Beyazkaya împotriva Turciei

Comunicat la 5 decembrie 2017 Secțiunea a doua Cerere nr. 15401/07 Sultan BEYAZKAYA împotriva Turciei introdusă la 20 februarie 2007 Cererea se referă la acuzații de neglijență medicală și, mai exact, o întârziere în asistența medicală de urgență, care ar fi cauzat decesul soțului reclamantei din cauza unui atac de cord înainte de a ajunge la spitalul numărul unu de Adana, în timp ce el a fost în detenție provizorie la centrul F de tip Adana. Potrivit registrelor dispensarului, colegii lui Ramazan Beyazkaya au apelat la administrație Õ la 12 00, primul ajutor a fost dus la clinică la 14 48 și, în cele din urmă, a fost dus la spitalul Numune d'Adana la 15 20. El a murit pe drum înainte de a ajunge la spital.

Procurorul districtual al Republicii Adana a respins acuzația că două rapoarte medicale susțineau că moartea soțului reclamantei a fost de origine naturală, iar decizia procurorului a fost confirmată de instanța judecătorească a lui Tarsus. Invocând art. 2 din Convenție, reclamanta denunță o lipsă de cunoștință a dreptului la viață al soțului ei, care susține că autoritățile nu au luat toate măsurile necesare pentru a proteja viața acestuia și că intervenția medicală și spitalizarea tardivă sunt la originea decesului ei.

Având în vedere faptul că Ramazan Beyazkaya a fost un deținut aflat sub controlul strict și responsabilitatea instituției … Salman c. Turcia [GC], nr 2286/93, § 99, CEDH 2000 VII, și Mahharadze și Sikharulidze c. Georgia, nr 35254/07, § 71-72, 22 noiembrie 2011) și, în special, având în vedere momentul la care colegii săi deținuți au raportat starea de sănătate de la 104), investigațiile efectuate de autoritățile naționale în speță cu privire la acuzațiile de malpraxis au îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție, în special în ceea ce privește absența întrebărilor adresate experților medico-legali pentru a stabili dacă intervenția medicală acordată lui Ramazan Beyazkaya a fost întârziată sau nu

Communiquée le 5 décembre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 15401/07 Sultan BEYAZKAYA contre la Turquie introduite le 20 février 2007

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne des allégations de négligences médicales, et plus précisément, un retard dans les soins de secours, qui auraient causé le décès du mari de la requérante des suites d’une crise cardiaque avant d’atteindre l’hôpital Numune d’Adana, alors qu’il était en détention provisoire au centre pénitentiaire de type F d’Adana. D’après les registres du dispensaire, les codétenus de Ramazan Beyazkaya firent appel à l’administration pénitentiaire à 12 h 00, les premiers secours furent portés audit dispensaire à 14 h 48 et, enfin, il fut conduit à l’hôpital Numune d’Adana à 15 h 20. Il décéda en route avant de rejoindre l’hôpital. Le procureur de la république d’Adana rendit un non-lieu au motif que deux rapports médicaux affirmaient que le décès du mari de la requérante était d’origine naturelle.

La décision du procureur fut confirmée par la cour d’assises de Tarsus. Invoquant l’article 2 de la Convention, la requérante dénonce une méconnaissance du droit à la vie de son mari soutenant que les autorités n’ont pas pris toutes les mesures nécessaires pour protéger la vie de celui-ci et que l’intervention médicale et l’hospitalisation tardives sont à l’origine de son décès.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard au fait que Ramazan Beyazkaya était un détenu sous le contrôle strict et la responsabilité de l’établissement pénitentiaire d’Adana, et vu l’impossibilité pour celui-ci de se faire prendre médicalement en charge à tout moment et dans un hôpital de son choix, son droit à la protection de sa vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce, compte tenu de la jurisprudence de la Cour (voir, entre d’autres, Salman c. Turquie [GC], n o 21986/93, § 99, CEDH 2000 ‑ VII, et Makharadze et Sikharulidze c. Géorgie , n o 35254/07, §§ 71 à 72, 22 novembre 2011) et, notamment, au regard de l’heure à laquelle ses codétenus ont signalé l’état de santé de l’intéressé à l’administration pénitentiaire et l’heure à laquelle on lui a porté secours ? 2. Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie ( Salman , précité, § 104), les investigations effectuées par les autorités nationales en l’espèce quant aux allégations de faute médicale ont-elles satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention, au regard, notamment, de l’absence de question posée aux experts médicolégaux pour savoir si l’intervention médicale prodiguée à Ramazan Beyazkaya a été tardive ou non ?