GENC c. TURQUIE

Secțiunea a doua Cerere nr. 24109/07 Asiye Genç împotriva Turciei introdusă la 28 mai 2007 EXPOSAT DE FAPT, reclamanta, domnul Asiye Genç, este un resortisant turc, născut în 1976 și rezident la Burdur. Ea a sesizat Curtea la 28 mai 2007. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul A. Çay, avocat la Ankara. La 31 martie 2005 în jurul orei 23:30, recurenta a dat naștere prin cezariană unui copil prematur de 36 de săptămâni la spitalul Gümüșhane. Din cauza imaturității plămânilor, copilul a făcut o deprimare respiratorie. În absența unei unități medicale adecvate, medicii au decis să-l transfere la centrul spitalicesc Karadeniz din Trabzon. aprilie, în jurul orei 1:15 dimineața, spitalul Karadeniz a refuzat admiterea copilului pe motiv că nu a avut loc în unitatea de resuscitare neonatală.

Copilul a fost transferat apoi la centrul medico-chirurgical și obstetrical Trabzon în jurul orei 2:00 dimineața. Medicul de gardă în legătură cu tatăl copilului pe care nu a avut nici un incubator disponibil la spital. În lipsa unui loc în spitalele învecinate, copilul a fost transferat din nou la spitalul Karadeniz. Medicii de la spital Karadeniz au explicat încă o dată tatălui copilului care nu le era posibil să asigure admiterea prematurului la spital din cauza lipsei de locuri disponibile în serviciul de neonatatologie. Copilul a murit în ambulanță. Plângerea în fața procurorului Republicii Gümüshhane Soții Genç au depus plângere împotriva medicilor K.M. și T.Ö. La 12 mai 2005, procurorul Republicii Gümüșhane s-a declarat incompetent în favoarea Parchetului Trabzon.

La 1 iunie 2005, procurorul Republicii Trabzon a trimis dosarul la biroul Universității Karadeniz. La 20 octombrie 2005, o comisie de anchetă compusă din medici a întocmit un raport care concluzionează că medicii nu au comis nici o vină și că, prin urmare, nu era necesar să se inițieze proceduri împotriva lor. Prin Hotărârea din 19 ianuarie 2006, Consiliul de Stat a confirmat decizia din 20 octombrie 2005. Comisia de anchetă din apropierea Ministerului Sănătății din Trabzon a efectuat o anchetă cu privire la aceste circumstanțe în litigiu și a concluzionat că T.Ö. trebuia să fie acuzată de neglijență în exercitarea profesiei sale. La 17 mai 2005, procurorul Republicii Trabzon, sesizat cu cauza, a trimis dosarul directorului Universității Karadeniz.

Decanatul facultății de medicină a deschis imediat o anchetă. Această anchetă a permis confirmarea concluziilor comisiei de anchetă a Ministerului Sănătății din Trabzon. La 25 august 2006, reectoratul a autorizat apoi deschiderea unei urmări penale împotriva lui T.Ö. La 14 septembrie 2006, T.Ö. a opus această decizie. Prin hotărârea din 25 iulie 2007, Consiliul a anulat decizia din 25 august 2006 pe motiv că, în lipsa noilor dovezi, hotărârea sa din 19 ianuarie 2006 era definitivă. GRIFS Invocând art. 2 din Convenție, reclamanta se plângea de Invocând art. 3 din Convenție, se plânge de circumstanțele în care fiul său a găsit moartea. Invocând art. 13 din Convenție, ea susține că nu a avut o cale de atac eficientă în dreptul intern pentru a-și exercita drepturile.

În special, acțiunea în despăgubire în fața instanțelor civile și/sau administrative constituia o acțiune efectivă în sensul acestei dispoziții? Dreptul fiului reclamantei la viață, consacrat prin art. 2 din Convenție, a fost încălcat în speță? Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, ancheta efectuată de autoritățile interne a îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție, ținând cont de circumstanțele cauzei, a avut loc o încălcare a art. 3 din Convenție? A avut recurenta la dispoziția sa, așa cum prevede art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia ar fi putut formula obiecții de necunoaștere a convenției?

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 24109/07 Asiye GENÇ contre la Turquie introduite le 28 mai 2007

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT La requérante, M me Asiye Genç, est une ressortissante turque, née en 1976 et résidant à Burdur. Elle a saisi la Cour le 28 mai 2007. Elle est représentée devant la Cour par M e A. Çay, avocat à Ankara. Le 31 mars 2005 vers 23h30, la requérante accoucha par césarienne d’un enfant prématuré de trente-six semaines à l’hôpital Gümüșhane. En raison de l’immaturité de ses poumons, l’enfant fit une détresse respiratoire. En l’absence d’unité médicale adaptée, les médecins décidèrent de le transférer au centre hospitalier universitaire de Karadeniz à Trabzon. Le 1 er avril vers 1h15 du matin, l’hôpital Karadeniz refusa l’admission de l’enfant au motif qu’il n’y avait pas de place dans l’unité de réanimation néonatale.

L’enfant fut alors transféré au centre médico-chirurgical et obstétrical de Trabzon vers 2 heures du matin. Le médecin de garde expliqua au père de l’enfant qu’il n’y avait aucune couveuse de disponible à l’hôpital. Faute de place dans les hôpitaux voisins, l’enfant fut à nouveau transféré à l’hôpital Karadeniz. Les médecins de l’hôpital Karadeniz expliquèrent une nouvelle fois au père de l’enfant qu’il ne leur était pas possible d’assurer l’admission du prématuré à l’hôpital par manque de places de disponible dans le service de néonatalogie. L’enfant décéda dans l’ambulance. A. La plainte devant le procureur de la République de Gümüșhane Les époux Genç portèrent plainte contre les médecins K.M.

et T.Ö. Le 12 mai 2005, le procureur de la République de Gümüșhane se déclara incompétent au profit du parquet de Trabzon. Le 1 er juin 2005, le procureur de la République de Trabzon renvoya le dossier au rectorat de l’université Karadeniz. Le 20 octobre 2005, une commission d’enquête composée de médecins établit un rapport concluant que les médecins mis en cause n’avaient commis aucune faute et que, dès lors, il n’y avait pas lieu d’intenter des poursuites à leur encontre. Par un arrêt du 19 janvier 2006, le Conseil d’Etat confirma la décision du 20 octobre 2005. B. L’enquête diligentée par le ministère de la Santé La commission d’enquête près le ministère de la Santé de Trabzon diligenta une enquête sur ces circonstances litigieuses.

Elle conclut que T.Ö. devait être poursuivie pour négligence dans l’exercice de sa profession. Le 17 mai 2005, le procureur de la République de Trabzon, saisi de l’affaire, renvoya le dossier au rectorat de l’Université Karadeniz. Le décanat de la faculté de médecine ouvrit aussitôt une enquête. Cette enquête permit de confirmer les conclusions de la commission d’enquête du ministère de la Santé de Trabzon. Le 25 août 2006, le rectorat autorisa alors l’ouverture d’une poursuite pénale à l’encontre de T.Ö. Le 14 septembre 2006, T.Ö. fit opposition contre cette décision. Par un arrêt du 25 juillet 2007, le Conseil d’Etat annula la décision du 25 août 2006 au motif qu’en l’absence de nouvelles preuves, son arrêt du 19 janvier 2006 était définitif.

GRIEFS Invoquant l’article 2 de la Convention, la requérante se plaint de l’ineffectivité de l’enquête menée en droit interne au sujet de la mort de son fils. Invoquant l’article 3 de la Convention, elle se plaint des circonstances dans lesquelles son fils a trouvé la mort. Invoquant l’article 13 de la Convention, elle soutient n’avoir pas eu un recours effectif en droit interne pour faire valoir ses droits.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, le recours en indemnisation devant les tribunaux civils et/ou administratifs constituait-il un recours effectif au sens de cette disposition ? 2. Le droit du fils de la requérante à la vie, consacré par l’article 2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce ? Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie, l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention ? 3. Compte tenu des circonstances de la cause, y a-t-il eu violation de l’article 3 de la Convention ? 4. La requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel elle aurait pu formuler ses griefs de méconnaissance de la Convention ?