AFFAIRE SKRIPKIN c. RUSSIE

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA SKRIPKIN c. RUSSIE (solicitarea nr. 12255/11) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 martie 2019 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Skripkin c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-un comitet compus din Branko Lubarda, președinte, Pere Pastor Vilanova, Georgios A. Serghides, judecători, și Fatoș Arac grefătoare adjunctă de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 26 februarie 2019, Tribunalul a fost adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 12255/11) îndreptată împotriva Federației Ruse și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Gennadiy Vasilyevich Skippin, a sesizat Curtea la 31 ianuarie 2011 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 14 septembrie 2015, obiecțiile privind condițiile de transport ale reclamantului, precum și restricțiile privind dreptul său de vizită în închisoare au fost comunicate guvernului, iar cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus în conformitate cu art. 3 din Regulamentul de procedură al Curții. După ce a examinat cererea unui comitet, Curtea a respins-o. ÎN FAVOAREA CIRCULONSTANCES DE LA L.SPECE Reclamantul s-a născut în 1973. El este deținut la Nijni Tagil. La 26 august 2009, reclamantul, acuzat de infracțiune, a fost arestat și plasat în casa de judecată n IZ-77/6 din Moscova. Condiții de transport Potrivit reclamantului, în perioada cuprinsă între 26 august 2009 și 12 ianuarie 2011, a fost transportat la tribunalul din provincia Nagatinski din orașul Moscova ( Reclamantul susține că a fost transportat într-o furgonetă celulară în care a fost plasat într-un compartiment a cărui suprafață nu depășește 0,25 m2, că furgonetele n De asemenea, el arată că, la sosirea sa în instanță, el a fost plasat într-o celulă temporară de 4 m2 și fără ferestre în care nu a avut nici o toaletă sau sosire de apă. Vizite familiale La 28 decembrie 2009, soția reclamantului a fost autorizată să-și viziteze soțul. La 29 decembrie 2009, investigatorul însărcinat cu cauza penală împotriva reclamantului a respins cererea respectivă. ÎN CONFORMITATE CU VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIE 10. Reclamantul susține că condițiile de transport către și de la instanța de judecată au constituit un tratament degradant. Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 11.Iul nu a comentat cu privire la acest punct. Cu privire la admisibilitate 12. Constatând că acest ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Curtea amintește că a încheiat deja, în numeroase cauze, încălcarea articolului 3 din convenție din cauza condițiilor de transport al deținuților (a se vedea, de exemplu, Yaroslav Belousov Rusia, nr. 2653/13 și 60980/14, § 103 111, 4 octombrie 2016, M.S.c. Rusia, nr. 8589/08, § 77, 10 iulie 2014 și Svetlana Kazmina c. Rusia, n 8609/04, § 79, 2 decembrie 2010 14. Având în vedere elementele de care dispune, Curtea constată că nu există niciun element de fapt sau de drept care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în speță 15. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că guvernul nu este achitat de sarcina probei și că nu a contestat afirmația reclamantului potrivit căreia acesta a fost transportat în condiții contrare articolului 3 din convenție. 16. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 8 DIN CONVENȚIE 17. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea vieții sale private și de familie din cauza faptului că a primit vizite familiale în timpul detenției sale provizorii. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței sale. Nu poate interveni o autoritate publică în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, binele public să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile ce decurg din aceasta 18. Guvernul susține că cauza reclamantului este în mod evident greșit fondată. În sprijinul tezei sale, guvernul a prezentat un certificat întocmit la o dată care nu a fost specificată de administrația în cauză, din care reiese că, în timpul detenției reclamantului în casa de judecată n IZ-77/6 din Moscova, acesta a beneficiat de o scurtă vizită a soției sale la 10 septembrie 2009. Evaluarea Curții 19.În primul rând, în primul rând, a refuzului de a acorda o vizită de familie împotriva părții reclamante la 29 decembrie 2009, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . decembrie 2009 este tardivă și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din Convenție. 20. Curtea observă apoi că reclamantul nu și-a detaliat vinovăția în ceea ce privește absența vizitelor familiale după 29 decembrie 2009. În special, el nu a prezentat niciun motiv care să demonstreze că soția sa sau el însuși au solicitat efectiv să beneficieze de o vizită de familie și că aceste cereri au fost respinse. În lumina acestor circumstanțe, Curtea consideră că restul iar art. 8 din Convenție este vădit nefondat și că trebuie respins, în conformitate cu art. 35 lit. (a) și 4 din Convenție. III. PRIVIND LEGĂTURA DE LA ARTICOLUL 41 DIN CONVENȚIE 21. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vizate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 22. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 19 martie 2019, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Fatoș Arac

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE SKRIPKIN c. RUSSIE

(Requête n

o

12255/11)

ARRÊT

STRASBOURG

19 mars 2019

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Skripkin c. Russie,

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en un comité composé de

:

Branko Lubarda,

président,

Pere Pastor Vilanova,

Georgios A. Serghides,

juges,

et de Fatoș Aracı,

greffière adjointe

de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 26 février 2019,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

12255/11) dirigée contre la Fédération de Russie et dont un ressortissant de cet État, M.

Gennadiy Vasilyevich Skripkin («

le requérant

»), a saisi la Cour le 31

janvier 2011 en vertu de l’article

34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le gouvernement russe («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M. G. Matiouchkine, ancien représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme, puis par M.

M.

Galperine, son représentant actuel.

3.

Le 14 septembre 2015, les griefs concernant les conditions de transport du requérant ainsi que les restrictions apportées à son droit de visites en prison ont été communiqués au Gouvernement et la requête a été déclarée irrecevable pour le surplus conformément à l’article

54

§

3 du règlement de la Cour.

4.

Le Gouvernement s’oppose à l’examen de la requête par un Comité. Après avoir examiné l’objection du Gouvernement, la Cour la rejette.

EN FAIT

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

5.

Le requérant est né en 1973. Il est détenu à Nijni Tagil.

6.

Le 26 août 2009, le requérant, accusé d’une infraction pénale, fut arrêté et placé dans la maison d’arrêt n

o

IZ-77/6 de Moscou.

A.

Conditions de transport

7.

Selon le requérant, pendant la période allant du 26

août

2009 au 12

janvier 2011, il a été transporté au tribunal de l’arrondissement Nagatinski de la ville de Moscou («

le tribunal

») à vingt-six reprises pour assister aux audiences relatives à la prorogation de sa détention provisoire ainsi qu’à son procès pénal. Le requérant soutient qu’il était transporté dans des fourgons cellulaires dans lesquels il était placé dans un compartiment dont la superficie ne dépassait pas 0,25 m², que les fourgons n’étaient pourvus ni de fenêtres ni de système de ventilation et que le chauffage n’y fonctionnait pas. Le requérant expose, par ailleurs, que, les jours de transfert au tribunal, il n’était pas nourri. Il indique également que, à son arrivée au tribunal, il était placé dans une cellule temporaire mesurant 4 m² et dépourvue de fenêtres où il n’y avait ni toilettes ni arrivée d’eau.

B.

Visites familiales

8.

Le 28 décembre 2009, l’épouse du requérant demanda l’autorisation de rendre visite à son mari.

9.

Le 29 décembre 2009, l’enquêteur en charge de l’affaire pénale dirigée à l’encontre du requérant rejeta ladite demande.

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 3 DE LA CONVENTION

10.

Le requérant allègue que les conditions de son transport vers et depuis le tribunal ont constitué un traitement dégradant. Il invoque l’article

3 de la Convention, ainsi libellé

:

«

Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants.

»

11.

Le Gouvernement n’a pas commenté sur ce point.

A.

Sur la recevabilité

12.

Constatant que ce grief n’est pas manifestement mal fondé au sens de l’article

35

§

3

a) de la Convention et qu’il ne se heurte par ailleurs à aucun autre motif d’irrecevabilité, la Cour le déclare recevable.

B.

Sur le fond

13.

La Cour rappelle avoir déjà conclu dans de nombreuses affaires à la violation de l’article 3 de la Convention à raison des conditions de transport de détenus (voir, par exemple,

Yaroslav Belousov

c.

Russie

, n

os

2653/13 et 60980/14, §§

103

‑

111, 4

octobre 2016,

M.S. c. Russie

, n

o

8589/08, §§

71

‑

77, 10

juillet 2014, et

Svetlana Kazmina c.

Russie

, n

o

8609/04, §§

76

‑

79, 2

décembre 2010).

14.

Eu égard aux éléments dont elle dispose, la Cour constate que le Gouvernement n’a mis en avant aucun élément de fait ou de droit à même de la convaincre de parvenir à une conclusion différente en l’espèce.

15.

Eu égard à ce qui précède, la Cour estime que le Gouvernement ne s’est pas acquitté de la charge de la preuve lui incombant et qu’il n’a pas réfuté les allégations du requérant selon lesquelles celui-ci avait été transporté dans des conditions contraires à l’article 3 de la Convention.

16.

Partant, il y a eu violation de l’article 3 de la Convention.

II.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 8 DE LA CONVENTION

17.

Le requérant se plaint d’une violation de son droit au respect de sa vie privée et familiale en raison de l’impossibilité d’obtenir des visites familiales durant sa détention provisoire. Il invoque l’article 8 de la Convention, ainsi libellé

:

«

1.

Toute personne a droit au respect de sa vie privée et familiale, de son domicile et de sa correspondance.

2.

Il ne peut y avoir ingérence d’une autorité publique dans l’exercice de ce droit que pour autant que cette ingérence est prévue par la loi et qu’elle constitue une mesure qui, dans une société démocratique, est nécessaire à la sécurité nationale, à la sûreté publique, au bien

‑

être économique du pays, à la défense de l’ordre et à la prévention des infractions pénales, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d’autrui.

»

18.

Le Gouvernement argue que le grief du requérant est manifestement mal fondé. À l’appui de sa thèse, le Gouvernement a soumis une attestation établie à une date non spécifiée par l’administration pénitentiaire dont il ressort que, pendant la détention du requérant au sein de la maison d’arrêt n

o

IZ-77/6 de Moscou, il a bénéficié d’une visite courte de son épouse à la date du 10 septembre 2009.

Appréciation de la Cour

19.

S’agissant tout d’abord du refus d’accorder une visite familiale opposée à l’épouse du requérant le 29 décembre 2009, la Cour estime qu’il s’agissait d’un acte instantané. La requête ayant été introduite le 31

janvier 2011, soit plus de six mois après le refus litigieux, la Cour considère que la partie du grief concernant le rejet de la demande de visite du 28

décembre 2009 est tardive et qu’elle doit être rejetée, en application de l’article

35 §§

1

et

4 de la Convention.

20.

La Cour note ensuite que le requérant n’a pas détaillé son grief quant à l’absence de visites familiales après le 29 décembre 2009. Notamment, il n’a pas soumis d’éléments démontrant que son épouse ou lui-même avaient effectivement demandé de bénéficier d’une visite familiale et que ces demandes avaient été rejetées. Eu égard à ces circonstances, la Cour estime que le restant du grief tiré de l’article 8 de la Convention est manifestement mal fondée et qu’il doit être rejetée, en application de l’article 35

§§

3

a) et

4 de la Convention.

III.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE

41 DE LA CONVENTION

21.

Aux termes de l’article

41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

22.

Le requérant n’a présenté aucune demande de satisfaction équitable. Partant, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de lui octroyer de somme à ce titre.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable quant au grief tiré de l’article 3 de la Convention et irrecevable pour le surplus

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 3 de la Convention.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 19 mars 2019, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.

Fatoș Aracı

Branko Lubarda

Greffière adjointe

Président