile jurailor B. și P. în ceea ce privește modificarea votului privind întrebările referitoare la vinovăția reclamantului în urma consultărilor șefului juraților cu judecătorul președinte au fost suficient de bine fundamentate, întrucât, astfel cum reiese din copia chestionarului, răspunsurile la întrebările respective au fost modificate în timpul deliberărilor (punctul 8 de mai sus). În plus, Comisia observă că argumentele reclamantului se bazau pe dispozițiile relevante ale dreptului intern, în special pe art. 344 din CPP, potrivit căruia orice clarificare sau instrucțiune suplimentară a judecătorului după retragerea juriului pentru a delibera trebuie să aibă loc în fața juraților și a părților la procedură (punctul 13 de mai sus 23. Curtea nu are competența de a se pronunța cu privire la valoarea probatorie a declarațiilor juriului B. și P. Cu toate acestea, Comisia constată că aceste declarații au fost suficient de grave pentru a servi drept temei pentru temerile reclamantului cu privire la imparțialitatea formării judiciare care a fost judecată și pentru a se asigura că instanța regională, atât în ceea ce privește judecătorul președinte, cât și jurații, poate fi considerată imparțială în sensul art. 6 1 din convenție și oferea garanții suficiente pentru a elimina orice îndoială în această privință ( Farhi, citată anterior, punctul 27, Timofeyev, citată anterior, punctul 23 și Nikotin c. Rusia [comitet], n 80251/13, § 23, 8 1 ianuarie 2019). Or, Curtea constată că instanța de recurs a refuzat să examineze notele juriului prezentate de avocatul reclamantului și că a respins argumentele acestuia fără a le examina pe fond pe motiv că nu au fost invocate de elemente obiective (punctul 12 litera (c) Cu privire la aceasta. Curtea consideră că, prin aceasta, instanța de apel l-a privat pe reclamant de posibilitatea de a-și da .. în mod eficient și că aceasta a fost incapabilă să ia măsuri adecvate pentru a elimina îndoielile cu privire la realitatea și natura faptelor invocate și pentru a remedia, dacă este cazul, o situație contrară cerințelor Convenției (Remli, citată anterior, § 48, Timofeyev , citată anterior, punctul 24, și Nikotin, citată anterior, punctul 26). 24. Aceste elemente sunt suficiente pentru a ajunge la concluzia încălcării articolului 6 1 din Convenție. II. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 25. În temeiul articolului 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 000 ruble rusești (RUB) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit din cauza pierderii salariilor sale din cauza detenției sale provizorii și a condamnării sale la o pedeapsă privată de libertate în urma procesului penal împotriva sa, precum și din cauza plății de către Curtea Regională a salariului pe care l-a plătit. 500 EUR (EUR) pentru prejudiciile morale pe care le-a suferit. 27. Guvernul susține că, în cazul în care Curtea ar constata o încălcare a articolului 6 din convenție, redeschiderea procedurii penale împotriva reclamantului, permisă de dreptul rus, ar constitui o satisfacție echitabilă suficientă în speță. 28. În ceea ce privește prejudiciul material revendicat, Curtea nu poate specula cu privire la rezultatul la care procedura penală împotriva reclamantului ar fi dus dacă încălcarea articolului 6 din Convenție nu ar fi avut loc (a se vedea, de exemplu, Mantovanelli c. Franța, 18 martie 1997, § 40, Rec., 1997 II). Prin urmare, este oportun să se respingă pretențiile reclamantului în acest sens. 29. În ceea ce privește prejudiciul moral solicitat, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării articolului 6 1 din convenție constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. Cu toate acestea, Comisia reamintește că o hotărâre în care se constată o încălcare atrage după sine o obligație juridică nu numai de a plăti în mod direct sumele alocate cu titlu de satisfacție echitabilă, ci și de a alege, sub controlul Comitetului miniștrilor Consiliului Europei, măsurile generale și/sau, dacă este cazul, cele individuale care urmează să fie adoptate în ordinea sa juridică internă pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte și pentru a elimina, în măsura posibilului, consecințele acestora, astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia ( Ilașcu și altele, precum Moldova și Rusia [GC], nr. 48787/99, § 487, CEDO 2004 VII. Comisioane și cheltuieli de judecată 30. Reclamantul solicită, de asemenea, 130 000 RUB pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 96 000 RUB pentru cele angajate în fața Curții. De asemenea, solicită ca această ultimă sumă să fie plătită direct în contul bancar al reprezentantului său, dl V.Y. Kapustin. 31. Guvernul contestă necesitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor și cheltuielilor de judecată solicitate de solicitant. 32. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate de reclamant în fața instanțelor naționale, Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor; în temeiul articolului 60 2 și 3 din Regulamentul Curții trebuie să prezinte pretenții numerice și defalcate pe rubrici și însoțite de documentele justificative relevante, în caz contrar Curtea poate respinge toate sau o parte din acestea (Mazelié c. Franța, n 5356/04, § 39, 27 iunie 2006). 33. În acest sens, pretențiile reclamantului referitoare la cheltuielile efectuate în fața instanțelor interne, cu condiția ca acestea să se refere la procedura penală pusă în discuție în prezenta cerere, nu sunt defalcate pe rubrici și nici nu sunt susținute de dovezi precise în acest sens. În măsura în care aceste pretenii se referă la alte proceduri, Curtea consideră că nu au fost necesare mai mult decât au fost necesare pentru a preveni încălcarea constatată în speță. Prin urmare, aceasta respinge preteniile reclamantului referitoare la cheltuielile suportate în fața instanelor interne. 34. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată pentru procedura în fața acesteia, Curtea ia notă de faptul că reclamantul nu a depus nici un raport orar al muncii efectuate de reprezentantul său, nici nu a indicat tariful orar corespunzător. Având în vedere cele de mai sus și având în vedere documentele de care dispune, Curtea consideră rezonabilă suma de 850 EUR pentru procedura în fața acesteia și acordul la care se acordă reclamantului, această sumă fiind plătită în contul bancar al reprezentantului acestuia din urmă, dl V.Y. Kapustin. Interese moratorii 35. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L A spus că a existat o încălcare a articolului 6 1 din Convenție A declarat că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 850 EUR (8850 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată de către reclamant cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, pentru a fi convertită în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data decontării, care trebuie plătită în contul bancar al reprezentantului său M.Y. Kapustin de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 8 octombrie 2019, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Stephen Phillips Georgios A. Serghides Module Președinte