- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 decembrie 2017
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Inadmisibil
Yilmaz și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 4390/08, Penbe YILMAZ împotriva Turciei și alte 6 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 5 decembrie 2017 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Valeriu Grițco, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Hasan Bakırcı, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul anexat, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl A.F. Demirkan, un avocat care practică în Bursa.
Guvernul turc („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Circumstanțele cauzelor Cauzele, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2004, Hotărârea Generală a Autostrăzilor a confiscat plățile reclamanților de terenuri situate în Bursa și Balıkesir fără expropiere pentru construcția unei autostrăzi. Reclamanții au depus ulterior acțiuni civile separate pentru a obține compensații pentru de facto Expropriarea proprietăților lor. Pe baza rapoartelor de experți, instanța internă a stabilit cantitatea de compensații și aceste hotărâri au fost ulterior susținute de Curtea de Casație. Cu toate acestea, nu au fost efectuate plăți reclamanților. Detaliile referitoare la procedurile civile pot fi găsite în apendice.
O descriere a dreptului intern privind noul remediu introdus prin Legea nr. 6384 poate fi găsită în Turgut și alții c. Turcia (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013; Demiroğlu c. Turcia (dec.), nr. 56125/10, 4 iunie 2013; și Yıldız și Yanak c. Turcia (dec.), nr. 44013/07, 27 mai 2014. COMPLAINTE Considerând la art. 6 § 1 și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plângeau că nerespectarea hotărârilor în favoarea lor a constituit o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil și dreptul la bucurarea pașnică a bunurilor lor. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la neexecuția hotărârilor interne în favoarea lor.
Guvernul a remarcat că, în temeiul Legii nr. 6384, s-a înființat o nouă comisie de compensare pentru a face față cererilor privind durata procedurilor și neexecuția hotărârilor. În consecință, au susținut că reclamanții nu au epuizat măsurile interne, deoarece nu au formulat nici o cerere către Comisia de compensare. 10. Curtea observă că, după cum a subliniat Guvernul, s-a instituit în Turcia un nou remediu intern în urma aplicării procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (n. 24240/07, 20 martie 2012). Ulterior, în decizia sa în cazul Demiroğlu și alții c. Turcia (dec.), nr. 56125/10, 4 iunie 2013), Curtea a declarat o cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, adică noul remediu.
În acest sens, Curtea a considerat, în special, că acest nou remediu a fost un a priori accesibil și capabil de a oferi o perspectivă rezonabilă de remediere a plângerilor privind neexecuția hotărârilor. 11. Curtea constată că, în hotărârea din cauza Ümmühan Kaplan (citată mai sus, § 77), acesta a subliniat că ar putea, totuși, examina, în conformitate cu procedura sa normală, cererile de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. 12. Având în vedere obiecția Guvernului cu privire la neutilizarea noului remediu intern instituit prin Legea nr. 6384, Curtea își reiterează concluzia în cazul Demiroğlu (citat mai sus, §§ 24-36), Turgut și alții c. Turcia (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013). 13. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că cererile ar trebui respinse în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție pentru neepuizare a recoursurilor interne.
Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; declara cererile inadmisibile.
Adoptate în engleză și notificate în scris la 11 ianuarie 2018. Hasan Bakırcı Nebojša Vučinić Președintele APENDIX nr. Cerere nr. Locată la reclamant Data nașterii Locul de reședință Parcel nr. Detalii privind hotărârea judecății de primă instanță și numărul parcelei nr. Valoarea compensației acordate (în lira turcă (TRY)) Data instanței finale de casă decizia 4390/08 15/01/2008 Penbe YILMAZ 01/01/1938 Balıkesir (parcel nr. 381) 31.10.2006 (Tribunalul civil de bandă):2006/248, K:2006/245 5.053.72 23.10.2007 4395/08 15/01/2008 Kamil KANI 01/01/1924 Bursa (parcel nr. 42) 28.02.2006 (Curtea Civilă Karacabey) E:2005/887, K:2006/176 1.356 26.06.2006 4417/08 15/01/2008 Hüseyin TORUN 01/01/1958 Bursa (parcel nr. 976) 30.11.2006 (Curte Civilă Karacabey) (E:2006/815, K:2006/969) 9.838.08 29.05.2007 4760/08 15/01/2008 Esat SEVİM 01/01/1952 Bursa (parcel nr. 1165 și 1166) 8.06.2006 (Curtea Civilă Karacabey) E:2006/215, K:2006/334 8.750 13.03.2007 4781/08 15/01/2008 Kefayettin YILMAZ 01/01/1959 Balıkesir Mehmet YILMAZ 01/01/1960 Balıkesir (parcel nr. 168) 31.10.2006 (Curtea Civilă Bandırma) (E:2006/232, K:2006/232, 10.006.37 22.05.2007 10433/08 15/01/2008 Remziye SÖNMEZ 01/01/1955 Balıkesir (parcel nr. 130) 31.10.2006 (Curtea Civilă Bandırma) E:2006/246,
K:2006/243 12,339.36 23.10.2007 10446/08 15/01/2008 İbrahim DÜLGER 01/01/1947 Balıkesir (parcel nr. 815) 19.04.2007 (Curtea Civilă Bandırma) E:2006/481, K:2007/113 5.916.35 13.11.2007
SECOND SECTION
DECISION Application no. 4390/08 Penbe YILMAZ against Turkey and 6 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 5 December 2017 as a Committee composed of: Nebojša Vučinić, President, Valeriu Grițco, Jon Fridrik Kjølbro, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
A list of the applicants is set out in the appendix. They are represented before the Court by Mr A.F. Demirkan, a lawyer practising in Bursa.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. A. The circumstances of the cases
The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarized as follows.
In 2004 the General Directorate of Highways seized the applicants’ plots of lands located in Bursa and Balıkesir without expropriation for the construction of a highway. The applicants subsequently lodged separate civil actions in order to obtain compensation for the de facto expropriation of their properties. Based on expert reports, the domestic courts established the amount of compensations and these judgments were subsequently upheld by the Court of Cassation. However, no payments were made to the applicants. The details regarding the civil proceedings may be found in the appendix. B. Relevant domestic law
A description of the domestic law regarding the new remedy introduced by Law no. 6384 may be found in Turgut and Others v. Turkey (dec.), no. 4860/09, 26 March 2013; Demiroğlu v. Turkey (dec.), no. 56125/10, 4 June 2013; and Yıldız and Yanak v. Turkey (dec.), no. 44013/07, 27 May 2014. COMPLAINTS
Relying on Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, the applicants complained that the domestic authorities’ failure to enforce the judgments in their favor constituted a breach of their right to a fair trial and right to the peaceful enjoyment of their possessions. THE LAW
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
The applicants complained under Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention about the non-enforcement of domestic judgments given in their favor.
The Government noted that pursuant to Law no. 6384 a new Compensation Commission had been established to deal with applications concerning the length of proceedings and the non-execution of judgments. Accordingly, they maintained that the applicants had not exhausted domestic remedies, as they had not made any application to the Compensation Commission.
The Court observes that, as pointed out by the Government, a new domestic remedy has been established in Turkey following the application of the pilot judgment procedure in the case of Ümmühan Kaplan v. Turkey (no. 24240/07, 20 March 2012). Subsequently, in its decision in the case of Demiroğlu and others v. Turkey ((dec.), no. 56125/10, 4 June 2013), the Court declared an application inadmissible on the ground that the applicants had failed to exhaust domestic remedies, that is to say the new remedy. In so doing, the Court considered in particular that this new remedy was a priori accessible and capable of offering a reasonable prospect of redress for complaints concerning non-execution of judgments.
The Court notes that in its judgment in the aforementioned case of Ümmühan Kaplan (cited above, § 77), it stressed that it could nevertheless examine, under its normal procedure, applications of that type which had already been communicated to the Government.
Taking into account the Government’s objection with regard to the applicants’ failure to make use of the new domestic remedy established by Law no. 6384, the Court reiterates its conclusion in the cases of Demiroğlu , (cited above, §§ 24-36), Turgut and Others v. Turkey ((dec.), no. 4860/09, 26 March 2013).
In view of the above, the Court concludes that the applications should be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non ‑ exhaustion of domestic remedies. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Declares the applications inadmissible. Done in English and notified in writing on 11 January 2018. Hasan Bakırcı Nebojša Vučinić Deputy Registrar President APPENDIX No. Application no. Lodged on Applicant Date of birth Place of residence Parcel no. Details of first-instance court decision and parcel no. Amount of compensation awarded (in Turkish liras (TRY)) Date of final court of cassation decision 1. 4390/08 15/01/2008 Penbe YILMAZ 01/01/1938 Balıkesir (parcel no. 381) 31.10.2006 (Bandırma Civil Court) E :2006/248, K:2006/245 5,053.72 23.10.2007 2. 4395/08 15/01/2008 Kamil KANI 01/01/1924 Bursa (parcel no. 42) 28.02.2006 (Karacabey Civil Court) E:2005/887, K:2006/176 1,356 26.06.2006 3. 4417/08 15/01/2008 Hüseyin TORUN 01/01/1958 Bursa (parcel no. 976) 30.11.2006 (Karacabey Civil Court) (E:2006/815, K:2006/969) 9,838.08 29.05.2007 4. 4760/08 15/01/2008 Esat SEVİM 01/01/1952 Bursa (parcel no. 1165 and 1166) 8.06.2006 (Karacabey Civil Court) E:2006/215, K:2006/334 8,750 13.03.2007 5. 4781/08 15/01/2008 Kefayettin YILMAZ 01/01/1959 Balıkesir Mehmet YILMAZ 01/01/1960 Balıkesir (parcel no. 168) 31.10.2006 (Bandırma Civil Court) (E:2006/232, K:2006/232) 10,006.37 22.05.2007 6. 10433/08 15/01/2008 Remziye SÖNMEZ 01/01/1955 Balıkesir (parcel no. 130) 31.10.2006 (Bandırma Civil Court) E:2006/246, K:2006/243 12,339.36 23.10.2007 7. 10446/08 15/01/2008 İbrahim DÜLGER 01/01/1947 Balıkesir (parcel no. 815) 19.04.2007 (Bandırma Civil Court) E:2006/481, K:2007/113 5,916.35 13.11.2007