Comunicat la 31 august 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 44052/11 Cemil IȘILDAK și Keriman IȘILDAK împotriva Turciei, introdusă la 20 mai 2011 DE LA LEFFARE la 26 iulie 2010, reclamanta a acostat prin cezariană la spitalul privat din Karadeniz (inclusiv spitalul Karadeniz) La 27 iulie 2010, în jurul orei 6:00, bebelușul a avut probleme de sănătate. Mai târziu, în jurul valorii de 23 30 la est de bebelușul saggava. La spitalul Karadeniz nu dispunea de o unitate de îngrijire intensivă pentru nou-născuți, nici de o ventilație mecanică [1] , personalul spitalului a decis să-l transfere la un spital mai echipat. Din cauza lipsei de locuri disponibile în unitățile de sănătate din același oraș și în lipsa mijloacelor de transport aerian, ei au fost obligați să organizeze transferul copilului prin ambulanță la un spital din Samsun. Nou-născutul a murit în timpul călătoriei. Ca urmare a plângerii depuse de solicitanți la 22 martie 2011, procurorul din Trabzon a prezentat un refuz care a fost confirmat de tribunalul din Rize la 11 aprilie 2011. Invocând articolele 6 și 13 din convenție, reclamanții se plâng de moartea copilului lor și denunță ineficacitatea procedurii interne și impunitatea acordată persoanelor pe care le consideră responsabile. 24109/07, § 67 și 68, 27 ianuarie 2015) și în absența unui dispozitiv de asistență respiratorie și a unei unități de terapie intensivă pentru nou-născuți în spitalul privat Karadeniz, dreptul la viață al copilului reclamanților, a fost încălcat în speță (a se vedea Asiye Genç, citată anterior, § 82), în special în ceea ce privește: riscul pe care l-ar fi putut avea un copil care a avut o întârziere de creștere in utero și în prezența simptomelor dehidramnios [2] deoarece medicul B.H. care se ocupă de bebelușii ăstora nu era specialist în boli nou-născuților; între constatarea problemelor de respirație ale nou-născutului, la spitalul privat Karadeniz din Trabzon, și transferul acestuia către un spital din Samsun, ținând cont de protecția procedurală a dreptului la viață, investigația efectuată de autoritățile interne a îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție Raportul din 7 ianuarie 2011, întocmit de un comitet compus din trei pediatri de la Universitatea Tehnică din Karadeniz, poate trece pentru că a îndeplinit cerințele care decurg din jurisprudența relevantă a Curții (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Eugenia Lazé c. România, nr 32146/05, § 76-85, 16 februarie 2010, Altu. Turcia, nr 32086/07, § 79-82 și 84, 30 iunie 2015); și Turcia, nr. 40448/06, § 96-100, 30 august 2016) având în vedere, printre altele, lipsa unui răspuns la întrebarea dacă, pe de o parte, un bebeluș care prezenta o întârziere de creștere in utero într-un spital care nu dispunea de dispozitive medicale adecvate a fost adecvată și, pe de altă parte, dacă a existat o întârziere în transferul noului născut LISTA REQUERANȚILOR Cemil IȘILDAK este un resortisant turc născut în 1976, rezident în Trabzon și reprezentat de domnul Öngün Keriman IȘILDAK este un resortisant turc născut în 1982, rezident în Trabzon și reprezentat de domnul Öngün [1] Öngün [1] Öngün de asistență respiratorie. [2] Anomalie a sarcinii caracterizată printr-o cantitate insuficientă de lichid amniotic comparativ cu evoluția sarcinii, care, printre altele, duce la morbiditate și mortalitate fetală crescute în mod implicit de dezvoltare a plămânilor (hipoplazie cu insuficiență respiratorie severă), acidoză, tulburări de conducere cardiacă, distocie (compresia cordonului ombilical, toleranță scăzută la locul de muncă).
Communiquée le 31 août 2017
Requête n
o
44052/11
Cemil IȘILDAK et Keriman IȘILDAK
contre la Turquie
introduite le 20 mai 2011
Le 26 juillet 2010, la requérante accoucha par césarienne à l’hôpital privé de Karadeniz («
l’hôpital de Karadeniz
») à Trabzon. Le nouveau-né eut aussitôt des problèmes respiratoires et fut placé en couveuse le lendemain. Le 27 juillet 2010 aux alentours de 6 h, le bébé présenta des problèmes de santé. Plus tard, vers 23
h
30 l’état du bébé s’aggrava. L’hôpital de Karadeniz n’étant pas doté d’unité de soins intensifs pour les nouveau-nés, ni d’une ventilation mécanique
[1]
, le personnel hospitalier décida de le transférer à un hôpital plus équipé. En raison d’un manque de places disponibles dans les établissements de santé de la même ville et à défaut de moyens de transport par voie aérienne, ils furent obligés d’organiser le transfert le bébé par ambulance à un hôpital à Samsun. Le nouveau-né décéda lors du trajet.
Consécutivement à la plainte déposée par les requérants, le 22
mars 2011, le procureur de Trabzon rendit un non-lieu qui fut confirmé par la cour d’assises de Rize le 11 avril 2011.
Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, les requérants se plaignent du décès de leur bébé et dénoncent une ineffectivité de la procédure interne et une impunité accordée aux individus qu’ils estiment responsables.
1.
Eu égard aux obligations positives que l’article 2 de la Convention fait peser sur les États (voir
Asiye Genç
c. Turquie
, n
o
24109/07, §§ 67 et 68, 27 janvier 2015) et à l’absence d’un dispositif d’assistance respiratoire et d’une unité de soins intensifs pour les nouveau-nés au sein de l’hôpital privé de Karadeniz, le droit à la vie du bébé des requérants, a-t-il été violé en l’espèce (voir
Asiye Genç
, précité, § 82) en particulier, au regard,
-
des risques que pouvait engendrer l’accouchement d’un bébé qui présentait un retard de croissance
in utero
et en présence des symptômes d’oligohydramnios
[2]
,
-
du fait que le médecin B.H. en charge du bébé des requérants n’était pas une spécialiste dans les maladies des nouveau-nés,
-
du temps écoulé entre le constat des problèmes respiratoires du nouveau-né, posé à l’hôpital privé de Karadeniz situé à Trabzon, et son transfert vers un hôpital à Samsun
?
2.
Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie, l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article
2 de la Convention
?
3.
Le rapport d’expertise du 7 janvier 2011, émanant d’un comité composé de trois pédiatres de l’université technique de Karadeniz, peut-il passer pour avoir répondu aux exigences qui découlent de la jurisprudence pertinente de la Cour (voir, par exemple,
Eugenia Lazăr c.
Roumanie
, n
o
32146/05, §§ 76 à 85, 16 février 2010,
Altuğ et autres c.
Turquie
, n
o
32086/07, §§ 79 à 82 et 84, 30 juin 2015, et
Aydoğdu c. Turquie
, n
o
40448/06, §§ 96 à 100, 30 août 2016) au regard, notamment, à l’absence de réponse apportée à la question de savoir, d’une part, si l’accouchement d’un bébé qui présentait un retard de croissance
in utero
dans un hôpital non doté des dispositifs médicaux adaptés était adéquat et, d’autre part, s’il y avait eu un retard dans le transfert du nouveau-né
?
1.
Cemil IȘILDAK est un ressortissant turc né en 1976, résidant à Trabzon et représenté par M. Öngün
2.
Keriman IȘILDAK est une ressortissante turque née en 1982, résidant à Trabzon et représentée par M. Öngün
[1]
.
Appareil d’assistance respiratoire.
[2]
.
Anomalie de la grossesse caractérisée par une quantité insuffisante de liquide amniotique par rapport à l'état d'avancement de la grossesse, responsable, entre autres, d'une morbidité et mortalité fœtale élevées par défaut de développement des poumons (hypoplasie avec insuffisance respiratoire sévère), acidose, anomalies de la conduction cardiaque, dystocie (compression du cordon ombilical, mauvaise tolérance du travail).